a confrunta sau a înfrunta?

În limba română, „a confrunta” este verb tranzitiv, deci necesită complement direct. Ba mai mult, deseori are nevoie și de un complement prepozițional (se spune a confrunta ceva/pe cineva cu altceva/altcineva sau a se confrunta cu ceva).

Iar în cazul de față și semantica e puțin dubioasă (cel mai probabil ar fi trebuit folosit „a înfrunta”, dar și aici trebuia clarificat cine l-a înfruntat folosindu-se un complement de agent), căci „a confrunta” înseamnă altceva:

CONFRUNTÁ, confrúnt, vb. I. 1. Tranz. A pune în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2. Tranz. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. Refl. A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din fr. confronter.

sursa: DEX '09 (2009)

Livrăm copii în 25 de minute...

Chiar nu cred că vreun român ar putea face confuzie între travaliu și livrare, așa că aș da vina pe lipsa de profesionalism...

Curios e că articolul susține că traducerea ar fi preluată din Marca, dar în limba spaniolă parto nu are și sensul „travaliu”!

Sinonimul semidoctului - episodul I: a deține = a avea?

Limba română folosită de jurnaliștii sportivi a fost aproape întotdeauna șablonardă, fără pretenții educative... practic adaptată nivelului cititorilor genului! Cel mai mare păcat al jurnaliștilor din branșă părea să fie utilizarea inadecvată a metaforelor și o tendință de folosire a epitetelor exagerate.

Totuși, în ultimul timp am putut observa apariția unei noi mode: înlocuirea cuvintelor „banale” cu ceea ce autorul presupune că ar fi un sinonim mai cu ștaif!

Poate cine folosește limba română corect, a deține este sinonim cu a avea numai cînd vorbim despre o proprietate, o posesie, iar cînd vorbim de ten, acesta este o parte a subiectului, nu o proprietate a sa!

În cazul de mai sus, autorul pare nemulțumit de impactul pe care îl are asupra cititorului verbul a avea și, cum a descoperit în Dicționarul de sinonime găsește a avea = a deține, folosește „sinonimul”. Din păcate, dicționarele nu vin întotdeauna cu manuale de întrebuințare, astfel că fiecare le folosește cum îl duce capul, fără să se înțeleagă că sinonimia este o proprietate a sensului unui cuvînt, nu a cuvîntului în sine!

Notă: mai trebuie observată în sintagma subliniată și folosirea greșită a articolului nehotărît, dar probabil că greșeala vine la pachet, căci dacă putem spune „are tenul măsliniu”, totuși e greu de spus „deține tenul măsliniu”. Dar e curios ca cineva să aibă scrupule în privința unei construcții, dar să nu observe că introduce două greșeli!

Antrenorul Arsenal...

Costul telegramelor (plata era proporțională cu numărul de cuvinte) făcea ca pe vremuri să se omită cuvintele de legătură din titlurile articolelor, iar o redacție mai puțin atentă la calitatea limbii uita să le adauge la loc.

În ziua de azi nu mai avem probleme cu spațiul sau cu costul mesajelor (un e-mail e gratuit indiferent de dimensiune, se pot trimite mesaje vocale înregistrate șamd), dar meteahna a rămas! Cum am putea oare scăpa de ea?

î din ă!

La Digi Sport s-a inventat o nouă literă: î din ă! 😃

Sigur, nu e o gaură-n cer, însă greșeala repetată ne clarifică faptul că nu se mai folosesc corectori în redacție și, mai rău, funcția de autocorectare este o enigmă pentru redactori!

Răzbunare...

Dorința de senzațional căutată de anumiți ziariști le expune de cele mai multe ori carențele de limba română. Comentariul „live” decent (care a tradus firesc revenge cu revanșă) a fost practic anulat de editorul articolului care s-a gîndit probabil că răzbunare va atrage mai mulți cititori. Cu această acțiune, ziaristul a reușit doar să dovedească că limba română este o mare enigmă:

• termenul răzbunare pur și simplu nu se potrivește în contextul sportiv;
• revanșă are oricum, pe lîngă sensul sportiv, și sensul de răzbunare, deci schimbarea e cu atît mai de neînțeles;