disonanță cognitivă...

Deseori limba uzuală împrumută cuvinte sau sintagme din jargonul științific. Din păcate, nu întotdeauna vorbitorii preiau sensul corect. Este și cazul sintagmei disonanță cognitivă, preluată din zona psihologiei! Deși este o expresie specializată (deci sensul nu este evident), cine înțelege cei doi termeni constituenți poate interpola aproximativ sensul. 

Din păcate, după cum se vede în captura de mai sus (unde pare că sintagma este folosită cu sensul de „contrazicere”), nici jurnaliștii nu au căpătat exercițiul verificării cuvintelor pe care nu le cunosc înainte de a le folosi, ceea ce poate conduce la situații jenante!

Definiția din Dicționarul enciclopedic clarifică sensul expresiei:

Disonanță cognitivă = stare tensionată a subiectului (individului) generată de coexistența unor elemente de cunoaștere contradictorii privitoare la același subiect sau de dezacordul între atitudine și realitate. Disonanța cognitivă presupune un efort din partea individului pentru realizarea echilibrului cognitiv necesar.

În Dicționarul de psihologie Larousse avem :

DISONANȚĂ COGNITIVĂ, concept propus de L. Festinger pentru a desemna indispoziția psihică datorată faptului partajării între două sau mai multe idei contradictorii.

Omul are nevoie de coerență logică și de armonie afectivă. Se întâmplă, însă, ca această armonie să fie perturbată de evenimente neașteptate. Unul dintre prietenii mei, de exemplu, mărturisește deodată în public opinii politice contrare acelora pe care le profesez eu. Pentru a reduce această „disonanță”, va trebui să recurg la un alt element care mă va ajuta să depășesc contradicția și să-mi regăsesc echilibrul interior. Aș putea, de pildă, să resping informația primită („nu cred că și-ar putea trăda ideile”) sau să-i minimalizez importanța („își va da repede seama de greșeala făcută”). Aș putea, de asemenea, să o rup cu prietenul meu, ceea ce înseamnă o transformare în anturajul meu, sau să-mi modific eu însumi poziția, adoptând o altă opinie.

E chineză pentru mine...

În general expresiile nu se traduc cuvînt cu cuvînt dintr-o limbă într-alta, dar în cazul expresiei acesteia este interesant că traducerile sînt similare, referindu-se la o limbă pe care populația o consideră complicată! Foarte probabil sursa este comună, scribii care copiau manuscrise din limba latină medievală și unde întîlneau pasaje în limba greacă scriau: Graecum este, non legitur „e grecește, nu se citește”.

Evident, în anumite limbi pot exista mai multe expresii (sau chiar referințe la mai multe limbi), dar pentru realizarea hărții am preluat-o pe cea considerată cea mai utilizată!

Este interesant că în limba română incapacitatea de înțelegere se manifestă în două moduri: cînd vă referiți la propria persoană spuneți că (textul) „e în chineză”, iar cînd vă referiți o altă persoană care nu înțelege ceva întrebați „ce, e turc?”! 

Sursele pentru hartă:

• https://www.omniglot.com/language/idioms/incomprehensible.php
  
• https://thelanguagenerds.com/2020/how-different-languages-say-it-is-greek-to-me/
• https://en.wikipedia.org/wiki/Greek_to_me

Pătură cu aromă de bumbac...

Un mare lingvist spunea că poți spune că stăpînești o limbă atunci cînd știi să folosești corect prepozițiile. Sigur, era vorba de limbi străine, dar se aplică și la propria limbă! În cazul de față avem cu în comparație cu din:

Trecînd peste faptul că verbul „a realiza” se folosește cînd e vorba de lucruri abstracte, folosirea lui cu este hilară pentru că implică faptul că s-a folosit și bumbac la fabricarea produsului, spre deosebire de din care ar fi transmis că bumbacul este principala (sau chiar singura) componentă a păturii! Pentru curioși, am verificat: site-ul oficial susține că este vorba de 100% bumbac!

Nici textele de pe cealaltă etichetă nu sînt lipsite de alăturări nepotrivite de cuvinte: 

• cuvertura se coordonează cu alte textile [...];
• se poate folosi ca o cuvertură [...];

jazzul... mondial

Zilele trecut am auzit o reclamă în care se vorbea despre București ca fiind „capitala jazzului mondial”. Cum am prostul obicei să încerc să înțeleg ce aud, recunosc că în timpul procesului respectiv am fost un pic bulversat, căci nu am înțeles sintagma jazz mondial! Recunosc că, involuntar, primul gînd a fost către Bercea Mondial și către brandul „Manele Mondiale”, poate de aici reticența de a accepta asocierea! Dar principiile cooperării sînt norma de bun-simț în limbă, iar aici sînt atinse cel puțin principiile cantității și ale relației. Atunci când auzim sintagma jazz mondial ne punem întrebările: „mondial în opoziție cu ce?” și „ce relevanță are mondial în sintagmă?”, dar răspunsul este greu de dat!

În cazul de mai sus, nici cratima nu-și are rostul (ar trebui să fie jazzului)!

Probabil că sigur

Nu știu de ce s-a încetățenit această combinație, că pare la mintea cocoșului că dacă e probabil nu poate fi sigur (sau viceversa)...