Se afișează postările cu eticheta pragmatică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pragmatică. Afișați toate postările

sâmbătă, 7 octombrie 2023

Despre adecvarea lingvistică - exactitate și aproximație

Cum spuneam și în articolul despre Principiul cooperării, nu toate greșelile de comunicare sînt de natură gramaticală. De exemplu, greșeala din imaginea de mai jos nu este ortografică sau gramaticală (morfologică, sintactică sau semantică)! Dar cred că orice vorbitor de limbă română (nu neapărat nativ) „simte” că este o problemă!



Cred că toată lumea își amintește de „explicația” ministrului (la acea vreme) Oprea cînd vorbea cu ziariștii despre inundații (în 2014): „Avem aproximativ două victimei!”! Dacă nu, vedeți în clipul de mai jos!


 

vineri, 19 februarie 2021

Sil se citește, sil se pronunță...

O reclamă bună implică cunoștințe serioase de limbă. Mai mult, necesită și cunoștințe de semantică și pragmatică, pentru a nu transmite din greșeală mesaje care fac reclama ineficientă. Nu este și cazul de aici!


Nu știu cine este eminența maronie din spatele acestei reclame, însă clar a dat greș. Nu vorbesc numai de faptul că nimeni nu va ști că de fapt numele vinului este Siel, nu Sil, dar și pentru că sloganul n-are nici un sens! În română se spune „xxx se scrie, xxx se citește”, rareori în loc de „citește” se spune „pronunță”, însă combinația citește-pronunță este de-a dreptul rizibilă prin lipsa sa de sens!

Nu m-ar mira să aflu că reclama a fost făcută de cineva care era convins că numele produsului este Sil și sloganul a fost inițial Sil se scrie, sil se citește. iar reclama greșită a fost peticită pe ici, pe colo...

vineri, 13 noiembrie 2020

Al doilea cel mai...

Tot în reportajul menționat în postarea anterioară am descoperit o altă problemă „spinoasă” care chinuie internetul în Epoca Digitală: este corect să spunem „al doilea cel mai mare” cînd vorbim despre cel de pe locul al doilea? Cum ar veni, un fel de superlativ al locului al doilea...


Sper că e clar pentru toată lumea că e o construcție gramatical corectă, problema fiind numai una de semantică, eventual de pragmatică! Întrebarea care se pune de fapt este dacă spunînd că „al doilea cel mai mare proiect” trebuie să înțelegem (criteriul de clasificare pentru proiecte presupunîndu-se cunoscut) dacă vorbim despre un proiect care:
  1. nu este cel mai mare, ci pe locul al doilea, după cel mai mare proiect (cu variantele în prezent și de-a lungul timpului) sau
  2. este cel mai mare proiect (din prezent), dar temporal este al doilea proiect pentru care s-a dat titlul „cel mai mare”;
Este interesat că, deși interpretarea de la punctul 1. este, dacă nu greșită – trebuie să luăm în considerare că, oricum am analiza, superlativul este acolo! –, măcar ambiguă, ea pe primul loc în opțiunile celor chestionați. Dar se pare că transmite informația corectă, chiar dacă sub o formă dubioasă! 

De remarcat, de asemenea, că construcția există și în alte limbi! De asemenea, este o sintagmă destul de întîlnită și în presă: putem suspecta că a fost preluată din engleză sau/și franceză sau că adoptarea ei a fost facilitată de acest paralelism. 

Notă: am descoperit în Google Books că și înainte de 1989 era folosită (am găsit chiar o referință din 1967), de exemplu în Analele Academiei Române (1978-79):

O formă alternativă pe care am descoperit-o, în special în revistele economice încă din anii '50, este cea fără superlativ – „al doilea ...” – cu un nivel similar de ambiguitate, dar cu mai puține cuvinte! Vezi aici un exemplu din Revista de Statistică, 1971:








duminică, 15 martie 2020

Principiul cooperării

Deși nu se învață la școală, oamenii știu instinctiv că o comunicare, indiferent de canalul pe care este făcută, trebuie să respecte cîteva reguli pentru ca mesajul să ajungă corect la destinatar. Printre acestea găsim ideea de „cooperare” între cel care transmite mesajul și cel care îl primește. 

Asta implică și faptul că dacă într-un dialog apare o comunicare greșită, atunci are șanse mari să fie reperată și reparată (destinatarul avînd posibilitatea de a clarifica ambiguitățile detectate), dar și că în cazul canalelor unidirecționale – literatură, postări pe twitter, reclame, prezentare de știri la TV sau la radio – acest lucru este imposibil de făcut: odată lansat mesajul, nu se mai poate interveni asupra lui, astfel că interpretarea rămîne la latitudinea celui care ascultă!

