Printre caracteristicile cel mai ușor de detectat la semidocții cu ifose regăsim autosuficiența, în special la cei care au avut parte de o validare formală de la societate (au primit un doctorat, au scris o carte șamd) și folosirea cuvintelor rare într-un procentaj (și un discurs) nenatural. Și unde poți să îți demonstrezi mai clar nivelul scăzut (și în general semidoctismul în care se bălăcește cultura românească) altfel decît dînd cu mucii-n fasole în revista literară națională, România Literară?!
Evident dl. Lavric habar nu are ce înseamnă derviș, că nu e o naționalitate, că nu are treabă cu India, dar egoul umflat de lingăii care acum încearcă să se delimiteze de penibilul personaj îl face pe aceasta să elucubreze fără vreo jenă!
Cei cu un ego ceva mai voluminos vor dori să și inventeze cuvinte, nu numai să le importe, astfel că ar fi fost imposibil să nu ne lovim și în acest caz de această boală. Athanorul ca athanorul (putem accepta că omul vrea sa arate că a citit și-n alte limbi, dar nu e în stare să găsească o corespondență pentru cuptorul alchimiștilor), dar de ce ar inventa termenul „labios” care nu are nici o noimă (sufixul -os creînd înțelesul „plin de labii/buze”) și ar crea o asociere tîmpă (și nu mă refer la misoginismul pe care-l transmite, ci doar la lipsa de sens)?!
Că domnul nu o bunghește cu punctuația și pune ditamai virgula între subiectivă și predicat nu cred că miră pe nimeni (cum să își permită regulile astea să se pună cu măreția domnului filozof?!), dar anacolutul se presupune că poate fi evitat de o persoană cu educație medie (mai ales că e vorba de o carte, unde știm că măcar editorul, poate și corectorul, dacă există, verifică textul)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu