procrastinare

Ce o înțelege autorul acestui articol prin procrastinare habar nu am! O fi vreo licență poetică, habar nu am, însă sensul din context se potrivește ca nuca-n perete cu sensul lui din dicționar („a tergiversa, a amîna”)!

îngenuncheat sau îngenunchiat?

Cred că toată lumea știe cum se formează participiul unui verb, așa că aici presupunerea evidentă e că autorul crede că verbul este a *îngenunchia! Mai este curios și pentru că ne-am aștepta ca la DW să existe un corector care să repare eventualele greșeli!

Dacă aveți dubii, e foarte simplu: căutați în DOOM2 și, eventual, verificați și conjugările verbului pe dexonline!  

industria ospitalității...

De ceva timp, sintagma din titlu a început să fie folosită pe scară din ce în ce mai largă, în special în știri (găsim peste 13.000 de știri pe internet):

• în 2017 găsim circa 500 de știri care conțin sintagma;
• în 2018 circa 1000;
• în 2019 circa 2200;
• în 2020, în primele 8 luni avem deja peste 2700!

Totul ar fi frumos dacă expresia nu ar fi construită precum în bancurile cu Radio Erevan! Adică „industria ospitalității” nu este nici industrie (este vorba de prestare de servicii) și nici nu are legătură cu ospitalitatea, căci ospitalitatea se referă la comportamentul dezinteresat al cuiva, nu la o afacere!

Totuși, chiar dacă sensurile folosite nu apar în dicționare, există încercări consistente de a le atribui aceste sensuri. Astfel, pentru industrie (cum avem și în „industria sexului” sau „industria financiară”) se presupune un sens mai general, de „activitate”, ceea ce nu e tocmai absurd, căci și în limba latină avea acest sens (industria însemna „activitate, diligență, asiduitate”). Pentru ospitalitate lucrurile sînt un pic mai complicate, căci în ciuda eforturilor celor din domeniul hotelier de a-i numi pe chiriași oaspeți, noțiunile sînt total diferite, banii plătiți creînd o diferență majoră între concepte!

Un panda roșu, doi....

Chiar dacă panda este invariabil, asta nu înseamnă că și determinantul său devine invariabil! În plus, trebuie menționat că în conformitate cu DOOM² (2005) numele de animale care reprezintă o specie se scriu cu cratimă (vezi și articolul despre ursul-alb).

Teoretic am putea avea o mică discuție dacă al doilea element se flexionează sau nu dacă presupunem că ar fi un cuvînt compus, însă putem finaliza discuția rapid observînd că, dacă vorbim de nume de animale, întotdeauna se flexionează al doilea termen care reprezintă o culoare.

securizat

Problema cea mai mare a „romglezei” e insinuarea în limba română a unor cuvinte străine (sau în cazul acesta sensuri) în detrimentul construcțiilor limbii române: -iza fiind un sufix verbal care de obicei pornește de la un substantiv, te întrebi de la ce substantiv provine... Am putea presupune că vine de la secur(itate), însă ce legătură are securitatea cu semnarea unui acord/afaceri (și eventual „siguranța” care îi este asociată)? Dar siguranța e una, securitatea e alta (Păstorel Teodoreanu nu ar fi de acord aici, dar din alte motive! 😀)

Pentru cei care doresc să afle ce înseamnă a securiza:

Un articol ratat

În articolul acesta am vorbit de încălcarea principiului cooperării (cooperativ) în marketing, însă încălcări apar peste tot unde se transmit mesaje. În presă, de exemplu, principalul principiu încălcat cel mai adesea este cel al relației, mai exact în titluri (care nu sînt relevante), asta cînd nu vorbim de încălcarea principiului calității (titlurile sînt mincinoase).