Filozoful englez Paul Grice a sintetizat regulile schimbului de informații în principiile (maximele) cooperării, care presupun că:
  • [principiul cantității] se transmit toate informațiile necesare, dar nu mai mult;
  • [principiul calității] se transmit informații valide (în opinia vorbitorului) și care pot fi susținute susținute de dovezi;
  • [principiul relației] se transmit informații pertinente și care sînt relevante în discuție;
  • [principiul manierei] se transmit informații clar, succint și metodic, evitînd prolixitatea sau ambiguitatea; 
Există și alte descrieri ale fenomenului*, însă aceasta (cea a lui Paul Grice) mi se pare cea mai structurată și simplu de explicat.

Detaliile lipsă pot declanșa adăugarea unor informații suplimentare care sînt preluate din context sau din ceea ce se presupune că sînt cunoștințe de bun-simț (și nu întotdeauna corect), iar cele redundante pot schimba sensul mesajului transmis. 

Ce se întîmplă cînd se încalcă principiile acestea (fie inconștient, fie deliberat)? Uneori rezultatul este hilar, alteori e o strategie creată cu intenția să păcălească... În orice caz, un vorbitor mediu își dă seama imediat că există o problemă (chiar dacă nu cunoaște aceste principii) și fie presupune că a înțeles greșit (și cere lămuriri), fie crede că partenerul de discuții nu este „cooperant” (rezultînd acțiuni specifice fiecăruia).

Hai să vedem cîteva exemple de încălcări ale acestor principii:
  • în situația aceasta merceologul s-a gîndit că simplele ouă nu se vînd la fel de bine ca cele cu epitet, așa că i-a adăugat unul, însă a ratat principiul cantității folosind denumirea „ouă naturale” (sper că nu trebuie explicat)!
  • sloganul „Exclusiv pentru toți” al unui supermarket este un bun exemplu de încălcare a principiului calității, căci dacă este exclusiv nu poate fi pentru toți (bine, ar putea fi de vină și maniera);
  • deși nu era presată de timp, o tînără româncă din diaspora vrea să promoveze școala din Germania în legătură cu purtatul măștii, dar încalcă principiul manierei explicînd că „ne obligă doar dacă vrem” (poate recunoașteți un pic din umorul lui Caragiale);

Etichete

Adevărul (10) Agerpres (8) Alexandru Graur (14) Antena 3 (10) Auchan (8) B1 (3) BBC (3) Constituția (3) DEX (17) DOOM (6) DOOM2 (28) Digi (24) Digi 24 (64) Emil Grădinescu (3) Evaluarea Națională (7) Evenimentul zilei (17) Gabriela Vrînceanu Firea Pandele (4) HBO (7) Libertatea (9) Liviu Pop (3) Ministerul Educației (6) Parlament (3) Radu Paraschivescu (2) Realitatea TV (16) România Liberă (16) SRI (2) Stelian Tănase (2) adjectiv (3) articol sportiv (4) barbarism (20) beție de cuvinte (7) clasificat (3) cratimă (10) cum ne exprimăm corect (51) cum pronunțăm corect (19) cum scriem corect (44) cuvinte folosite greșit (257) cuvinte inventate (17) cuvinte pocite (4) cuvinte rar folosite (3) cuvinte redescoperite (12) cuvinte scrise greșit (53) cuvinte străine (7) cuvinte încîlcite (4) decît (4) dexonline (36) diacritice (9) eroare semantică (6) erori DEX (3) erori DOOM (1) etimologie (45) false friends (10) fotbal (10) furculision (6) grad de comparație (3) gramatică (5) greșeli de scriere monumentale (4) hipercorectitudine (5) inconsecvențe DOOM2 (7) jurnaliști (101) lipsă de logică (12) mama ei de topică! (4) marketing (11) monumente (3) muta cum liquida (9) noștrii (6) nume de persoane (7) ortografie (21) oximoron (11) pațachină (1) pleonasm (32) plural (10) politician (7) presă (5) prim-ministru (7) programă (3) prostul nu e prost destul... (3) publicitate (12) reforma ortografică (9) reporter (2) rimel (1) s-a răsturnat căruța cu proști (5) statistici (10) texte juridice (3) top căutări (29) traducere (18) traduceri proaste (26) virgula (9) vroiam (1) î din i (6)