marți, 20 octombrie 2020

benzi sau bande?

Uneori traducătorii te lasă chiar fără cuvinte! Poți fi înțelegător cu cei care nu cunosc limba din care traduc, dar chiar să nu-ți cunoști propria-ți limbă?! 



sâmbătă, 17 octombrie 2020

ei o să sau or să?

În emisiunea „Cap limpede”, fără legătură cu discuția în curs, CTP se hotărăște brusc să își toarne cenușă-n cap (obicei pare-se recurent) cu privire la limba română folosită de el într-o emisiune trecută... Mai exact, la un moment dat ar fi folosit „românii or să iasă în stradă” și că o iubitoare a limbii române (Bernadette Filip, am reținut numele) i-ar fi atras atenția pe facebook că nu ar fi corectă formularea, căci ar fi trebuit „românii o să iasă în stradă”!

Nu știu dacă dl. CTP a mai studiat gramatica în ultimul timp, însă ultima ediție nu numai că nu condamnă folosirea lui or la persoana a III-a plural, dar explică și faptul că este o tendință de înlocuire a lui o cu or (ceea ce implică măcar nivelul de formă tolerată, dacă nu admisă):


Cineva s-ar putea gîndi că poate corectura a fost făcută după norma veche, dar o verificare în Gramatica Academiei  din 1965 ne demonstrează că și atunci folosirea lui or era admisă (ba avem un exemplu din Eminescu, ceea ce sugerează că „tendința” de care vorbește GLR2008 are mai bine de 150 de ani! 😀):


luni, 12 octombrie 2020

în *coace...

 Nu m-am gîndit vreodată că cineva ar putea folosi „în coace”, dar realitatea întotdeauna e mai cruntă decît imaginația!



Pe internet descoperim multe lucruri „interesante”, în special cele de evoluție (sau în unele cazuri, ca acesta, de involuție) a limbii și, marele avantaj e că, din momentul în care faci o descoperire poți găsi imediat care este gradul de adoptare în rîndul maselor: nu cauți chiar orice text, ci cauți prin știri! Aproape 100 de ocurențe găsite printre articole (da, ar putea fi și unele comentarii la acele articole) ne arată că nu este o simplă întîmplare. 


Comunicarea orală nonverbală...

După cum (cred că) înțelege tot românul, oral se referă la gură! Chiar dacă nu știe latină (unde os, oris însemna „gură”), măcar din limbajul de cartier învață...

Oricum, scrie în dicționar:

Pe de altă parte, verbal e un pic mai neintuitiv (căci verbum, verbis înseamnă „cuvînt”) și te-ai aștepta să die ceva legat de folosirea cuvintelor (și scris, și oral). Dar, nu, e doar oral! Practic cele două sînt sinonime!


De aceea nu poți decît să faci ochii mari cînd vezi în manualul de română de clasa a V-a ditamai titlul: „Elemente nonverbale în comunicarea orală”. Nu te întrebi ce vrea să zică autorul numai din cauza contradicției, dar te uimește și faptul că terminologia este total inadecvată vîrstei copiilor cărora li se adreseaza manualul (11 ani)!

Prostia din casetă e și mai distractivă, dar nefiind la fel de mare scrisă precum este titlul, îți poate scăpa: „în comunicare orală oamenii folosesc gesturi” (sic!)... Folosind gura, evident! ☺

Iar dacă știi și că manualele au obligația de a folosi sensurile din DEX, atunci te crucești (chiar ateu fiind) cum au putut cei de la minister să îl aprobe (nu trebuia nimeni să se uite peste conținut, titlurile erau suficiente!)

miercuri, 7 octombrie 2020

fenomenul „gît de sticlă”...

E a doua oară săptămîna asta cînd văd tradus greșit termenul bottleneck din limba engleză. Și dacă este acceptabil la nea Gheorghe care nu știe bine nici română, nici engleză mai treacă-meargă, atunci cînd te dai specialist ar trebui să stăpînești terminologia (termenul consacrat pentru fenomen este „gâtuire” sau, dacă este vorba de trafic, „ambuteiaj”), nu să preiei pe nemestecate gafele din wikipedia


Din păcate nu numai traducerea este greșită, ci și însăși alegerea fenomenului de gîtuire (bottleneck), care descrie o limitare concretă a opțiunilor posibile, pe cînd cel definit în articol pare să fie mai curînd un fenomen de contaminare a opțiunilor (nimeni nu îți impune să votezi consilierul din același grup cu primarul, ci este doar o decizie subiectivă).

luni, 5 octombrie 2020

Subtitrări...