Un site de știri reușește însă performanța să încalce cam toate principiile cooperative în interiorul articolului (într-un singur paragraf):

Principiul cantității este încălcat deoarece informația mulți (legată de oameni de știință) este greșit introdusă, deoarece face să să subînțeleagă că există oameni de știință (dar puțini/aleși) care înțeleg despre ce e vorba. Se încalcă și principiul relației, căci într-un articol de popularizare a științei numai părerea celor care înțeleg este importantă! De asemenea maniera este inadecvată, căci nu există vreo legătură între apariția ideilor noi și antecendentul subliniat...

Putem defini un articol este ratat atunci cînd pierdem timp ca să înțelegem ce a vrut să spună autorul, în loc să ne concentrăm pe text, iar acest articol ne demonstrează cu brio noțiunea!

mediocru și modest

În limba latină mediocris („mediocru”) și modestus („modest”) aveau ambele conotații pozitive și ocupau aceeași zonă de cîmp lexical; practic erau sinonime parțiale pe mai multe paliere (sensuri).

Mediocris însemna „mijlociu, obișnuit” uneori se folosea și pe post de „neînsemnat”. Substantivul corespunzător, mediocritas  însemna „moderație, temperanță”, dar și „lipsă de însemnătate”. Interesant e că desemna exclusiv o calitate – calea de mijloc – de exemplu, vezi binecunoscutul dicton Aurea mediocritas „calea de mijloc e aurită”.

Modestus – adjectivul provenit din modus „măsură” – însemna, în mod similar, „moderat, calm, discret”, dar rar se folosea și „lipsit de însemnătate”. La fel ca la mediocritas, și modestia desemna o calitate!

Evoluția celor două cuvinte (și a celor înrudite) este interesantă și ne arată că pot apărea schimbări semnificative de-a lungul timpului! În drumul lor către limba română, cele două substantive au trecut prin limba franceză (mediocre și modeste), unde și-au modificat un pic sensurile. Astfel, „lipsa de însemnătate” a extins sensurile negative la ambele substantive:

• modest s-a îmbogățit cu sensurile „simplu”, „fără calități speciale” sau „lipsit de strălucire”;
• mediocru și-a exacerbat sensurile „de nivel mediu” și „lipsit de importanță” și și-a adăugat sensurile „banal” și „cu nivel scăzut inteligență/cultură”. Din cauza ultimului sens, probabil, sensurile pozitive ale substantivului nu s-au mai folosit în limba franceză, astfel că în limba română mediocritate are numai sensuri negative (sau cel mult neutre). 

Spuneam mai sus că în latină cele două erau sinonime parțiale, dar și în limba română sînt sinonime parțiale, însă numai la un sens conotat negativ, fără legătură cu sensurile din latină (sensul pentru care există sinonimie nu există în latină):

Astfel, dacă modestia este în română o calitate, ca în latină, mediocritatea este exact pe dos față de latină, e ceva negativ! Iar dacă în limba română să fii mediocru are conotații negative, să fii modest are și conotații pozitive, și negative, în funcție de sensul folosit!

ucidere *barbarică...

Din ce în ce mai mulți „jurnaliști” (pe unele site-uri, ca Digi de exemplu, li se spune „editori web”) au impresia că limba română e traducerea limbii engleze (sau franceze, după caz, dar mai rar în ziua de azi). Un fel de furculision, învîrtision, dar pe invers!

În situația de față, cineva a zis barbaric în engleză, păi barbaric și-n română! Deși în engleză barbar din română se poate spune și barbarian (ca substantiv), și barbaric (ca adjectiv)!

Ca să fie situația penibilă pînă la capăt, trebuie să spun că există în limba română barbaric, însă înseamnă cu totul altceva decît ar putea crede „autorul”: mustață barbarică înseamnă „mustață răsucită-n sus”.

biscuit sau biscuite?

Biscuitul este uneori folosit în jocuri de cuvinte glumețe folosindu-se ca pretext partea inițială (bi-) care sugerează că ar fi un prefix însemnînd „doi”, deci s-ar putea folosi și cu alte prefixe numerice (de exemplu triscuit). De fapt bi-ul de la început chiar este parte a prefixului bis- care înseamnă „de două ori”! E format în franceză: bis- „de două ori”, cuit „copt” (eventual preluat din italiană: bis- „de două ori”, cotto „copt” în forma biscot).

