Tot în reportajul menționat în postarea anterioară am descoperit o altă problemă „spinoasă” care chinuie internetul în Epoca Digitală: este corect să spunem „al doilea cel mai mare” cînd vorbim despre cel de pe locul al doilea? Cum ar veni, un fel de superlativ al locului al doilea...
Sper că e clar pentru toată lumea că e o construcție gramatical corectă, problema fiind numai una de semantică, eventual de pragmatică! Întrebarea care se pune de fapt este dacă spunînd că „al doilea cel mai mare proiect” trebuie să înțelegem (criteriul de clasificare pentru proiecte presupunîndu-se cunoscut) dacă vorbim despre un proiect care:
- nu este cel mai mare, ci pe locul al doilea, după cel mai mare proiect (cu variantele în prezent și de-a lungul timpului) sau
- este cel mai mare proiect (din prezent), dar temporal este al doilea proiect pentru care s-a dat titlul „cel mai mare”;
Este interesat că, deși interpretarea de la punctul 1. este, dacă nu greșită – trebuie să luăm în considerare că, oricum am analiza, superlativul este acolo! –, măcar ambiguă, ea pe primul loc în opțiunile celor chestionați. Dar se pare că transmite informația corectă, chiar dacă sub o formă dubioasă!
De remarcat, de asemenea, că construcția există și în alte limbi! De asemenea, este o sintagmă
destul de întîlnită și în presă: putem suspecta că a fost preluată din engleză sau/și franceză sau că adoptarea ei a fost facilitată de acest paralelism.
Notă: am descoperit în
Google Books că și înainte de 1989 era folosită (am găsit chiar o referință din 1967), de exemplu în Analele Academiei Române (1978-79):
O formă alternativă pe care am descoperit-o, în special în revistele economice încă din anii '50, este cea fără superlativ – „al doilea ...” – cu un nivel similar de ambiguitate, dar cu mai puține cuvinte! Vezi aici un exemplu din Revista de Statistică, 1971:
