Sil se citește, sil se pronunță...

O reclamă bună implică cunoștințe serioase de limbă. Mai mult, necesită și cunoștințe de semantică și pragmatică, pentru a nu transmite din greșeală mesaje care fac reclama ineficientă. Nu este și cazul de aici!

Nu știu cine este eminența maronie din spatele acestei reclame, însă clar a dat greș. Nu vorbesc numai de faptul că nimeni nu va ști că de fapt numele vinului este Siel, nu Sil, dar și pentru că sloganul n-are nici un sens! În română se spune „xxx se scrie, xxx se citește”, rareori în loc de „citește” se spune „pronunță”, însă combinația citește-pronunță este de-a dreptul rizibilă prin lipsa sa de sens!

Nu m-ar mira să aflu că reclama a fost făcută de cineva care era convins că numele produsului este Sil și sloganul a fost inițial Sil se scrie, sil se citește. iar reclama greșită a fost peticită pe ici, pe colo...

*imputrezibil sau imputrescibil?

Promovarea produselor este o treabă suficient de ridicolă în sine (de cele mai multe ori trebuind să distorsionezi realitatea), însă cînd se întîlnește cu o traducere proastă rezultatul e rizibil...

Cîteva observații:

• copywriterii fără har și originalitate recurg la inventarea unor cuvinte pentru a atrage măcar așa atenția. Nu este cazul, imputrezibil este atestat încă din 1967 (și, oricum, aici e vorba de o traducere din engleză);
• dacă sloganul ar fi folosit numai cuvinte din DEX ar fi fost: Invizibil. Incasabil. Imputrescibil”, care, să recunoaștem, ar fi trimis multă lume la dicționar, ceea ce nu e tocmai ideal din punctul de vedere al reclamei. Dar dacă tot inventăm cuvinte, nu mai bine am zice inspargibil? :) Uite ce slogan mișto: Inzăribil. Inspargibil. Imputrezibil.
• pe de altă parte, cum putem spune incasabil cînd este vorba de metal și lemn? Materialele acestea nu se sparg (de fapt se sparg la temperaturi aproape de 0 absolut, dar asta e altă mîncare de pește)! 

Diminutivuțe

Din cauza folosirii excesive a diminutivelor în contextele cele mai nepotrivite, brînzică nu mai este perceput ca un diminutiv, așa că a ajuns să fie folosit brînzicuță („mărgeluțe de brînzicuță”)...

Nimeni nu ne împiedică să adăugăm noi sufixe diminutivale la cuvinte deja sufixate, astfel că putem avea o serie perfect valabilă de cuvinte:

brînză → brînzică → brînzicuță → brînzicuțică → brînzicuțicuță → ... 

care, teoretic, poate continua la infinit.

Vă înșelați dacă cumva credeți că este o practică nouă: nășicuță, bădicuț, olecuțică sau ulcicuță există de multă vreme în dicționare!

Pentru posteritate adaug și clipul, că poate autorilor li se face rușine de el și îl ascund...

Unde găsim zonele intime?

    Google-ul oferă o platformă care permite oricui să public reclame pe net. Din păcate nu le și verifică (mai ales cînd textele sînt „plantate” direct într-o imagine).
    Cert e că reclama asta te face să te gîndești fie că autorul are o viziune un pic excentrică asupra localizării zonelor intime, fie că a avut în intenție să pună o poză care să fie corelată cu textul...

Reclamă nemascată la agramatism...

    Dacă nu prea mă uit la TV am pierdut reclama asta, însă am descoperit-o într-una din hoinărelile mele pe internet (aici)!
    Mai interesant decît reclama în sine (care azi a fost corectată: m-am uitat special la TV pentru asta) este faptul că mai multe persoane s-au gîndit că agramatismul este intenționat. Fără să vreau să fiu rău, mă întreb ce poate fi în capul unora pentru a mai gîndi încă: „e la televizor, deci e adevărat”, „e pe bani mulți, deci e produs de calitate” sau „au departament de creație acolo, sigur s-au gîndit la toate” (după cum se poate citi numai pe acest blog, nu e tocmai adevărat...). I-adevărat că pentru a atrage atenția asupra lor unii copii și adolescenți fac multe (în special prostii), însă am speranța că o companie cu pretenții are ștacheta ceva mai ridicată...
    În orice caz, dacă cei de la firma „creatoare” (Cohn&Jensen) și de la Mega Image vor să se asocieze deliberat cu incultura și prostia, atunci chiar merită să li se promoveze această asociere!