Lăsînd la o parte perla „vom știi” – marca „înregistrată” Netflix – ar fi foarte interesant de aflat dacă cineva se prinde ce a vrut să spună traducătorul  dacă nu știe ce a spus autorul!

Pentru cei care nu și-au dat seama, eu am auzit: „we won't know whether there is a God in heaven until is too late... for me”

marți, 22 septembrie 2020

panaramă sau panoramă?

Astăzi am avut peste 1000 de căutări ale termenului panaramă pe dexonline, de circa 100 de ori mai mult decît în zilele obișnuite. Au fost multe persoane dezamăgite că nu au descoperit cuvîntul, dar de fapt el exista, însă era un ascuns în două moduri:

  • ca variantă a lui panoramă (ca în „a se face de panaramă”) era ascuns printre multe alte sensuri;
  • ca termen de argou era la finalul listei de definiții, deci trebuiau derulate mai multe pagini;

Sigur, cine știa că e vorba de un termen de argou putea să filtreze direct definițiile și să caută numai definițiile argotice!

Trebuie să mărturisesc că îmi sînt neînțelese motivele pentru care DEX a hotărît să pună aceeași umbrela aceleiași explicații termenii panaramă și panoramă. Nu e singurul dicționar care a luat această decizie, MDA, de exemplu, procedează similar, la fel și DEXI. Ce-i drept, primul este o variantă populară a celui de-al doilea, însă sensurile celor două nu se mai intersectează, iar DEXI marchează această diferențiere, dar este singurul dicționar explicativ care face acest lucru:

Evident, Dicționarul de argou nu are probleme să diferențieze termenii:
panaramă, panarame s. f. (pop., peior.) 1. persoană ridicolă, care se dă în spectacol printr-o conduită aberantă. 2. scandal, gălăgie. 3. femeie de moravuri ușoare.
sursa: Argou (2007) 

panoramă, panorame s. f. (intl., înv.) infractor legat cu cătușele de tavan și lăsat să atârne până când își recunoaște vina.
sursa: Argou (2007)


sâmbătă, 19 septembrie 2020

Acordul subiectului multiplu cu predicatul

Deși în GLR secțiunea dedicată subiectului multiplu și acordului acestuia cu predicatul este consistentă, existînd extrem de multe cazuri de discutat, uneori este foarte simplu de „potrivit”!

De exemplu în cazul de mai jos, unde componentele subiectului sînt toate la plural și la feminin, deci predicatul trebuie să fie tot la plural și la feminin: nu trebuie nimic de gîndit sau calculat! Așa că este foarte curios modul prin care traducătorul a hotărît să folosească forma de masculin plural protejați...


Oricum, e interesant de știut că, dacă pluralul este regula, persoana și genul pot varia. Dar și aici regulile sînt relativ simple: dacă există nume de ființă în subiect masculinul are prioritate față de feminin (altfel acordul în gen se face prin atracție: cu cel mai apropiat termen), iar pentru gen persoana a II-a are prioritate față de celelalte, iar persoana I față de celelalte

vineri, 18 septembrie 2020

epidemie

Nu trebuie să fii mare intelectual ca să știi că o epidemie se întîmplă atunci cînd o boala contagioasă se răspîndește rapid. Nu este și cazul brucelozei, căci nu se transmite de la om la om (deci nu e contagioasă, vezi mai jos definițiile)!

Am putea găsi circumstanțe atenuante autorului (căci în DEX bruceloza e numită boală infecto-contagioasă a animalelor, deci ar fi loc de neînțelegeri) dacă mai jos în articol nu ar fi explicat că boala nu se transmite de la om la om, deci clar nu poate fi numită epidemie:

Dacă numim analfabetism funcțional atunci cînd știm să citim dar nu înțelegem ce citim, cum s-ar numi atunci cînd nu înțelegem nici măcar ce scriem noi?!

Vezi definițiile din DEX pentru epidemie:


și contagios:



joi, 17 septembrie 2020

consoartă

În limba română, consoartă (mai rar consort) se folosește în registru familiar și este o denumire alternativă pentru soție (sau soț).

