DOOM-ul dezacordat

Acordul subiectului cu predicatul nu prezintă în general dificultăți mari, însă există anumite situații (rare) cînd exprimarea complică lucrurile, de cele mai multe ori cînd nu e clar subiectul (fals subiect multiplu sau invers). Din acest motiv Gramatica limbii române (ediția 2008) acordat o secțiune specială:

Cazul care ne interesează este și el descris

Ei, bine, DOOM-ul (și nu numai ultima ediție) s-a gîndit că vrea sa revoluționeze gramatica:

Sigur, rolul DOOM nu este să ne învețe gramatică, dar dezacordul este flagrant! Și mai trist e că stă acolo de aproape 20 de ani!

Bîlbe la DigiTV

Nu este plăcut să te bîlbîi sau să faci niște greșeli cînd ești în direct la TV, dar poți invoca scuza porumbelului pe care nu-l mai poți băga înapoi (sau, dacă nu ești un prezentator obișnuit cu emisiunile, te scoți mai bine cu scuza emoțiilor). Dar ce putem spune de cei care fac asemenea greșeli într-un material pregătit dinainte? Au vreo scuză?

Într-o secvență de cîteva secunde apar 3 bîlbe:

• dezcord: vîrsta înaintate;
• topică dubioasă: dramele trăite de cei nevaccinați în spitale;
• dezacord: vîrsta [...] și dramele [...] l-a făcut;

Dezacordul la relativele cu antecedent construcții partitive

O greșeală „clasică” (vezi și sondajul pe o temă similară) este dezacordul care apare cînd se folosește o construcție partitivă ca antecedent al relativului (sună complicat, dar e foarte simplu)!

Nici președintele nu este scutit: „România este [unul] dintre statele care are un grad mic de vaccinare”:

În GLR se explică destul de clar problema (inclusiv cauza):

Acordul pronumelui fiecare cu predicatul

Este o regulă destul de veche, apare și în vechile gramatici că fiecare se acordă întotdeauna cu verbul la singular (persoana a III-a):

 dar e menținută și în GLR 2008:

E adevărat, în GLR nu se folosesc cuvinte „tari” și astfel autoarele spun recomandabil în loc de corect, căci GLR se dorește descriptivă, nu prescriptivă!

Din păcate acest lucru pare să nu mai fie cunoscut de cei care apar la TV...

În brațele *meu

Este interesant că o sintagmă construită greșit – în brațele *meu – pe care o auzim și astăzi era înfierată încă de acum mai bine de 80 de ani într-un dicționar (Scriban, 1939):

Evident, un dicționar explicativ nu ar trebui să aibă explicații de genul acest, însă probabil autorul era exasperat de greșeală!

Acordul politicienilor...

Este interesant modul în care gîndesc unii politicieni relația cu electoratul: își creează cont pe rețele sociale pentru a-și întreține imaginea, dar, în același timp, își strică imaginea exact cu ajutorul acelui cont!

În cazul de față, fostul președinte de partid face un acord dubios: „susținerea politică și instituțională trans-partinice”. Nu știm ce a gîndit administratorul contului, dar ar trebui să știe că substantivul nu-și schimbă numărul în funcție de numărul de adjective care îl determină... Oricît de multe trăsături ar avea respectiva susținere, tot una singură rămîne!

A, dacă credeți că liniuța aceea e de despărțire, vă înșelați: e o cratimă! Sigur, termenul nu este încă în dicționar, dar asta nu înseamnă că autorul nu ar trebui să știe că la formarea noilor cuvinte cu ajutorul prefixoidelor nu se folosește cratima!

Mai contează că nu folosește diacritice? Sau că folosește virgula pentru a separa circumstanțialul de verb?

o alpaca, două alpacale, alpacaua, alpacalele

Contrar celor crezute de mulți „jurnaliști”, nu există „*alpacă” în limba română, ci doar alpaca (cu accent pe ultimul a).

Puteți găsi această flexiune îndrăzneață aici sau aici...

P.S. Există o atestare a lui „alpacă” (Scriban, 1939), însă nici în perioada aceea nu a prins, fiind asociată cu incultura.

„Redactorii” antenelor...

Mai trebuie oare să spun ceva? Dezacordul e la el acasă, fie pe facebook:

fie pe site-ul de știri (captura articolului e aici):

LOV ne lovește din nou cu dezacordul...

Este dificil pentru unii să înțeleagă misterele acordului subiectului cu predicatul, iar ministrul Muncii (cam mai toți miniștrii cabinetului actual) nu face excepție în postarea aceasta (arhivată aici):

Sigur, se poate aduce argumentul că ministrul nu se ocupă personal de postările de pe facebook (oare contează), însă chiar dacă ar fi așa, cu siguranță postările ar trebui validate de cineva.

Mai putem să aducem în discuție diacriticele aproximative și exprimările deficitare de genul „pe fonduri europene”? Ar părea cam pedant, zic eu...

DEX 2016 - o nouă ediție, aceeași greșeală pe copertă...

Acum 6 ani m-am minunat de greșeala gramaticală flagrantă de pe coperta DEX-ului (ediția 2009). Credeți că s-a deranjat cineva să corecteze? Cam așa arată prezentarea acum, la fel arată și dicționarul!

DEX-ul a fost și este *cea mai bine vândută carte din România.

Pe lîngă greșeala gramaticală („acordarea” în gen a superlativul adverbului bine, deși adverbele sînt invariabile), avem și o greșeală de stil: introducerea lui bine în formarea superlativului! Ar fi fost mai simplu (și corect) să se spună cea mai vîndută carte, însă aproape sigur formularea este contaminată de best seller.

Din nou despre virgulă

    La cîte probleme cauzează în ultimul timp virgula unor ziariști, ar trebui ca dl. Socaciu să pregătească legea pentru înlocuirea ei cu blancul sau viceversa. Din pricina asta nu am mai
    Totuși, acest articol reușește să adune într-un subtitlu scurt 3 greșeli mărișoare și una de stil. Iată perla (nu am mai colorat în roșu greșelile din motive de lipsă de spațiu :) ):

„1 din 5 copii, trăiesc în sărăcie” 

•  Cea mai mare (și nescuzabilă) greșeală este plasarea virgulei între subiect și predicat. Dacă în anumite contexte există o mică pauză de respirație care se poate face între subiect și predicat (și pe care unii o confundă cu o virgulă), aici nu este cazul;
•  A doua greșeală este dezacordul (în număr) între subiect și predicat. Sigur, „*E multe”-urile nu sînt defel scuzabile, însă „somnul rațiunii naște monștri” inclusiv în lingvistică. În mod evident, nu copii este aici subiectul, însă prin complicarea inutilă a enunțului apar premisele erorii...
• A treia eroare o reprezintă formularea (greșită în limba română) 1 din 5 copii. Aici se întrezărește formularea din limba engleză (probabil 1 of 5 children), însă în orice traducere trebuie avută în vedere adaptarea la limba țintă, iar partitivul din limba română anunță cît mai devreme determinatul (corect deci un copil din cinci, caz în care probabil și acordul s-ar fi făcut corect);
• ultima greșeală pe care am descoperit-o este una de stil (minoră): în scris se recomandă ca numerele sub zece să fie scrise cu litere;

    Sigur, toată lumea a înțeles despre ce este vorba, însă o atare măcelărire a limbii române nu face cinste nimănui, cu atît mai puțin unuia care își cîștigă traiul din utilizarea condeiului.