încă o reclamă agasantă...

    O reclamă repetată cu obstinație la radio mi-a consumat mulți neuroni zilele astea (probabil a fost promoție la reclame, că o dădeau de 4-5 ori în aceeași oră, pe posturi diferite):

doar Dolce îți aduce cea mai mare varietate de programe

     Nu știu cum li s-o părea altora, dar mie îmi cam zgîrie urechile superlativul absolut alăturat unui adverb restrictiv. Oare nu o fi clar că dacă este „cea mai mare” atunci este probabil și singura, că d-aia e superlativ (deci „doar”-ul este implicit)? Sau poate că autorul textului a vrut să ne anuleze mica probabilitate ca această culme a varietății să fie adusă simultan de doi operatori de cablu? Sau o fi un nou concept: cel de „superlativ absolut relativ” (sau „relativ absolut” :D)?!
    Oricum, cert este că reclama mi-a adus aminte de șlagărul Mirabelei Dauer cu țigara de pe etajeră (dar vina este a textierei, Andreea Andrei pare-mi-se): „[...] numai aici ne va fi cel mai bine [...]”!

oferta de hemoroizi...

    Întîmplător, am auzit o reclamă la radio care spunea ceva de genul:

Statul jos îți oferă hemoroizi [...]

Nu știu cum o fi la alții, însă prin a oferi eu înțeleg fie „a dărui”, fie „a da ceva spre vînzare” (văd că DEX-ul are un sens în plus: „a etala”, dar nu cred că nici el nu schimba situația)...
    Evident, în locul generoasei oferte ar fi trebuit folosit „a produce” sau „a cauza”, dar mă întreb (pentru a cîta oară): oare cineva chiar ia bani pentru a produce asemenea tîmpenii?

Reduceri de pînă la -70%...

    A sosit sezonul reducerilor și împreună cu el o nouă serie de enormități (vezi titlul). Inițial am vrut să fac și niște poze care să acompanieze articolul, însă cum afișe cu texte similare găsești la tot pasul, mi-a părut un pic nedrept să fac „reclamă” unei singure companii...
    „Bine, bine, dar ce are matematica cu limba?” ar putea să se întrebe unii... Privită dintr-un punct de vedere matematic, reducerea cu -70% (deci cu un număr negativ) este o operație corectă, avînd ca rezultat o creștere cu 70%, așadar matematic nu este nimic greșit (doar consiliul concurenței ar putea da eventual niște amenzi pentru că afișul nu este conform cu realitatea). Cum problema nu are nici un fel de legătură cu reducerea, avem de-a face cu semantica: autorii gogomăniei nu sesizează faptul că și cuvîntul „reducere” implică o scădere, deci minusul adăugat procentului este absolut neavenit!
    Singura explicație care mi-a venit în minte a fost o posibilă traducere fără intervenția creierului a americanului sales prin românescul reduceri, însă nu prea am descoperit procente negative în aceste promoții (de obicei anunțurile arătă ceva de genul sales: up to 30% off). Sigur, off ar putea fi echivalat cu „-”, însă explicația devine prea complicată așa că e mai probabil ca greșeala să se datoreze incapacității de a face legătura dintre cuvînt și înțelesul lui. Interesant este că nimeni din lanțul celor care au aprobat tipărirea afișului nu a observat discordanța.

    Nu mă pot abține să nu povestesc aici ceva similar: o persoană (majoră, vaccinată și plină de succes profesional) care dorea să capteze atenția într-o discuție despre reduceri, afirma nonșalant că în ultima excursie a ei la Paris „erau reduceri serioase, nu ca la noi: erau reduceri de 100% și chiar și mai mult de atît”!

*cele mai extraordinare

    O reclamă pe care am auzit-o zilele trecute la radio spunea că:

Universal Channel are *cele mai extraordinare personaje

Din păcate aceeași meteahnă a celor de la departamentele de promovare și publicitate: lipsa cunoașterii limbii române (în cazul acesta la nivelul elementar)...