În nici un caz nu se numește amanta ca fiind „consoartă”, chiar dacă personajul este un monarh (mai ales că nici poligamia nu este permisă în respectiva țară).


Dacă citim textul din știre, abia prin paragraful al treia îți dai seama că amanta și consoarta reprezintă aceeași persoană (contrar limbii, nu numai române, căci și în engleză consort înseamnă „soț/soție” cînd se referă la persoane). Acolo aflăm că este vorba de un titlu oferit amantei, de Nobilă Consoartă Regală (este titlu nefolosit de mai bine de 100 de ani, cînd poligamia era încă permisă). 

Digi a preluat știrea fără verificare, împreună cu greșeala: 


Ce-i drept, la Digi îți dai seama din primul paragraf că este o greșeală, că una-i soția, iar alta-i amanta care e numită consoartă, dar numai pentru că au inversat niște paragrafe (ceea ce înseamnă că cineva a citit știrea și nu și-a dat seama de eroare). 

marți, 15 septembrie 2020

a erupe sau a irupe?

Școala nouă de jurnalism ne oferă încă o mostră de folosire greșită a limbii române! Eroarea e clasică, o confuzie paronimică: a erupe – a irupe.

  • a erupe – 1. (Despre lavă, magmă, petrol) A face erupție, a ieși afară, a se revărsa cu putere; a țâșni; a izbucni. ♦ (Despre vulcani) A azvârli cu putere afară lava; (despre sonde) a azvârli cu putere afară țițeiul. 2. (Despre pete, bășicuțe etc. caracteristice unor boli) A apărea, a se forma. – Din lat. erumpere (după rupe).
  • a irupe –  A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe).


 

luni, 14 septembrie 2020

mai mult decît atît

Pînă acum mi s-a părut evident că  formularea „mai mult decît atît” exprimă clar creșterea intensității față de cele spuse anterior: bănuiesc că nimeni nu crede că cultivarea de măslini și kiwi ar putea fi ceva mai rău decît reducerea calităților unor plante!

Hai, poate e dificil cu limba română, dar măcar ar fi putut avea o reticență în colportarea afirmațiilor dubioase (că totuși jurnalismul nu înseamnă numai repetarea prostiilor unora)!


P.S. Agricultori, aveți grijă cum ridicați temperaturile! Oare lumea chiar nu mai simte diferența dintre un verb tranzitiv și unul intranzitiv?!

marți, 8 septembrie 2020

*Cîtă casă?

 Nu știu dacă este vorba de o greșeală intenționată, o glumă sau e chiar vorba de necunoașterea limbii...



miercuri, 2 septembrie 2020

Mamiferele cresc blană?

Dintr-un articol de pe un site dedicat vieții animalelor aflăm că animalele nu pot crește... blană verde!

Greșeala e foarte simpatică, ține probabil de o combinație de factori începînd de la necunoașterea în detaliu a limbii sursă și terminînd cu neînțelegerea subtilităților limbii țintă. Cel puțin în limba română, mamiferele nu cresc blană, ci mamiferelor le crește blană. Sau, și mai simplu, mamiferele nu pot avea blană verde!

luni, 31 august 2020

procrastinare

Ce o înțelege autorul acestui articol prin procrastinare habar nu am! O fi vreo licență poetică, habar nu am, însă sensul din context se potrivește ca nuca-n perete cu sensul lui din dicționar („a tergiversa, a amîna”)!


joi, 27 august 2020

Industria ospitalității...

De ceva timp, sintagma din titlu a început să fie folosită pe scară din ce în ce mai largă, în special în știri (găsim peste 13.000 de știri pe internet):

  • în 2017 găsim circa 500 de știri care conțin sintagma;
  • în 2018 circa 1000;
  • în 2019 circa 2200;
  • în 2020, în primele 8 luni avem deja peste 2700!
Totul ar fi frumos dacă expresia nu ar fi construită precum în bancurile cu Radio Erevan! Adică „industria ospitalității” nu este o industrie (este vorba de prestare de servicii) și nu are legătură cu ospitalitatea, căci ospitalitatea se referă la comportamentul dezinteresat al cuiva, nu la o afacere!

