Texte... orale!

 Cum or fi alea „texte orale”?

Și dacă nu ar fi pe o pagină care vorbește de competențe lingvistice! Că nu e o greșeală întîmplătoare vedem în textul „oficial” (nu mă plîng și de diacriticele greșite, deși poate ar trebui):

În cadrul primei etape de colectare a datelor, testele se vor axa pe trei competențe lingvistice: înțelegerea unui text scris; înțelegerea unui text oral; și probă scrisă.

Problema este, evident, la traducătorul român, căci în franceză avem:

La première opération de collecte des données nécessitera la mise au point de tests portant sur trois compétences linguistiques: lire, écouter et écrire.

Iar în engleză:

In the first round of data-gathering, tests will be developed on three language skills: reading comprehension; listening comprehension; and writing.

Sau italiană dacă doriți:

Nella prima tornata di raccolta dei dati, verranno elaborate prove su tre competenze linguistiche: comprensione alla lettura; comprensione all'ascolto; espressione scritta.

Dar ne putem mira de asta, cînd în manuale avem chestii similare?

De bună seamă, bacalaureatul...

Astăzi am ajuns oarecum întîmplător să verific topul cuvintelor cele mai căutate. Nu mai dau topul (e deja postat pe fb), dar se detașa sintagma „de bună seamă”. Experiența anilor trecuți (2016 și 2017, la simulare, e adevărat) m-a făcut să verific logurile, iar bănuielile s-au confirmat: căutările au început înainte de începerea examenului și au continuat în timpul examenului, deși, cel puțin teoretic, cei care aveau acces la subiecte, nu aveau acces la telefon și computer!

Un utilizator de pe facebook ne-a sugerat verificarea Google Trends (care pentru ultimele 24 de ore oferă date neagregate):

Această verificare ne-a oferit o informație nouă: căutarea sintagmei a început în preziua examenului! Adică dacă ar fi fraudă, ar fi la un alt nivel (din poziția

Ce-i drept, am descoperit că Google îi ajută pe cei care știu ce să caute: practic le oferea exact fragmentul din definiție de care aveau nevoie!

Toată lumea a început să caute soluții împotriva fraudei (în afară de Minister, unde, evident, totul e bine!), dar în realitate este imposibil de rezolvat problema dacă menținem coordonatele existente ale subiectelor de examen:

• preparate din timp;
• un număr mic de variante;
• cerințe care se pot copia de pe net;
• „protejate” (de cine?!) pe lungul lanț de la propunere la examen; 

În loc să pierdem energie să căutăm cazurile de fraudă ar mult mai simplu să:

• generăm mii de subiecte,
• pe care să le compună și să le aleagă computerul
• aleator, în dimineața examenului,
• iar subiectele să nu poată fi rezolvat prin simple căutări!

mamaie și tataie

Acum 100 de ani existau o mulțime de cuvinte cu care se apelau bunicii, dar mamaie și tataie nu erau printre ele! Pentru că mamaie și tataie erau folosite regional (Moldova în principal) și erau hipocoristicele pentru... mamă și tată! De altfel și acum, în DEX (mai jos ediția 2016), primele sensuri sînt mamă și tată!

Primele atestări le-am descoperit în presă, dar e vorba de foiletoane, ceea ce este de înțeles, căci registrul (aproape) oficial al stilului jurnalistic este incompatibil cu apelativele familiare. 

De exemplu, vom găsi în Constantin Mille, Dinu Milian (foileton publicat în ziarul Lupta, 29 ianuarie 1887):

 Sau în Veselia, nr. 8, 1907:

Abia în 1899 (Opinia, 20 februarie) un reportaj folosește termenul mamaie, tot cu sensul „mamă”:

Prima atestare descoperită de mine a lui mamaie cu sensul „bunică” este în București, în 1924 (în Rampa):

Ceea ce dovedește și că atestarea din DLR (volumul M este publicat în 1965) este incorectă:

Dar cum se spunea înainte bunicilor? Iată ce ne învață Atlasul lingvistic român:

și

*dupamiaza

 După oractuală, umpic și dinou, iată că apare o nouă perlă de ortografie!

În ce zi a murit, de fapt, Eminescu?

Cred că fiecare dintre noi s-a întîlnit la un moment dat în viață cu o situație în care și-a dat seama că istoria din manuale este falsificată. Și parcă poți înțelege cînd minciuna are o explicație, dar uneori chiar nu-i poți găsi vreun sens.

Probabil că toată lumea știe (și dacă nu știe afla în acea zi!) că Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850 și a murit pe 15 iunie 1889. Dacă data nașterii poate fi în dubiu (mai ales știind obiceiurile românilor de acum circa 175 de aci), ziua morții unei personalități ar trebui să fie clară, căci ziarele sigur vor dori să o anunțe!

Pornind de la dorința de a afla cum a fost evocată moartea lui Eminescu în ziarele vremii, am descoperit o discrepanță între ce ni s-a servit la școală (și nu numai) și ce s-a spus în acea perioadă!

Ziarele Lupta și Adevĕrul anunțau moartea poetului în ziarul din ziua de 17 iunie 1889:

Lupta, 17 iunie 1889

Adevĕrul, 17 iunie 1889, ediția a doua

Putem considera, totuși, că articolele au fost scrise în ziua anterioară, deci data morții ar putea fi 16 iunie. În zilele următoare apar mai multe amănunte! În Adevĕrul din 18 iunie apar două articole – un necrolog:

și respectiv unul cu informații noi:

Între timp știrea se află și peste Carpați. Tribuna Sibiului, în numărul din 2 iulie (20 iunie), publică:

Aflăm astfel că Tribuna Sibiului considera că a murit pe 29 iunie (17 iunie) 1889 și că s-a născut în 1849.

Singura publicație care că Eminescu ar fi murit pe 15 iunie este Convorbiri literare. Dar și aici anul nașterii este 1849 (20 decembrie), așa cum o prezenta poetul:

După 20 de ani, lumea încă considera data morții ca fiind 16 iunie (data nașterii fusese cumva deja „stabilită”, deși multă lume nu e de acord cu ea):

Ziarul Dimineața, 16 martie 1909

Ultima oară cînd data oficială a morții lui Eminescu a fost considerată 16 iunie a fost la dezvelirea plăcii comemorative din strada Plantelor (în anul 1976), placă care există și acum:

Totuși care este motivul pentru care data de 15 iunie a rămas cea „oficială”? Pentru că în ciuda evidențelor (expuse de ziare), un amploaiat al cimitirului, probabil beat, a scris niște grozăvii în certificatul oficial:

• că a murit la 43 de ani;
• că era fiul lui Mihail Eminovici (nu Gheorghe);
• că a murit pe 15 la 3 dimineața (deși mărturia doctorului Suțu, vezi ziarele de mai sus, a fost că pe 15, la vizita de după-masă, Eminescu se simțea bine)!

Dar poate că ar fi trebuit să ne punem întrebarea: are oare importanță ce dată alegem pentru comemorare? Nu știu răspunsul, dar îmi vine altă întrebare în cap: dacă nu ar conta, atunci de ce s-a dorit modificarea ei de la 16 la 15?

 

 

trilema domnului Burduja

Așa cum există oameni care se fălesc cu diplome pe care nu le-au obținut cinstit, tot așa există și oameni care vor să epateze cu un vocabular bogat, dar pe care de fapt nu-l stăpînesc!

Este și cazului domnului ministru, care folosește (greșit) cuvîntul trilemă fie fără să gîndească, fie gîndind că publicul său țintă nu-l cunoaște!

Pentru cei care nu cunosc termenul, definiția e simplă, similară cu dilema: situația în care trebuie să alegi una dintre trei opțiuni (rele de obicei) dificil de evaluat. Mai multe despre dileme și trileme găsiți aici.