creștere supraexponențială...

Aflăm de la un așa-zis expert că în România am ajuns să avem creștere supra-exponențială a cazurilor de COVID-19. Înainte de a porni orice discuție să clarificăm faptul că atunci cînd inventăm cuvinte tot trebuie să ne supunem regulilor ortografice, așa că nu punem cratimă între prefixoid și cuvîntul de bază, deci termenul corect ar fi supraexponențială (fără cratimă)!

O altă bazaconie din document este definiția unei distanțe ca perioadă de timp:

Distanța socială este definită ca „intervalul de timp mediu ...”

Nu știu dacă persoanele care au scris documentul au pregătire științifică serioasă (nu par, dar cine știe, o fi vorba de un concept revoluționar, precum distanța exprimată ca timp: un an-lumină :D), dar în mod cert au lacune mari în formularea ideilor și capacitatea de a le transmite!

Dacă nu ar fi un document plecat de la o instituție guvernamentală și în care se vorbește despre chestii importante (unde doar informația exactă își are locul) nu m-ar fi deranjat în vrun fel, însă aici e o informație care poate genera panică! Nu stau prea mult să analizez corectitudinea matematică (puteți citi mai multe aici), e greșită folosirea termenului: indiferent de mărimea coeficientului de proporționalitate, dacă numărul de cazuri depinde de numărul curent de infectări, atunci nu poate fi decît creștere exponențială, deci supra- e folosit doar  emfatic, un mod infantil de a marca superioritatea (sau poate se dorește o manipulare pentru cei mai slabi de înger!).

Acordul politicienilor...

Este interesant modul în care gîndesc unii politicieni relația cu electoratul: își creează cont pe rețele sociale pentru a-și întreține imaginea, dar, în același timp, își strică imaginea exact cu ajutorul acelui cont!

În cazul de față, fostul președinte de partid face un acord dubios: „susținerea politică și instituțională trans-partinice”. Nu știm ce a gîndit administratorul contului, dar ar trebui să știe că substantivul nu-și schimbă numărul în funcție de numărul de adjective care îl determină... Oricît de multe trăsături ar avea respectiva susținere, tot una singură rămîne!

A, dacă credeți că liniuța aceea e de despărțire, vă înșelați: e o cratimă! Sigur, termenul nu este încă în dicționar, dar asta nu înseamnă că autorul nu ar trebui să știe că la formarea noilor cuvinte cu ajutorul prefixoidelor nu se folosește cratima!

Mai contează că nu folosește diacritice? Sau că folosește virgula pentru a separa circumstanțialul de verb?

Din nou despre între...

O problemă care pare perpetuă este amestecarea folosirii lui între cu cratima. Am scris despre ea aici, dar o amintește Al. Graur acum aproape 100 de ani!

Pe scurt, limia nu îl înlocuiește pe și, ci doar marchează o pauză în vorbire, care, în particular în acest caz arată niște limite.

*lobby-ști

Au știut cei de la HotNews ceva-ceva, dar nu exact! Într-adevăr, terminîndu-se în y, trebuie pusă cratimă la formarea noului termen, însă sufixul corect este -ist, nu *-st!

ursul cu cratimă

O schimbare adusă ortografiei limbii române în 2005 și trecută neobservată de la apariția DOOM² este adăugarea cratimelor la aproape toate numele compuse de plante și animale. Nu e clară motivația (nici nu apare în ), doar apare nota aceasta în DOOM² (vezi aici):

!Se generalizează scrierea cu cratimă a compuselor nesudate care denumesc substanțe chimice distincte și specii distincte de plante sau de animale (cu nume științifice diferite).

După cum observăm în sondajul nostru, o uriașă majoritate scrie fără cratimă după 15 ani de la intrarea în vigoare a normei, ceea ce înseamnă fie ca norma nu este bună, fie că nu a fost promovată și clarificată!

Mai mult decît atît, nici măcar manualele școlare nu au preluat „inovația”, în ciuda faptului că respectarea normelor este obligatorie în realizarea manualelor!

Și mai distractiv este să fim un pic mai atenți cu cele scrise în DOOM! Astfel, aflăm că broasca țestoasă se scrie oficial cu cratimă, pe cînd cea rîioasă nu!

Alba Iulia – cu cratimă sau fără?

Metoda DOOM² de a face schimbări fără a stabili principii pe baza cărora se fac schimbările este o sursă de confuzie printre utilizatorii limbii române scrisă (edituri, televiziuni site-uri etc.), dar chiar și printre lingviști. Cratima și virgula au parte de cele mai complicate reguli (deseori discreționare), dar dacă virgula are scuza folosirii în construcții complexe, cratima ar merita să aibă o soartă mai bună.

În DOOM² numele orașului este fără cratimă și trebuie spus că numele municipiului nu a avut niciodată cratimă (cel puțin în mod oficial):

Alba Iulia în DOOM2 este fără cratimă

Mai interesant este faptul că Alba Iulia figurează cu steluță, adică ar fi o intrare nouă:

Totuși, în prima ediție a DOOM (1982), Alba Iulia apare, dar cu cratimă...

Asta în condițiile în care Legea reorganizării administrative (Legea 2/1968) specifică numele ca fiind Alba Iulia, fără cratimă!

Ce ne facem, totuși, dacă cel pus să controleze corectitudinea greșește și el? Un exemplu este raportul Monitorizarea posturilor din noiembrie 2016, publicat pe site-ul CNA:

Pierduți printre cratime (vezi pagina 3 din raport)

Ziar de calitate care face diferența...

Cum o fi, oare, să te umfli în pene că ești ziar de calitate, dar să permiți greșeli de școală primară (vezi aici sau în arhivă articolul)?

A greși este omenește, dar d-aia există corectură. Sau poate că nu există, că ziarul „quality” de azi face economii. Chiar nu mai contează dacă autorul știe sau nu să scrie corect, în joc este reputația ziarului!

Iar limba de lemn este atît de solidară cu jurnalismul sportiv încît expresia „a face diferența” (diferența dintre ce și ce?), simbol al șabloanelor pare neobservată! Nu știu cum sînt alții, dar cînd aud această expresie mă gîndesc invariabil la bancul vechi:

– Care este diferența dintre un crocodil?
– ?!
– Păi e mai mult verde decît lung!
– ??!
– Simplu: verde este și în lungime și în lățime, pe cînd lung este doar în lungime! 

cu varianta:

– Care este diferența dintre un crocodil?
– ?!
– Păi e mai mult lung decît verde!
– ??!
– Simplu: lung este și pe față și pe spate, pe cînd verde este doar pe spate! 

Despre „a face diferența” a scris și Rodica Zafiu, vezi acest articol.

Despre folosirea cratimei...

O cratimă în plus nu strică...

Deși a apărut acum mai bine de 10 ani, modificările din DOOM² încă nu s-au impus vorbitorilor de limbă română, cauza principală fiind faptul că părțile lui negative eclipsează părțile pozitive.

Principiul după care se ghidează cei care scriu astfel este probabil: „dacă nu știu exact, atunci pun cratimă”.
Culmea este că în DOOM² (6.6.4) se prezintă un principiu extrem de simplu după care știm dacă trebuie pusă cratima sau nu atunci cînd este vorba de un neologism:

«La împrumuturile recente, în curs de adaptare, norma actuală a adoptat soluții diferite, și anume:

• folosirea unor substantive cu aceeași formă la singular și la plural: !dandy, *gay, !hippy, !peso, *playboy;

• încadrarea în modelul substantivelor românești, prin formarea pluralului:

• la cele masculine — cu desinența -i, cu altenanțele fonetice corespunzătoare:*adidași, *bodyguarzi/bodigarzi, *brokeri, *dealeri, *rackeți, ca boși;

• la cele neutre, în general cu desinența -uri, legată

• direct la cuvintele — chiar nedaptate sub alte aspecte — care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunțate ca în limba română: boarduri [borduri], clickuri [clicuri], *gadgeturi [gheǧeturi], *itemuri[itemuri], *trenduri [trenduri], !week-enduri [uĭkenduri]);

• prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere și pronunțare (!bleu-uri [blöuri], show-uri [șouri]) sau care au finale grafice neobișnuite la cuvintele vechi din limba română: *party-uri, *story-uri.»

*„între 10-12”

    Una din greșelile care persistă trecerii vremii este folosirea lui între cu cu un interval (marcat prin cratimă). De fapt, este vorba de o prepoziție compusă între ... și ... care delimitează locul sau intervalul de timp (eventual indică aproximarea acestora). Cratima (-) înlocuiește exact prepoziția compusă între ... și ... așa că folosirea lui între împreună cu „liniuța” este incorectă.
    Am descoperit că greșeala este consemnată încă din perioada interbelică (grație articolelor lui Al. Graur din ziarul Tempo), dar m-am întîlnit cu ea de nenumărate ori pe ușile magazinelor (în special comuniste): „Deschis între 10-18”. Aici trebuie să recunosc că motivarea greșelii este greu de făcut: dacă dorim să prescurtăm „deschis între 10 și 18” o facem corect (și, evident, mai scurt): „deschis 10-18”. 
    Multă vreme am crezut că este o greșeală pe care o poți comite numai în scris (inclusiv Al. Graur în articolul mai sus menționat susținea imposibilitatea comiterii acestei greșeli în vorbire), însă zilele trecute am auzit un coleg spunînd: „Ședința durează între 2 - 4 ore” (sigur, liniuța e de la mine, a fost o mică pauză în vorbire și nu am știut cum să o notez altfel). Interesant e cum un biet și este omis cînd este cazul, dar este adăugat cînd nu trebuie (și-ul rezidual)! Dar despre asta într-o postare viitoare.

ad hoc

    Un coleg de serviciu (mare amator de latină) m-a-ntrebat zilele trecute despre sintagma din titlu, fiind uimit că majoritatea persoanelor întrebate de el consideră că ad hoc ar însemna ceva de genul „improvizat, făcut pe loc, fără pregătire, spontan”, eventual chiar „insolit, neobișnuit”!

    De fapt ad hoc (care s-ar traduce din latinește literal „pentru aceasta”) se folosește numai cu sensul „în acest scop, anume pentru acest scop” și desemnează de obicei o soluție care se aplică numai problemei în cauză. Deoarece e vorba de o sintagmă în limba latină, e greu de acceptat o modificare a sensului (motivele fiind evidente pentru oricine).

    Un studiu făcut rapid pe Internet mi-a relevat cam același lucru: este majoritară folosirea greșită a expresiei inclusiv în texte literare (nu dau numele autorilor). Singura deosebire ar consta în faptul că există jargoane specifice (texte juridice sau de marketing) și o mulțime de referiri la Divanele Ad-hoc care folosesc corect sintagma (aici trebuie remarcată cratima adăugată de DOOM, în ciuda faptului că expresia latinească nu avea cratimă).

    Inclusiv DEX-ul ajută un pic lucrurile să o ia pe un făgaș greșit oferind, pe lîngă explicația clară „anume pentru acest scop”, și explicația „de circumstanță”, deși de circumstanță este o locuțiune care nu are legătură cu scopul, ci cu momentul:

[...] ◊ Loc. adj. și adv. De (sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general.