Conjugarea a V-a...

Răsfoind manualul de clasa a VII-a (Art Klett) am avut parte de o surpriză extrem de neplăcută! Trecînd peste faptul că terminația de la conjugarea a II-a e greșită, am aflat că ar exista conjugarea a... V-a! Mai gravă este pretenția că ar fi vorba de o clasificare existentă în Gramatica de bază a limbii române!

Păi hai să ne uităm să vedem ce scrie în respectiva gramatică! Gramatica de bază prezintă flexiunea verbelor în funcție de mult mai mulți factori:

În orice caz, tabelul rezultat din descrierea flexiunilor posibile după cele trei categorii de factori luați în considerare nu asociază clasele rezultate cu un număr:

Nu există nici măcar o apariție a numerelor de la 1 la 5 în legătură cu conjugările: întotdeauna referința la o clasă de conjugare este explicită! Singura asociere posibilă ar fi folosirea numerelor care apar în lista în care se enumeră unele dintre criterii (trei la număr). Dacă s-ar folosi aceeași logică, dar folosind alt criteriu, am fi putut avea alt manual în care să avem conjugările de la a la i! 

Că problema este a acestui manual și nu a programei putem vedea cercetînd și alte manuale! De pildă, în cel de la editura Aramis:

Din motive evidente, conjugarea verbelor nu va mai putea fi dată la examene din acest motiv! Adevărul e că pe site-ul ISE, programa în vigoare nu conține nimic referitor la conjugările verbului!

Notă: despre conjugarea verbelor (dar folosind GLR) am mai scris aici.

 

Comunicarea orală nonverbală...

După cum (cred că) înțelege tot românul, oral se referă la gură! Chiar dacă nu știe latină (unde os, oris însemna „gură”), măcar din limbajul de cartier învață...

Oricum, scrie în dicționar:

Pe de altă parte, verbal e un pic mai neintuitiv (căci verbum, verbis înseamnă „cuvînt”) și te-ai aștepta să die ceva legat de folosirea cuvintelor (și scris, și oral). Dar, nu, e doar oral! Practic cele două sînt sinonime!

De aceea nu poți decît să faci ochii mari cînd vezi în manualul de română de clasa a V-a ditamai titlul: „Elemente nonverbale în comunicarea orală”. Nu te întrebi ce vrea să zică autorul numai din cauza contradicției, dar te uimește și faptul că terminologia este total inadecvată vîrstei copiilor cărora li se adreseaza manualul (11 ani)!

Prostia din casetă e și mai distractivă, dar nefiind la fel de mare scrisă precum este titlul, îți poate scăpa: „în comunicare orală oamenii folosesc gesturi” (sic!)... Folosind gura, evident! ☺

Iar dacă știi și că manualele au obligația de a folosi sensurile din DEX, atunci te crucești (chiar ateu fiind) cum au putut cei de la minister să îl aprobe (nu trebuia nimeni să se uite peste conținut, titlurile erau suficiente!)

Manual de limba română...

Dacă nici măcar autorii manualelor girate de Ministerul Educației nu-s capabili să scrie numărul corect de i-uri, atunci este clar că ceva este defect în sistemul educațional! La pagina 31 avem:

Am putea zice că este vorba doar de o scăpare, dar atunci ce ne facem cu pasajul de la pagina 46?

Că doamna inspectoare și fiica care-i moștenește talentul nu știu care e pluralul lui flamingo (pagina 108) deja pare cîrcoteală! Dar, sincer, cum vă sună „stol de cioară”? 

Sursa: manualul unic de Limba și literatura română, clasa a VI-a, Editura didactică și pedagogică, 2018.

Manual de limbă română greșită...

Deși principalul rol al manualului de limba română ar fi să învețe elevii cum să vorbească (și să scrie) corect, în unele cazuri situația este taman opusă! Unele mici inadvertențe pot fi rizibile, însă unele gogomănii nu pot fi trecute ușor cu vederea!

Este și cazul acestui manual (care există și în versiune electronică): formularea „copie de pe buletin”, cea pe care autoarele manualului o consideră corectă, este de fapt specifică persoanelor needucate și/sau fără simțul limbii.

Sigur, nu are sens aici să discutăm finețuri lingvistice și să demonstrăm că ar fi mai aproape de limba română o exprimare precum copie a buletinului, astfel că mă voi rezuma la cazul în care vrem musai să folosim o prepoziție: fie de pe, fie după!

Argumentul principal al apărătorilor folosirii lui de pe este cel puțin idiot; citez un profesor de română ratat: „o copie după buletin poate crea ușor confuzia că aceasta s-ar afla în spatele buletinului, ca în «s-a ascuns după ușă»”! Trecem peste faptul că limba nu funcționează așa – posibilitatea de confuzie nefiind o greșeală și nici nu ar putea (ar însemna, printre altele, că toate omonimele reprezintă greșeli de limbă) – argumentul în sine se aplică identic și la varianta preferată de semidocți (de pe): aici nu se mai creează, oare, ușor confuzie (pe buletin am pus o copie și vrem să ne referim la ea)?

Răspunsul îl găsim rapid în gramatică:

 sau în dicționare (vezi definiția lui după din DEX):

DÚPĂ prep. III. [...] 4. Având ca model sau ca exemplu... Face pictură după natură. [...]
VII. (Introduce un atribut) 1. (Arată originea, descendența) [...] 2. (După un substantiv verbal sau cu sens verbal, indică obiectul acțiunii) Adaptare după o nuvelă.

La de pe nu găsim nimic în afară de banalul sens spațial.

Este deranjant faptul că se presupune că acest manual a fost verificat și de autoarele manualului (care se promovează drept cadre didactice cu pretenții) și de niște profesori universitari, cel puțin conform casetei redacționale!

Mulțumesc Ramonei Balaci pentru pont!

Coperta manualului

Pagina 109