benzi sau bande?

Uneori traducătorii te lasă chiar fără cuvinte! Poți fi înțelegător cu cei care nu cunosc limba din care traduc, dar chiar să nu-ți cunoști propria-ți limbă?! 

Acordul subiectului multiplu cu predicatul

Deși în GLR secțiunea dedicată subiectului multiplu și acordului acestuia cu predicatul este consistentă, existînd extrem de multe cazuri de discutat, uneori este foarte simplu de „potrivit”!

De exemplu în cazul de mai jos, unde componentele subiectului sînt toate la plural și la feminin, deci predicatul trebuie să fie tot la plural și la feminin: nu trebuie nimic de gîndit sau calculat! Așa că este foarte curios modul prin care traducătorul a hotărît să folosească forma de masculin plural protejați...

Oricum, e interesant de știut că, dacă pluralul este regula, persoana și genul pot varia. Dar și aici regulile sînt relativ simple: dacă există nume de ființă în subiect masculinul are prioritate față de feminin (altfel acordul în gen se face prin atracție: cu cel mai apropiat termen), iar pentru gen persoana a II-a are prioritate față de celelalte, iar persoana I față de celelalte

Ulei de... castor!

Nu, nu e untură de cățel sa zeamă de pisică, e doar o greșeală (cam jenantă) de traducere! Castor în limba engleză înseamnă „ricin” și, normal, ca toate greșelile penibile de traducere, se poate găsi nu numai în filme, ci în toată presa: vezi aici!

*histereză

Într-un serial amuzant care, altfel, are o traducere bunicică am descoperit o eroare interesantă: histerezisul redenumit.... histereză!

Sigur, eroarea este evidentă și impardonabilă – nu găsim nici în dicționare și nici pe internet forma aceasta –, și pune sub semnul întrebărtii nivelul cunoștințelor științifice ale traducătorului/redactorului (magnetismul se studiază la fizică și în gimnaziu, și în liceu), dar dacă trecem peste toate acestea e interesantă opțiunea de a traduce cu un cuvînt inventat care se termină în -oză, care te duce cu gîndul mai curînd la o boală (cam 80% din cele circa 300 de cuvinte care se termină în -oză fiind nume de boli)!

trialog

Nu trebuie să avem mult spirit de observație ca să ne dăm seama că dialog este format din două părți: „dia” și „log(os)” (și nu „di” și „alog” măcar pentru că nu există vreun alt cuvînt care să aibă componenta „alog”), eventual nu știm că cele două componente provin din limba greacă (prin intermediul limbii latine): dia „între” și logos „vorbire”. Din acest motiv nu sînt prea multe explicații posibile pentru apariția termenului trialog, iar toate converg către incultură (căci nu există radicalul tria-, iar confuzia dintre di- și dia- nu o putem califica altfel). Chiar dacă presupunem că la început trialog a fost o glumă (ca cea cu bila și trila), tot la incultura care a permis preluarea și răspîndirea termenului ajungem!

Dacă în limba română din țară trialog nu a reușit să se impună (vezi și rezultatele sondajului de pe dexonline), nu același lucru putem spune și despre limba română „corporateză”, cel mai bine ilustrată de traducerile din cadrul Uniunii Europene. Termenul a pătruns în dicționarele traducătorilor (vezi IATE), încetul cu încetul. Sigur, mai există limbi care încă rezistă (greacă, spaniolă, suedeză), însă trendul în instituțiile europene este clar! Mai mult, pentru a da o spoială de corectitudine, s-a eliminat a-ul, astfel că forma „recomandată” este trilog (care nu apare în dicționarele românești încă) care, chipurile, ar trebui să însemne „vorbire în trei”, probabil după modelul monolog! A, trebuie menționat și faptul că aproape toate știrile ce conțin termenul trialog sînt legate de instituțiile europene!

O mică explicație, cred necesară: rolul unui dicționar explicativ este să prezinte toate cuvintele uzuale folosite într-o limbă, chiar dacă ele ar fi greșite. Dacă autorii dicționarului vor și să-i educe pe utilizatori, atunci ar putea-o face cu ajutorul trimiterilor către formele corecte. Singurele dicționare care pot impune o cuvintele corecte sînt cele normative (la noi doar DOOM), dar ele au o hibă: prezintă doar formele corecte, astfel că nu știm dacă un cuvînt care nu apare în dicționarul normativ este greșit, dacă este o scăpare a dicționarului sau dacă este prea nou!

Hai virgulă că...

Se pare că nu a fost suficient ca titlul filmului I feel pretty să fie adaptat extrem de liber – nu știu cine poate înțelege procesul cognitiv prin care s-a ajuns la varianta cu beleaua – astfel că s-a adăugat și o virgulă în plus, mare, ca să se vadă de la distanță!


Aici „Hai” are valoare predicativă, iar propoziția introdusă de că este completivă directă, ceea ce face (vezi și articolul despre cum se pun virgulele).

Pentru cei mai puțin iubitori de gramatică, putem traduce așa: virgula între predicat și complement direct este la fel de greșită ca cea între subiect și predicat!