Totuși, chiar dacă sensurile folosite nu apar în dicționare, există încercări consistente de a le atribui aceste sensuri. Astfel, pentru industrie (cum avem și în „industria sexului” sau „industria financiară”) se presupune un sens mai general, de „activitate”, ceea ce nu e foarte absurd, căci și în limba latină avea acest sens (industria însemna „activitate, diligență, asiduitate”). Pentru ospitalitate lucrurile sînt un pic mai complicate, căci în ciuda eforturilor celor din domeniul hotelier de a-i numi pe chiriași oaspeți, noțiunile sînt total diferite, banii plătiți creînd o diferență majoră între concepte!

marți, 25 august 2020

Un panda roșu, doi....

Chiar dacă panda este invariabil, asta nu înseamnă că și determinantul său devine invariabil! În plus, trebuie menționat că în conformitate cu DOOM2 (2005) numele de animale care reprezintă o specie se scriu cu cratimă (vezi și articolul despre ursul-alb).

Teoretic am putea avea o mică discuție dacă al doilea element se flexionează sau nu dacă presupunem că ar fi un cuvînt compus, însă putem finaliza discuția rapid observînd că, dacă vorbim de nume de animale, întotdeauna se flexionează al doilea termen care reprezintă o culoare.

vineri, 21 august 2020

securizat

Problema cea mai mare a „romglezei” e insinuarea în limba română a unor cuvinte străine (sau în cazul acesta sensuri) în detrimentul construcțiilor limbii române: -iza fiind un sufix verbal care de obicei pornește de la un substantiv, te întrebi de la ce substantiv provine... Am putea presupune că vine de la secur(itate), însă ce legătură are securitatea cu semnarea unui acord/afaceri (și eventual „siguranța” care îi este asociată)? Dar siguranța e una, securitatea e alta (Păstorel Teodoreanu nu ar fi de acord aici, dar din alte motive! 😀)

Pentru cei care doresc să afle ce înseamnă a securiza:

joi, 20 august 2020

Un articol ratat

În articolul acesta am vorbit de încălcarea principiului cooperării (cooperativ) în marketing, însă încălcări apar peste tot unde se transmit mesaje. În presă, de exemplu, principalul principiu încălcat cel mai adesea este cel al relației, mai exact în titluri (care nu sînt relevante), asta cînd nu vorbim de încălcarea principiului calității (titlurile sînt mincinoase).

Un site de știri reușește însă performanța să încalce cam toate principiile cooperative în interiorul articolului (într-un singur paragraf):
Principiul cantității este încălcat deoarece informația mulți (legată de oameni de știință) este greșit introdusă, deoarece face să să subînțeleagă că există oameni de știință (dar puțini/aleși) care înțeleg despre ce e vorba. Se încalcă și principiul relației, căci într-un articol de popularizare a științei numai părerea celor care înțeleg este importantă! De asemenea maniera este inadecvată, căci nu există vreo legătură între apariția ideilor noi și antecendentul subliniat...

Putem defini un articol este ratat atunci cînd pierdem timp ca să înțelegem ce a vrut să spună autorul, în loc să ne concentrăm pe text, iar acest articol ne demonstrează cu brio noțiunea!

miercuri, 12 august 2020

mediocru și modest

În limba latină mediocris („mediocru”) și modestus („modest”) aveau ambele conotații pozitive și ocupau aceeași zonă de cîmp lexical; practic erau sinonime parțiale pe mai multe paliere (sensuri).

Mediocris însemna „mijlociu, obișnuit” uneori se folosea și pe post de „neînsemnat”. Substantivul corespunzător, mediocritas  însemna „moderație, temperanță”, dar și „lipsă de însemnătate”. Interesant e că desemna o exclusiv o calitate – calea de mijloc – de exemplu, vezi binecunoscutul dicton Aurea mediocritas „calea de mijloc e aurită”.

Modestus – adjectivul provenit din modus „măsură” – însemna, în mod similar, „moderat, calm, discret”, dar rar se folosea și „lipsit de însemnătate”. La fel ca la mediocritas, și modestia desemna o calitate!