De remarcat cîteva lucruri:

• că pișcot provine din același etimon, însă pe altă filieră (din italiană/franceză a trecut prin germană, Biskotte, în maghiară, piskóta, de unde a ajuns la noi, eventual prin intermediar sîrbesc: piškot)!
• că sensurile 2 și 3 se leagă de coacerea dublă, dar referindu-se la porțelan!
• că nu apare și sensul (familiar) de suport pentru pahar;

Răspunsul la întrebarea din titlu este simplă, o căutare în DOOM2 relevă faptul că forma corectă e numai biscuit, iar dacă ne adîncim căutarea prin dexonline, descoperim că niciodată norma nu l-a acceptat pe biscuite, aceasta fiind o formă eminamente populară. Curios este faptul că această variantă a prins, fiind majoritar într-un sondaj dexonline:

*părem că am oprit

Chiar dacă noul prim-ministru nu o poate egala la cantitatea de chifle lingvistice pe predecesoarea lui, limba română îi joacă și lui feste! Astfel, face un acord inexistent cînd îl folosește pe a părea impersonal, greșeală tipică vorbirii populare neîngrijite!

Evaluarea națională... calitativă

Cel puțin conform sondajului pe care l-am făcut pe facebook, cea mai mare parte a românilor știu ce înseamnă calitativ (vezi sondajul aici); vezi definiția lui calitativ la finalul articolului. (Am scris și aici despre subiect)

De aceea te aștepți ca un profesor de limba română să știe ce înseamnă, mai ales cînd compune un subiect la Evaluarea Națională (modelul poate fi găsit aici)! Care subiect, ironic, conține la prima cerință și o definiție din DEX, deci putem presupune că dicționarul nu le e necunoscut autorilor subiectului!

Ei, bine, se pare că nu, cel puțin atunci cînd Centru Național de Evaluare în Educație (vezi scrisul mic, de la finalul subiectului)! Pe ce criterii s-or angaja profesorii acolo? Aș fi jurat că pe criteriul competenței, dar iată că m-am înșelat!

Oare ce o însemna în mintea autorului de subiect „a-ți petrece calitativ timpul”? Așa o vorbi și la clasă? Și, bine, o fi greșit unul... dar subiectele astea nu sînt verificate de alți „experți”? Sau toți sînt o apă și-un pămînt?!

Definiția lui calitativ în DEX:

LE: nici subiectul al doilea nu ne dovedește capacitatea autorilor de a utiliza limba română... Și incapacitatea de a potrivi textul cu contextul!

• exprimarea e forțată (și nici măcar nu e creată pentru cerințe), orice vorbitor nativ ar spune „niște marinari călătoresc”...
• combinarea gerunziului „citind cartea” (care sugerează continuitatea) cu perfectul compus „mi-au plăcut călătoriile” (care implică finalizarea acțiunii) e o potrivire ca nuca-n perete, iar nota subiectivă „mai mult ca oricînd” e bomboana de pe colivă!
• nimeni nu folosește „această” într-un e-mail informal. Și cînd e vorba de ziua curentă, nimeni nu adaugă calificativul „această”. După-masă e clar pentru toată lumea!
• pentru comunicări „URGENTE” nimeni nu folosește e-mailul... (probabil autorii sînt fani ai lui Mircea Sîntimbreanu... acolo era bilețele cu specificația F.F.F. URGENT)

Notă: nu aș vrea să critic ideea schimbării subiectelor prea simple de la evaluare (bună în principiu), însă expunerea inutilă de genul ăsta mi se pare și lipsă de profesionalism... Folosirea textelor preluate, devenită aproape o tradiție, a apărut tocmai pentru evitarea discuțiilor inutile pe teme