Există printre jurnaliști, mai ales printre redactorii-șefi, o autosuficiență (ca să nu spun cuvinte mai grele) cînd este vorba de cunoștințe ortografice. Din păcate majoritatea se informează după ureche și nici atunci cînd ceva este evident dubios nu verifică norma!
În cazul de față, cel mai probabil, autorul articolului a auzit de regula folosirii sufixului -ean la demonime, a contribuit un pic și faptul că în limba engleză se scrie chilean (deși se pronunță tot cu i, ceva de genul [čiliăn], însă nu i s-a părut greoaie pronunțarea [či-lean]! Căci așa s-ar pronunța dacă s-ar scrie chilean (întotdeauna -ean este o singură silabă ca sufix al numelui unei populații)!
Pentru cazurile în care este nevoie de două silabe, de exemplu *herculean, DOOM2 a ales să se dubleze litera e, pentru a marca mai clar hiatul: avem acum herculeean. Vezi și mediteraneean.
A, ca să fie clar de ce pronunțăm cu -i, nu cu -e: cuvîntul este destul de vechi, format în limba română acum 100 de ani noi spuneam Republica Chili (iar, ca la multe alte cuvinte, nu s-au modificat și derivatele după modificarea cuvîntului de bază)!
 |
| Candrea - Dicționarul Enciclopedic, 1931 |
Un caz similar, folosit greșit este *caraibean, deși DOOM2 indică clar Caraibi forma corectă, deci singura posibilitate de formare corectă a etnonimului este caraibian (chiar dacă nu apare în dicționare, poate apărea prin diverse articole).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu