Despre folosirea cratimei...

O cratimă în plus nu strică...

Deși a apărut acum mai bine de 10 ani, modificările din DOOM² încă nu s-au impus vorbitorilor de limbă română, cauza principală fiind faptul că părțile lui negative eclipsează părțile pozitive.

Principiul după care se ghidează cei care scriu astfel este probabil: „dacă nu știu exact, atunci pun cratimă”.
Culmea este că în DOOM² (6.6.4) se prezintă un principiu extrem de simplu după care știm dacă trebuie pusă cratima sau nu atunci cînd este vorba de un neologism:

«La împrumuturile recente, în curs de adaptare, norma actuală a adoptat soluții diferite, și anume:

• folosirea unor substantive cu aceeași formă la singular și la plural: !dandy, *gay, !hippy, !peso, *playboy;

• încadrarea în modelul substantivelor românești, prin formarea pluralului:

• la cele masculine — cu desinența -i, cu altenanțele fonetice corespunzătoare:*adidași, *bodyguarzi/bodigarzi, *brokeri, *dealeri, *rackeți, ca boși;

• la cele neutre, în general cu desinența -uri, legată

• direct la cuvintele — chiar nedaptate sub alte aspecte — care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunțate ca în limba română: boarduri [borduri], clickuri [clicuri], *gadgeturi [gheǧeturi], *itemuri[itemuri], *trenduri [trenduri], !week-enduri [uĭkenduri]);

• prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere și pronunțare (!bleu-uri [blöuri], show-uri [șouri]) sau care au finale grafice neobișnuite la cuvintele vechi din limba română: *party-uri, *story-uri.»