Evoluția celor două cuvinte (și a celor înrudite) este interesantă și ne arată că pot apărea schimbări semnificative de-a lungul timpului! În drumul lor către limba română, cele două substantive au trecut prin limba franceză (mediocre și modeste), unde și-au modificat un pic sensurile. Astfel, „lipsa de însemnătate” a extins sensurile negative la ambele substantive:
  • modest s-a îmbogățit cu sensurile „simplu”, „fără calități speciale” sau „lipsit de strălucire”;
  • mediocru și-a exacerbat sensurile „de nivel mediu” și „lipsit de importanță” și și-a adăugat sensurile „banal” și „cu nivel scăzut inteligență/cultură”. Din cauza ultimului sens, probabil, sensurile pozitive ale substantivului nu s-au mai folosit în limba franceză, astfel că în limba română mediocritate are numai sensuri negative (sau cel mult neutre). 
Spuneam mai sus că în latină cele două erau sinonime parțiale, dar și în limba română sînt sinonime parțiale, însă numai la un sens conotat negativ, fără legătură cu sensurile din latină (sensul pentru care există sinonimie nu există în latină):


Astfel, dacă modestia este în română o calitate, ca în latină, mediocritatea este exact pe dos față de latină, e ceva negativ! Iar dacă în limba română să fii mediocru are conotații negative, să fii modest are și conotații pozitive, și negative, în funcție de sensul folosit!

marți, 11 august 2020

ucidere *barbarică...

Din ce în ce mai mulți „jurnaliști” (pe unele site-uri, ca Digi de exemplu, li se spune „editori web”) au impresia că limba română e traducerea limbii engleze (sau franceze, după caz, dar mai rar în ziua de azi). Un fel de furculision, învîrtision, dar pe invers!

În situația de față, cineva a zis barbaric în engleză, păi barbaric și-n română! Deși în engleză barbar din română se poate spune și barbarian (ca substantiv), și barbaric (ca adjectiv)!


Ca să fie situația penibilă pînă la capăt, trebuie să spun că există în limba română barbaric, însă înseamnă cu totul altceva decît ar putea crede „autorul”: mustață barbarică înseamnă „mustață răsucită-n sus”.

luni, 10 august 2020

biscuit sau biscuite?

Biscuitul este uneori folosit în jocuri de cuvinte glumețe folosindu-se ca pretext partea inițială (bi-) care sugerează că ar fi un prefix însemnînd „doi”, deci s-ar putea folosi și cu alte prefixe numerice (de exemplu triscuit). De fapt bi-ul de la început chiar este parte a prefixului bis- care înseamnă „de două ori”! E format în franceză: bis- „de două ori”, cuit „copt” (eventual preluat din italiană: bis- „de două ori”, cotto „copt” în forma biscot).


De remarcat cîteva lucruri:

  • că pișcot provine din același etimon, însă pe altă filieră (din italiană/franceză a trecut prin germană, Biskotte, în maghiară, piskóta, de unde a ajuns la noi, eventual prin intermediar sîrbesc: piškot)!
  • că sensurile 2 și 3 se leagă de coacerea dublă, dar referindu-se la porțelan!
  • că nu apare și sensul (familiar) de suport pentru pahar;

Răspunsul la întrebarea din titlu este simplă, o căutare în DOOM2 relevă faptul că forma corectă e numai biscuit, iar dacă ne adîncim căutarea prin dexonline, descoperim că niciodată norma nu l-a acceptat pe biscuite, aceasta fiind o formă eminamente populară. Curios este faptul că această variantă a prins, fiind majoritar într-un sondaj dexonline:


joi, 6 august 2020

*părem că am oprit

Chiar dacă noul prim-ministru nu o poate egala la cantitatea de chifle lingvistice pe predecesoarea lui, limba română îi joacă și lui feste! Astfel, face un acord inexistent cînd îl folosește pe a părea impersonal, greșeală tipică vorbirii populare neîngrijite!


marți, 4 august 2020

Evaluarea națională... calitativă

Cel puțin conform sondajului pe care l-am făcut pe facebook, cea mai mare parte a românilor știu ce înseamnă calitativ (vezi sondajul aici); vezi definiția lui calitativ la finalul articolului. (Am scris și aici despre subiect)

De aceea te aștepți ca un profesor de limba română să știe ce înseamnă, mai ales cînd compune un subiect la Evaluarea Națională (modelul poate fi găsit aici)! Care subiect, ironic, conține la prima cerință și o definiție din DEX, deci putem presupune că dicționarul nu le e necunoscut autorilor subiectului!

Ei, bine, se pare că nu, cel puțin atunci cînd Centru Național de Evaluare în Educație (vezi scrisul mic, de la finalul subiectului)! Pe ce criterii s-or angaja profesorii acolo? Aș fi jurat că pe criteriul competenței, dar iată că m-am înșelat!

Oare ce o însemna în mintea autorului de subiect „a-ți petrece calitativ timpul”? Așa o vorbi și la clasă? Și, bine, o fi greșit unul... dar subiectele astea nu sînt verificate de alți „experți”? Sau toți sînt o apă și-un pămînt?!


Definiția lui calitativ în DEX:

LE: nici subiectul al doilea nu ne dovedește capacitatea autorilor de a utiliza limba română... Și incapacitatea de a potrivi textul cu contextul!

  • exprimarea e forțată (și nici măcar nu e creată pentru cerințe), orice vorbitor nativ ar spune „niște marinari călătoresc”...
  • combinarea gerunziului „citind cartea” (care sugerează continuitatea) cu perfectul compus „mi-au plăcut călătoriile” (care implică finalizarea acțiunii) e o potrivire ca nuca-n perete, iar nota subiectivă „mai mult ca oricînd” e bomboana de pe colivă!
  • nimeni nu folosește „această” într-un e-mail informal. Și cînd e vorba de ziua curentă, nimeni nu adaugă calificativul „această”. După-masă e clar pentru toată lumea!
  • pentru comunicări „URGENTE” nimeni nu folosește e-mailul... (probabil autorii sînt fani ai lui Mircea Sîntimbreanu... acolo era bilețele cu specificația F.F.F. URGENT)


Notă: nu aș vrea să critic ideea schimbării subiectelor prea simple de la evaluare (bună în principiu), însă expunerea inutilă de genul ăsta mi se pare și lipsă de profesionalism... Folosirea textelor preluate, devenită aproape o tradiție, a apărut tocmai pentru evitarea discuțiilor inutile pe teme 

marți, 28 iulie 2020

A avea sau a nu avea...

Mai are sens citirea articolului după ce citim titlul și prima propoziție?

sticlă din... ciob?

Tocmai am auzit exprimarea „sticlă din ciob” pentru a desemna un recipient din sticlă: la un cunoscut fast-food mi s-a spus azi că au o anumită băutură răcoritoare doar la „sticlă din ciob”...

Înțeleg că sticlă a ajuns să desemneze (folosindu-se o sinecdocă) un recipient în formă cilindrică cu gît îngust (pe vremuri numit și butelie – de aici îl avem pe „a îmbutelia”) și că a spune „sticlă din sticlă” sună un pic ciudat, dar de ce tocmai ciob?! Căci ciobul nu este specific sticlei și, mai mult, are o nuanță peiorativă în limba română.
CIOB, cioburi, s. n. Bucată, fragment dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart; hârb. – Cf. tc. çöp.
sursa: DEX '09 (2009)
Se pare că nu e o situație singulară:



computare

Ce ziceți? Va reuși ca barbarismul să înlocuiască neaoșul calcul?


sâmbătă, 25 iulie 2020

jurnalismul ortogramelor

O pagină care explică nivelul la care a ajuns jurnalismul în România... Nu era omul foarte sigur dacă se scrie va sau v-a așa că a scris ambele variante! :)




vineri, 24 iulie 2020

Stenograme, ortograme...

Obiceiul de a publica în presă transcrierile unor înregistrări audio nu este nou, însă de obicei textul este corectat (obiceiul corecturii ar trebui să existe cel puțin pentru orice text produs în afara redacției).

În cazul de față transcrierea este plină de greșeli, scrisă fără diacritice și, colac peste pupăză, are greșeli de școlar slab de clasa a III-a, una reprezentativă pentru limba română a jurnaliștilor de azi fiind cere-ți scris fără cratimă!


Vreau să spulber aici și credința jurnaliștilor cum că stenogramele ar putea fi audio sau transcrieri ale unor înregistrări, ci sînt „texte înregistrate prin stenografie”, nu înregistrări audio! Iar stenografia implică, cum sugerează și terminația, scriere:



Nu știu cine are „întîietatea” transcrierii, așa că ofer și varianta care pare că e publicată mai devreme (dar în același timp pare a fi și prelucrată din prima: se regăsesc cam aceleași greșeli, dar are diacriticele puse):

luni, 20 iulie 2020

creștere supraexponențială...

Aflăm de la un așa-zis expert că în România am ajuns să avem creștere supra-exponențială a cazurilor de COVID-19. Înainte de a porni orice discuție să clarificăm faptul că atunci cînd inventăm cuvinte tot trebuie să ne supunem regulilor ortografice, așa că nu punem cratimă între prefixoid și cuvîntul de bază, deci termenul corect ar fi supraexponențială (fără cratimă)!


O altă bazaconie din document este definiția unei distanțe ca perioadă de timp:
Distanța socială este definită ca „intervalul de timp mediu ...”
Nu știu dacă persoanele care au scris documentul au pregătire științifică serioasă (nu par, dar cine știe, o fi vorba de un concept revoluționar, precum distanța exprimată ca timp: un an-lumină :D), dar în mod cert au lacune mari în formularea ideilor și capacitatea de a le transmite!

Dacă nu ar fi un document plecat de la o instituție guvernamentală și în care se vorbește despre chestii importante (unde doar informația exactă își are locul) nu m-ar fi deranjat în vrun fel, însă aici e o informație care poate genera panică! Nu stau prea mult să analizez corectitudinea matematică (puteți citi mai multe aici), e greșită folosirea termenului: indiferent de mărimea coeficientului de proporționalitate, dacă numărul de cazuri depinde de numărul curent de infectări, atunci nu poate fi decît creștere exponențială, deci supra- e folosit doar  emfatic, un mod infantil de a marca superioritatea (sau poate se dorește o manipulare pentru cei mai slabi de înger!).

sâmbătă, 18 iulie 2020

topica matematică...

Sună ca o problemă de clasa a II-a: Bucureștiul a depășit Suceava cu 4260 de cazuri.
Dacă știm că Suceava are 4251 cazuri, cîte cazuri sînt în București?


De fapt, redactorul dorea să transmită că Bucureștiul, cu 4260 de cazuri, a depășit județul Suceava...

luni, 13 iulie 2020

Ne obligă doar dacă vrem...

Caragiale este clar încă de actualitate: perla „nu ne obligă decît dacă vrem” este fix același tip de construcție precum „dacă-i anonimă o semnez și eu”!

Haios e că dl. Prelipceanu și o profesoară de română invitată (!) sînt în extaz citind acest mesaj în timp ce critică forma, nu fondul școlii românești. Și, evident, fără să realizeze grozăvia citită cu voce tare de așa-zisul jurnalist de cel puțin două ori!

joi, 2 iulie 2020

Livrăm copii în 25 de minute...

Chiar nu cred că vreun român ar putea face confuzie între travaliu și livrare, așa că aș da vina pe lipsa de profesionalism...

Curios e că articolul susține că traducerea ar fi preluată din Marca, dar în limba spaniolă parto nu are și sensul „travaliu”!

miercuri, 1 iulie 2020

Ortografie de Zimnicea?

Știți bancul cu Zimnicea? După postarea paginii de facebook a primăriei din localitate ar putea fi reformulat așa „Zi-mi, nici acum nu știi să scrii corect?”... La prima „scanare” am descoperit 6 greșeli și o topică îndoielnică (ambiguă cel puțin) între-un mesaj de felicitare!



Editare ulterioară: la cererea publicului au „corectat” hidoșenia: au șters cratima greșită! 😀

sâmbătă, 27 iunie 2020

pistă de... canotaj!

Trebuie multă imaginație ca să asociezi canotajul (care se practică exclusiv pe apă) cu o pistă (construită exclusiv pe un teren). Pentru primarul Nicolae Robu se pare că imaginația nu are limite!


Normal, inovația care pare acum hilară ar putea fi adoptată în viitor prin extinderea sensurilor cuvîntului pistă, însă deocamdată nu cred că cineva nu schițează un zîmbet cînd își închipuie niște canotori concurînd pe o pistă!

Trebuie spus că inovația e recentă (nu am descoperit documente mai vechi de 2013), iar alte  argumentele care o fac neviabilă ar fi inexistența unor termeni similari în limbile de circulație (unde se folosește tot echivalentul lui lac), inexistența unor termeni similari în alte sporturi de apă (nu avem *„pistă de înot”, ci bazin de înot) și, poate mai puțin important pentru vorbitori, dar important lingvistic, originea termenului latinescul pistare „a fărîmița, a măcina”.

Cert e că toate știrile care conțin sintagma bizară provin din Timișoara (cu o mică excepție, două apariții și la Cluj).

