Nu știu cine are ideile astea mărețe de marketing, însă să-ți numești afacerea „mîncătorie” e puțin spus rizibil. Sînt convins că ideea sloganului era să se folosească un joc de cuvinte, eventual glumeț, însă problemele pe care le aduce cred că sînt mult mai mari decît eventualele foloase!
În primul rînd, se înțelege că persoana care a venit cu ideea habar nu care este primul sens al lui mîncătorie: hoție, fraudă, delapidare, căci altfel nu-mi dau seama de ce ar vrea să fie asociat cu atare activități (vezi aici o poveste similară). Este un exemplu perfect în care putem vedea cum incompetența se bazează pe autosuficiență, căci o simplă umbră de îndoială l-ar fi făcut pe autor să arunce o privire în dicționar și probabil s-ar fi gîndit la altceva!
Sigur, nici sensul al doilea (mai folosit, în opinia mea) – intrigă, bîrfă – nu este tocmai pozitiv, dar măcar are sens într-un joc de cuvinte (mîncătorie, adică locul unde vin mîncătorii să mănînce/să bîrfească). Problema aici e de calitate: o glumă e simpatică prima oară cînd o auzi, e ok, a doua, poate, dar sigur repetată încontinuu devine enervantă!
