Un articol ratat

Atras de cadoul gratuit (sic!) pe care l-am descoperit în acest articol, m-am amuzat un pic văzînd festivalul de expresii greșite.  M-am oprit la partea de început, sînt convins că mai sînt greșeli și în rest! Cred că autorul nu a reușit să folosească nici una dintre expresii corect! 

Să explic sublinierile:

• cadou gratuit: pleonasm cunoscut, nu mai insist;
• foc de paie: expresia se referă de fapt la un lucru care se termină repede (focul de paie arde cu o vîlvătaie mare, dar nu durează), dar în articol este folosit cu sensul de ceva care se răspîndește rapid;
• folosit ca un cîrlig: în limba română în mod normal se spune momeală, referința la cîrlig nefiind utilizată (proabbil e preluată din engleză și tradusă prost);
• aceasta - nu știu ce dorește autorul să refere, dar aceasta ar trebui să refere ceva de genul feminin...
• praf în ochi: expresia completă este a arunca praf în ochi;
• a trage sforile: expresia se referă la uneltiri făcute pe ascuns, aici nu este vorba de așa ceva, fiind o înșelătorie clasică, pe față, pentru cei care cad în plasă;
• înșelăciune acră: sigur, nu ne oprește nimeni să fim poeți și să punem un adjectiv în contrast, dar e nepotrivit cu registrul jurnalistic (nu mai spun că în limba română nimeni nu ar asocia acru cu înșelăciune....poate amar!);
•  altcineva: pronumele acesta are trăsătura [+uman], ceea nu este cazul aici, producătorul referit fiind o companie;
• Sigur, ar trebui menționat și că Milka nu este producătorul, ci este un brand al companiei Mondelez International (fostul Kraft Foods).

a arde din temelii...

Se întîmplă des să golim o sintagmă de conținutul semantic și să o folosim automat, fără să ne gîndim, generînd astfel exprimări rizibile! Totuși, dacă ne cîștigăm existența prin mînuirea condeiului (vorba vine, acum lumea scrie la tastatură!), ar trebui să fim mai atenți la ce spunem/scriem!  

În cazul de față, sintagma „a arde din temelii”, care se referă evident la construcții, eventual s-ar putea folosi la figurat, neavînd sens pentru un lucru concret, dar fără fundație. Sigur, se înțelege ce vrea să spună autorul, însă e greu sa te poți abține de la un zîmbet (sardonic, cel mai probabil), ceea ce nu se potrivește cu problema tratată în articol!

Colac peste pupăză, avem în „știrile calde” și anunțul: Audiențele serialului «The Crown» au explodat. 

Nu pot să nu remarc că incendiile par să stimuleze jurnaliștii să folosească expresii nepotrivite cu situația, vezi de exemplu și acest articol.

autosesizarea din oficiu...

Oricui îi mai poate scăpa un pleonasm... Dar cînd persoanele implicate spun varianta corectă (sesizare din oficiu”, iar redactorul o schimbă cu varianta greșită, este mai mult decît o simplă scăpare!

Altfel, e interesant că aceeași greșeală e făcută aproape în aceeași zi, independent, de mai multe redacții!

AUTOSESIZÁ vb. refl. a se sesiza din oficiu. (< auto- + sesiza)
sursa: MDN '00 (2000)

„cel mai bun portal de știri” lovește din nou!

Cum o fi să te autointitulezi „cel mai bun portal de știri”, dar să ai jurnaliști care scriu „noștrii” (cu doi de i)? De altfel, „cel mai bun portal” are o luptă continuă cu ortografia (și mai ales cu numărul i-urilor)!

Din nou despre propriu - proprii - propriii

Se pare că la Evenimentul Zilei se promovează lupta împotriva limbii române (în același timp cu lupta împotriva anticorupției). Nici „maestrul” (cum îi place lui Cristoiu să fie alintat) nu este scutit de datul cu bîta-n baltă:

Că nu știe „șefu'” să scrie putem înțelege, dar de ce corectorii nu-și fac treaba nu! Mai ales că nu e mare filosofie: propriul membru devine la plural propriii membri (similar cum copilul frumos la plural ar fi copiii frumoși).