Muzeul regulilor inventate - episodul VII - legea lui „dintre”

Ca întotdeauna cînd învățarea are loc după ureche și nu într-un mod structurat, nesiguranța stăpînirii domeniului permite insinuarea unor false reguli. Nu mi-este clar de ce ar putea crede cineva că o asemenea regulă și-ar avea sensul într-o gramatică, dar regula se menține (și se înmulțește) cel puțin prin redacțiile editurilor (uneori și a ziarelor). Interesant că există și redacții unde se folosește o regulă oarecum contrară care spune simplu: întotdeauna punem din (și dacă la subtitrări putem înțelege, căci spațiul este limitat, nu se explică în cazul cărților), ceea ce ar corespunde cu observația de acum 100 de ani a lui A. Candrea (limba română folosește mai mult forma din).

Mit: legea lui „dintre” – se folosește din dacă mulțimea de referință este desemnată de un singular cu sens colectiv („unul din grup”) și  dintre dacă e vorba de un substantiv la plural („unul dintre tineri”).

Categoria: regulă falsă de validare a ortografiei.

Explicație: nu e clar de unde provine regula inventată. Rodica Zafiu în articolul său, Din și dintre, a întreprins cercetări în acestă privință (citiți articolul, merită!) și nu am prea multe de spus. Aș vrea doar să îmi exprim opinia că, cel mai probabil, o recomandare internă

Dacă încercăm să căutăm în norme, Gramatica limbii române nu ne spune explicit nimic despre o atare regulă. Da, ar putea fi voci care să pună la îndoială acest demers (cum ai putut căuta în toată GLR?), însă în favoarea mea am cel puțin două argumente:

  • am căutat folosind indexul GLR (deci puțin probabil să le fi scăpat exact zona în care s-ar da „regula”);
  • exemplele date în GLR (unoeri alese chiar de autori) nu folosesc „regula”

Iată cîteva exemple culese.


Trebuie menționat și faptul că în anumite capitole (în GLR fiecare capitol are autorul său) putem observa încercarea folosirii consecvente a „regulii”, însă aceasta nu este enunțată vreodată ca atare, nici măcar în secțiunea dedicată partitivului!

Închei cu o idee preluată de la Rodica Zafiu: atît timp cît se permite partitivul cu de în variație liberă este absurdă pretenția de a regulariza în vreun fel folosirea cu prepozițiile din și dintre!  

Etichete

Adevărul (8) adjectiv (3) Agerpres (7) Alexandru Graur (13) Antena 3 (8) articol sportiv (4) Auchan (7) B1 (3) barbarism (19) BBC (3) beție de cuvinte (6) clasificat (3) Constituția (3) cratimă (10) cum ne exprimăm corect (48) cum pronunțăm corect (16) cum scriem corect (43) cuvinte folosite greșit (196) cuvinte inventate (12) cuvinte încîlcite (4) cuvinte pocite (4) cuvinte rar folosite (3) cuvinte redescoperite (11) cuvinte scrise greșit (41) cuvinte străine (6) decît (4) DEX (12) dexonline (32) diacritice (8) Digi (17) Digi 24 (22) DOOM (4) DOOM2 (23) Emil Grădinescu (3) eroare semantică (5) erori DEX (2) erori DOOM (1) etimologie (28) Evaluarea Națională (6) Evenimentul zilei (15) false friends (10) fotbal (9) furculision (6) Gabriela Vrînceanu Firea Pandele (4) grad de comparație (3) gramatică (4) greșeli de scriere monumentale (3) HBO (7) hipercorectitudine (4) inconsecvențe DOOM2 (7) î din i (6) jurnaliști (48) Libertatea (4) lipsă de logică (12) Liviu Pop (3) mama ei de topică! (4) marketing (11) Ministerul Educației (5) monumente (3) muta cum liquida (9) noștrii (6) nume de persoane (6) ortografie (18) oximoron (10) Parlament (3) pațachină (1) pleonasm (20) plural (7) politician (5) presă (4) prim-ministru (6) programă (3) prostul nu e prost destul... (3) publicitate (11) Radu Paraschivescu (1) Realitatea TV (15) reforma ortografică (9) reporter (2) rimel (1) România Liberă (16) s-a răsturnat căruța cu proști (5) SRI (2) statistici (10) Stelian Tănase (1) texte juridice (3) top căutări (18) traducere (16) traduceri proaste (23) virgula (9) vroiam (1)