Disapora „din afara țării”

 Oare ce vrea să spună autorul?

perechea de doi și decalogu-n zece puncte

Perechea de doi reprezintă fie o mînă la poker (printre cele mai proaste), fie un pleonasm grosolan...

Și pentru că nu i s-a părut destul, plusează cu decalogu-n zece puncte!

xilofon din... lemn!

 Ce se mai vinde prin magazinele noastre...

ambele două

Nu credeam să mai văd vreodată la vreo televiziune pe cineva spunînd „ambele două”! Cred că ultima oară cînd am auzit a fost la o scenetă „Tanța și Costel”...

Pare imposibil ca o persoană cu educație minimală să nu facă echivalarea două - ambele, dar chiar și dacă nu o face, nu înțeleg pe ce post ar fi folosit ambele!

Episodul m-a făcut curios și am căutat pe Google. Surpriza? Microsoft: 

Trebuie să mărturisesc că am verificat prin arhiva de cărți și reviste vechi și am descoperit foarte puțin ocurențe, e adevărat, majoritatea apărînd înainte de 1900 cînd rata analfabetismului era la peste 80%! 

Unica... cea mai mare

Chiar dacă nu se spune explicit în manualele de gramatică, logica ar trebui să ne atenționeze că superlativul relativ implică unicitatea....

 

cangur... sălbatic!

Întotdeauna m-au amuzat (și întristat în același timp) greșelile care dovedesc nepăsarea cu care autorul și-a scris articolul. Cred că este imposibil ca un vorbitor de limbă română să folosească serios sintagma  „cangur sălbatic”! Nu există o opoziție sălbatic-domestic în cazul cangurului și nici nu e genul de epitet care ar putea fi asociat în alt mod cu un animal.

Dacă te întrebi de ce li se pare vorbitorilor de română, indiferent de pregătire, că este greșită această exprimare, trebuie spus că nu este un singur motiv: nu numai că este o precizare inutilă (tehnic este pleonasm), dar și pentru că contravine regulilor nescrise ale comunicării (vezi principiul cooperativ)!

Un articol ratat

Atras de cadoul gratuit (sic!) pe care l-am descoperit în acest articol, m-am amuzat un pic văzînd festivalul de expresii greșite.  M-am oprit la partea de început, sînt convins că mai sînt greșeli și în rest! Cred că autorul nu a reușit să folosească nici una dintre expresii corect! 

Să explic sublinierile:

• cadou gratuit: pleonasm cunoscut, nu mai insist;
• foc de paie: expresia se referă de fapt la un lucru care se termină repede (focul de paie arde cu o vîlvătaie mare, dar nu durează), dar în articol este folosit cu sensul de ceva care se răspîndește rapid;
• folosit ca un cîrlig: în limba română în mod normal se spune momeală, referința la cîrlig nefiind utilizată (proabbil e preluată din engleză și tradusă prost);
• aceasta - nu știu ce dorește autorul să refere, dar aceasta ar trebui să refere ceva de genul feminin...
• praf în ochi: expresia completă este a arunca praf în ochi;
• a trage sforile: expresia se referă la uneltiri făcute pe ascuns, aici nu este vorba de așa ceva, fiind o înșelătorie clasică, pe față, pentru cei care cad în plasă;
• înșelăciune acră: sigur, nu ne oprește nimeni să fim poeți și să punem un adjectiv în contrast, dar e nepotrivit cu registrul jurnalistic (nu mai spun că în limba română nimeni nu ar asocia acru cu înșelăciune....poate amar!);
•  altcineva: pronumele acesta are trăsătura [+uman], ceea nu este cazul aici, producătorul referit fiind o companie;
• Sigur, ar trebui menționat și că Milka nu este producătorul, ci este un brand al companiei Mondelez International (fostul Kraft Foods).

seceta... hidrologică

Dacă mai demult vorbeam despre pleonasmul închipuit averse de ploaie din limbajul meteo, acum mi-a sărit în ochi un pleonasm neobservat: secetă hidrologică!

Pentru mai toată lumea seceta înseamnă lipsa precipitațiilor care conduce la deficitul apei în sol, astfel că este intrinsec legat de hidrologie și, ca urmare, alăturarea este una hilară pentru orice vorbitor cu un grad mediu de educație.

