Gabarit depășit

Contrar celor scrie în DEX, gabaritul nu are vreo legătură cu masa (sau cu  „greutatea” cum scrie, la fel de greșit, deși asta e altă discuție).

GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.

sursa: DEX '09 (2009)

Nu trebuie musai să ne uităm în dicționarele franțuzești (de unde a fost moștenit), e suficient să ne uităm în Codul rutier, unde este clară distincția masă – gabarit (iată un loc unde Poliția Română se exprimă mai clar decît DEX-ul!), căci este pusă în evidență de conjuncțiile și/sau:

Codul rutier (definiții): vehicul cu mase sau dimensiuni de gabarit depășite - vehiculul care, datorită dimensiunilor sale ori mărfurilor transportate, depășește masele totale maxime admise sau dimensiunile de gabarit admise, prevăzute în reglementările legale;
Articolul 50 (3) Viteza maximă admisă pentru autovehicule cu mase și/sau gabarite depășite ori care transportă produse periculoase este de 40 km/h în localități, iar în afara localităților de 70 km/h.
Vezi și articolele 68, 69, 74, 102, 105 și 116

Pare evident că sensul legat de masă este unul nou, căci în DLRLC (din 1955) nu era menționat:

Poate unii or să întrebe dacă nu cumva în DEX se definește sensul care a început să prindă la populație! Răspunsul pe scurt e că nu referința la masă ar fi greșeala (căci dacă se folosește pe scară largă un sens greșit, acesta va trebui adăugat în dicționare pînă la urmă), ci că, dacă nu ne referim la trenuri sau vehicule (sensul de bază din DEX), ci la alte obiecte, nu există vreo referire la vreo limită sau depășire.

De obicei sensul popular apare în limbajul sportiv în sintagma cu/de gabarit sau în construcția diferență de gabarit. Ambele formulări conțin o ambiguitate, căci nu întotdeauna se poate deduce din context dacă se referă la masă sau la dimensiuni, dar nici una dintre variante nu are legătură cu vreo limită. Tocmai acestă ambiguitate (împreună cu tendința de a învăța din context fără verificarea în dicționar) ar putea fi cauza încurcăturii care se face din ce în ce mai des în zilele noastre. Mi se pare interesant și că termenul masiv, a cărui legătură cu masa este evidentă, e folosit (tot popular) și cu referire la dimensiunile fizice (înălțime, lățime)!

Paște sau Paști?

    Ca întotdeauna în perioada pascală, am fost metafizic frămîntat și angoasat de întrebarea din titlu! De data asta am hotărît să fac și niște cercetări întru clarificarea acestui aspect. Zis și făcut: am început, evident, cu începutul, adică am luat la mînă primul dicționar al limbii române pe care l-am descoperit: Dicționar Universal, Lazăr Șăineanu, 1896. După mici emoții cauzate de diferențele de ortografiere și de ordonare față de dicționarele actuale, am descoperit forma Pasce (care se pronunța ca Paște) – feminin plural, inclusiv cîteva exemple de folosire. Cum în ultimele dicționare „oficiale”, DOOM²  și DEX – ediția 2009, se creditează aceeași formă, dar masculin (contrar anterioarelor DOOM și DEX – ediția 1998 care preferă forma Paști, tot masculin)  nici unul defectiv, s-ar putea crede că răspunsul a fost dat.
    Cert e, însă, că forma folosită de biserică – cea ortodoxă cel puțin – este (în sintagmă) Sfintele Paști (nu am descoperit să fie folosită forma Paște) ceea ce ne oferă cîteva informații despre modul de folosire a acestui cuvînt:

• forma Paști e suficient de veche (biserica fiind cît se poate de conservatoare din acest punct de vedere);
• Paști este o formă de plural feminin sau neutru (trebuie să se acorde în gen și număr cu „sfintele”);

    Pînă la urmă am descoperit etimologia corectă într-un articol al lui Alexandru Graur din 1929: forma moștenită în limba română este Paște, provenind de la pluralul latinesc paschae. Acest lucru implică în mod automat faptul că la origine Paște era o formă de plural, care, din diverse motive, s-a modificat în Paști. Cum pluralul a fost simțit ca a avea și un singular (că doar e o singură sărbătoare, nu?), poporul a refăcut forma Paște dar de această dată la singular.
    Totuși, ceva este în neregulă cu obsesia DOOM/DEX pentru Paște/Paști ca masculin, în ciuda faptului că etimologia îl recomandă ca feminin plural (defectiv de singular), uzul popular îl vede mai curînd defectiv de plural (clarificarea doi Paști din  DOOM² e de-a dreptul ilară, genul proxim „așa îmi sună mie bine, așa e corect”), iar biserica (care zic eu că are căderea de a „normaliza” folosirea termenului acestuia) l-ar recomanda fie feminin defectiv de singular (cel mai aproape de etimologie), fie neutru. Dar dacă iei la bani mărunți definițiile (inclusiv cele pentru paște - „pîine sfințită”) din cele 4 dicționare studiate DOOM/DEX te încurci în inconsistențe mai rău decît în labirintul Minotaurului. Le menționez aici numai pe cele din DEX 2009 (ultimul apărut) care:

• susține că Paști e formă de masculin plural dar ne oferă expresia „o dată pe an e Paști”;
• susține că Paști e formă de masculin plural îl articulează „Paștile”, fără suport în modelele flexionare ale masculinelor ;
• susține că paște – „pîine sfințită” – e feminin (singular), în contradicție cu norma DOOM²care îl cataloghează defectiv de singular;

eșichier

    Zilele trecute, avînd nevoie să arăt cuiva definiția, am descoperit că, în mod ciudat, cuvîntul eșichier nu figurează în DEX cu sensul de bază (tablă de șah). Noroc că Micul Dicționar Academic, care îl conține, m-a ajutat cu definiția corectă de această dată.
    Oricum, se putea și mai rău: cuvîntul participiu nu apare de loc în DEX (edițiile 1996, 1998, 2009)!

    Concluzia? Micul Dicționar Academic trebuie și el grabnic importat în dexonline.ro :)