    Probabil că puțini sînt cei care nu sesizează instantaneu problema: extraordinar nu are grade de comparație! Asta chiar dacă nu cunosc în detaliu cazurile specificate de gramatică – adjectivele din următoarele categorii nu au grade de comparație (sau de intensitate după noua terminologie):

• adjectivele care semnifică însușiri absolute, negradabile: mort, absolut, principal, perfect etc.;
• adjectivele categoriale din terminologia tehnico-științifică:  sulfuric, geografic, petrolifer, vizual  etc.;
• unele adjective compuse: albastru-verzui, roșu-închis, dulce-acrișor etc.;
• adjectivele care etimologic reprezintă forme de comparativ și de superlativ: optim, extrem, suprem, inferior etc.;
• adjective care prezintă în marca semantică seme superlative: extraordinar, enorm, gigantic, teribil etc.;
• adjectivele derivate cu sufixe diminutivale: căldișor, slăbuț, frumușel (colocvial se pot forma grade de comparație);
• adjectivele invariabile provenite din adverbe.

Ce este interesant: conform Gramaticii Academiei, doar 13% dintre adjective admit grade de comparație!

mascara

    Am văzut că în ultimul timp unele reclame la rimel încearcă să impună un cuvînt nou (tehnic vorbind, un sens nou) în limba română: mascara. Chestie care din punctul de vedere al realizatorului reclamei poate fi util, pentru că cuvîntul rimel în limba română provine (prin intermediar francez, de unde și accentul pe ultima silabă) de la numele creatorului acestuia, Eugene Rimmel, care este omonim cu numele companiei înființată de acesta (Rimmel, care s-ar pronunța, totuși, un pic altfel), deci practic s-ar face reclamă și concurenței.
    Din păcate (a nu știu cîta oară în ceea ce privește departamentele de marketing și publicitate și treaba făcută acolo), cuvîntul mascara (cu accentul diferit) există în limba română deja, iar toate sensurile au o nuanță peiorativă: batjocură, ocară; bufon, pușlama. Ca toate derivatele acestuia: a (se) măscărí, măscări, măscărici, mascaragiu, măscărlîc...

*bunătățuri

    Venind de la Tîrgu Mureș spre București cu automobilul am întîlnit cîteva „minunății” simpatice. Cea despre care voiam să zic cîteva cuvinte este sloganul: „*Bunătățuri din Ardeal”.
    „Etimologia” este clară: bunătăți a căpătat un sens particular cînd este folosit la plural, anume cel de mîncăruri și/sau băuturi delicioase. Probabil marca de plural deja existentă nu pare suficientă, iar vorbitorii neatenți sau nu tocmai culți adaugă marca -uri substantivului pentru a face clară ideea de abundență.
    Mai trebuie remarcat că nu este o construcție specifică Ardealului (caz în care ar fi fost de înțeles folosirea unui regionalism, chiar într-o formă greșită), ci este folosită pe tot cuprinsul țării. Singura zonă implicată aici este cea a vorbirii populare sau inculte.
    Nu este prima oară cînd cei care sînt plătiți să producă reclame (cred că nu mai există nimeni în ziua de azi să își fabrice singur sloganul) dau cu bîta-n baltă. Deși nu există CNA și pentru reclame (din păcate? din fericire?), m-aș bucura ca cei care să îi penalizeze să fie potențialii clienți.

    Nu mă pot abține să nu împărtășesc și o altă „perlă” (cu toate că nu are nimic de-a face cu gramatica). Într-un mic orășel de pe parcursul descris am zărit următoarea firmă: XYZ Pompe Funebre. Serviciu operativ funerar !!!

*gîndește mare

    În ultimele zile a apărut o reclamă la o revistă de afaceri care are sloganul: *gîndește mare. Am mai făcut această observație într-un articol anterior: este greșită alăturarea unui verb de un adjectiv (lăsînd la o parte faptul că exprimarea gîdilă într-un mod neplăcut urechile ascultătorilor ca să-l parafrazez pe Mariu Chicoş Rostogan).

    Evident, sloganul este calchiat din limba engleză: think big, care ar putea fi tradus în limba română prin gîndește în stil mare sau gîndește la scară mare, fără a face harcea-parcea exprimarea în limba română (ca să fie mai clar, big în limba engleză are şi valoarea de adverb). După părerea mea, acest slogan este total sortit eșecului, ceea ce nu cred că a dorit revista în cauză. Dar așa se întîmplă cînd cei care lucrează în domenii care necesită lucrul cu limba română (cum ar fi publicitatea - căci a fost probabil angajată o firmă din domeniul acesta) nu au simțul limbii.