De unde provine sintagma? Pare că este un termen tehnic (tîmp, evident) din domeniul meteorologiei, care chipurile ar dori să facă diferențierea dintre lipsa precipitațiilor și lipsa apei în sol.

pacientul... cardiac

Procesul de schingiure a limbii române de către diverse bresle continuă, dar marea problemă este că există jurnaliști chiar mai certați cu limba română decît respectivii „inovatori”, astfel că preiau (și) gogomăniile fără cel mai mic efort din partea filtrului gîndirii!

Termenul pacient este întotdeauna legat de o entitate medicală, întotdeuna suntem pacienții unei entități medicale (fie un doctor, fie un spital), nu pacienți și atît. Probabil cei care au folosit termenul fără această relație (ca așa-zișii jurnaliști) confundă ideea de bolnav cu cea de pacient.

În plus, combinația pacient cardiac este pleonastică, căci cardiac are deja sensul de „om cu probleme cardiovasculare”, așa că se putea spune, scurt și simplu, „Cardiacii, victime sigure ale caniculei” (sigur, nu îi oprește nimeni să fie redundanți, dar atunci să nu se mai plîngă de puținul spațiu de pe burtieră). În plus, combinația sună artificial în limba română, ca altele similare: pacienți oncologici, pacienți hepatici sau chiar... pacienți ortopedici! Pînă acum n-am întîlnit pacienți cerebrali, dar mă aștept la asta în viitorul apropiat!

„trac emoțional”

Trac emoțional... spre deosebire de ce fel de trac?!

deșert... uscat

Prin definiție, deșertul este o zonă aridă, lipsită de precipitații. Oare ce or vrea sa spună cei de la Libertatea?

Romgleză un pic pleonastică...

Nu a fost suficient că cei de la Digi s-au gîndit să promoveze niște denumiri de boli în engleză (nu comentez liniuța de despărțire, că, deși în engleză termenul e burnout, și DOOM mai adaugă uneori cratimă între cuvintele din expresii adaptate: ad-hoc, week-end), deși există un echivalent românesc destul de apropiat (epuizare), dar au băgat cratima aiurea și la final, deși e mai simplu și intuitiv să urmezi regulile din DOOM².

În plus, descrierea făcută de crainică burnoutului este rizibilă: „epuizare totală” (de parcă ar exista și alt fel de epuizări)!

Iată și momentul:

Potop de... ploi!

Ce mai putem comenta?!

Ar mai fi de remarcat faptul că în mai toate dicționarele limbii române primul sens face referință la Biblie!

Nu este ceva nou, practic la fiecare ploaie mai zdravănă apare un poet jurnalist care ține să se facă remarcat cumva. Un exemplu de anul trecut:

conducere managerială

Am tot auzit la TV zilele astea vorbindu-se de „conducerea managerială” a spitalelor... Mie îmi pare un pleonasm evident și, chiar dacă nu sînt un maniac al descoperirii pleonasmelor, mă deranjează nonsensul exprimat de alăturarea celor doi termeni.

Găsim suficiente articole în care să găsim sintagma (am ales unul la întîmplare):

Oricum am încerca să înțelegem despre ce este vorba, e clar că e vorba de conducere, nu mai este necesară adăugarea unui calificativ, dar am două posibile explicații (total opuse):

• fie cei care folosesc ciudata asociere de termeni vor să opună conducerea „managerială” unui alt tip de conducere (adică doresc să micșoreze importanța acestui conducerii respective);
• fie conducere nu mai pare un termen așa de important încît oamenii simt nevoia să îl decoreze cu atribute deloc necesare; 

Spargem noi recorduri?

Pe vremuri se băteau recorduri (eventual se doborau). În zilele noastre se folosește din ce în ce mai mult o traducere (greșită) din engleză: din „break the record”, tot omul care știe engleză după ureche traduce .

Cei de la Eurosport au reușit performanța să amestece două expresii într-una singură, să preia greșit o expresie din engleză și să comită și să comită o eroare de exprimare în doar trei cuvinte:

•  a bate/doborî recordul în care s-a înlocuit verbul autohton cu „traducerea” din engleză;
• a stabili un nou record;

Eroarea de exprimare care s-a născut în urma acestei combinații este legată de înțelesul amestecului: nu se pot doborî noile recorduri pentru simplul fapt că ele încă nu există...

autosesizarea din oficiu...

Oricui îi mai poate scăpa un pleonasm... Dar cînd persoanele implicate spun varianta corectă (sesizare din oficiu”, iar redactorul o schimbă cu varianta greșită, este mai mult decît o simplă scăpare!

Altfel, e interesant că aceeași greșeală e făcută aproape în aceeași zi, independent, de mai multe redacții!

AUTOSESIZÁ vb. refl. a se sesiza din oficiu. (< auto- + sesiza)
sursa: MDN '00 (2000)

moment de respiro

Dintre șabloanele folosite de comentatorii Campionatului Mondial din Rusia mi-a atras atenția moment de respiro, folosit într-un moment de acalmie în joc. Prima impresie ar fi că avem de-a face cu o expresie sudată, însă DEX-ul are altă părere:
expresia

RESPÍRO s. n. Moment de relaxare, de repaus între două perioade tensionate, agitate. – Din it. respiro.
sursa: DEX '16 (2016)

Cuvîntul respiro este împrumutat din italiană, unde se folosește ca variantă prescurtată a expresiei momento di respiro. Ca și la noi, termenul este folosit cu precădere în jargonul sportiv. Nu e clar dacă a fost împrumutat doar respiro (cum sugerează dicționarul) sau întreaga expresie (care a fost și tradusă). Echivalentul românesc ar fi expresia „a-și trage sufletul”.

O mică problemă ar putea fi că, în conformitate cu definiția din dicționar, respiro conține ideea de moment, astfel că exprimarea ar putea fi considerată pleonastică. Cred, totuși, că nici cel mai înverșunat luptător împotriva pleonasmelor nu poate condamna folosirea expresiei pentru că, cu excepția lui respiro folosit ca nume propriu, nu-l putem descoperi separat în limba română, cel puțin printre documentele care se pot consulta pe Internet (în DCR2 avem două exemple care îl folosesc pe respiro singur, dar de acum 40-50 de ani).

Din punct de vedere semantic, DEX-ul impune în definiție ca momentul de relaxare să apară între două momente tensionate, chestiune nu se potrivește întotdeauna uzului (în transmisiunile sportive): de cele mai multe ori este vorba de o perioadă în care nu se întîmplă nimic interesant. În plus, pare evident că un comentator nu poate ști în direct dacă va mai veni o perioadă tensionată/agitată în joc! Din acest motiv aș spune că definiția corectă este cea din dicționarul de neologisme:

RESPÍRO s. n. moment de relaxare, de repaus; răgaz, odihnă. (< it. respiro)

sau cea din Dicționarul de cuvinte recente (edițîa a II-a):

respíro s. sg. tant. (livr.) ♦ 1. Relaxare, repaus ◊ „În genere, ziua de odihnă este un eficient «respiro» pentru toți membrii caravanei despresurați de grijile presante ale programului zilnic.” R.l. 17 VI 74 p. 5; v. și Sc. 19 XII 79 p. 1. ♦ 2. (impropriu) (Ultima) oră ◊ „Știrile de ultim respiro referitoare la mode.” Săpt. 23 I 76 p. 8 (din it. respiro; DEX-S; cuv. este mai vechi în română)

Moartea femeii ucise...

Munca la radio este destul de dificilă căci trebuie mult autocontrol pentru a nu comite greșeli de exprimare. Dacă iese porumbelul din gură nu prea mai poți face nimic (poți spera doar că scapă neobservat!). Următoarea propoziție, auzită la o emisiune matinală, m-a amuzat (știrea originală o găsiți aici):

A murit prima femeie ucisă de o mașină autonomă...

Pleonasmele, fiind doar greșeli de stil, nu prea mă stimulează să scriu despre ele, însă „uciderea” morților este unul dintre pleonasmele recurente de pe la noi!

definitivarea listei... finale

În general nu mă simt deranjat de pleonasme (sigur, dacă nu depășesc orice limită), însă dacă un oficial al statului emite un comunicat, atunci presupun că exprimarea este verificată măcar pentru a nu exista ambiguități. Iar dacă citești începutul comunicatului emis de ministrul Ivașcu (atenție, Ministerul Culturii!), nu are cum să nu îți sară în ochi (sau să îți zgîrie urechile) formularea subliniată...

Nu cred că trebuie explicat că verbul a definitiva implică ideea de final...

Agramatisme politice...

A te cunoaște cu cineva de mai multe ori se potrivește, oare, cu altceva decît cu sensul biblic al verbului?

Bonus: pleonasm clasic: „revenim din nou”!