Scrierea corectă a pluralelor articulate cu trei de i este o problemă recurentă, vezi și aici sau aici.

ministru decapitat...

„Cel mai bun portal de știri” lovește din nou și decapitează foști miniștri:

Aș fi vrut să văd la sfîrșitul articolului un mesaj de genul: „Nici un ministru nu a fost rănit pe durata scrierii acestui articol”...

Protestanții la manifestație... (sic!)

Cu toate eforturile unor ziariști, protestant este un termen care nu se referă la proteste (sau măcar nu la protestele la care ne gîndim noi astăzi):

PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant.

Ce cuvinte se scriu cu trei de i?

Toată lumea a învățat la școală despre cum scriem copiii cu trei de i. Din păcate, se pare că școala nu a reușit să convingă elevii că modelul trebuie extins la toate cuvintele similare, astfel că scrierea cu doi de i în loc de trei apare în mod constat, de exemplu aici:

Iar cînd e scris corect, cu trei de i, aproape sigur se greșește la membri:

Vezi și articolele de aici și aici! (LE: sau aici, aici și aici)

M-am gîndit inițial să fac o listă pentru care vor să studieze aceste cuvinte, însă avem peste 800 de cuvinte în acestă situație, astfel că voi încerca o listă comprimată. Vor avea trei de i la forma de nominativ plural articulat:

• substantivele masculine și adjectivele (lampagiu, viu, zglobiu șamd) terminate în -iu – aproape 800;
• roșu și (infraroșu, paroșu, alb-roșu șamd)
• iie (moalele burții la vite);
• copil.

Sigur, mai putem adăuga și verbele care se termină la infinitiv în -ii, care la perfect simplu, persoana I singular vor avea trei de i: înmii, pustii șamd

ștat de plată

Nu, nu se spune ștat de plată, ci stat de plată!

Definiția apare în toate dicționarele cam așa:

STAT², state, s. n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile bănești pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. [...] – Din lat. status (cu sensurile fr. état). Cf. it. stato.
sursa: DEX '09

Chiar dacă scriu greșit jurnaliștii de la Agerpres, Evenimentul Zilei sau Libertatea:

„ștat” de plată - Agrepres

„ștat” de plată - Evenimentul Zilei

„ștat” de plată - Libertatea

Auzim la TV sau pe stradă, din aceeași categorie, și: *șprei (spray, pronunțat corect sprei), *ștart (start), *șprint (sprint) sau celebrul cașchetă (caschetă)!

Capul lui Grindeanu vrem!

Ce ziceți: autorul se gîndea la decapitarea premierului sau la decapitarea guvernului?

Cel mai bun portal... neprofesionist

E dreptul fiecăruia să se laude că ar fi cel mai bun portal de «stiri» (sic!), dar n-ar fi rău ca pretențiile să fie și pentru articolele publicate. Dacă nu pot angaja jurnaliști care să știe corect limba română, ar putea să angajeze măcar un corector care să te scape de dudele comise de aceștia...

Dacă cineva nu poate reține că unele cuvinte se scriu diferit articulate, dar se pronunță la fel cu forma nearticulată și că există o rețetă simplă cînd ești în dubiu, atunci poate aplica la fel de ușor logica: după alți nu mai putem pune cuvinte articulate din motive evidente...

NB Scrierea cuvintelor cu majuscule, folosirea arbitrară a diacriticelor, titlurile umflate cu pompa și neconforme cu conținutul ne conduc mai curînd la presa de scandal tabloidă decît la calitate...

bărbat idem...

    Într-un interviu cu o realizatoare TV (fostă purtătoare de cuvînt a Guvernului) nu ai cum să nu descoperi o perlă de exprimare în următorul pasaj:

    Evident, oricine a citit măcar o carte în viață știe că idem se folosește exclusiv pentru referințe bibliografice. De asemenea, fiind un cuvînt latinesc, nu este supus posibilelor schimbări de sens care modelează limba. Mai mult, idem fiind un adverb, nu adjectiv, nu poate determina un substantiv...

    În mod cert, idem nu este un cuvînt care să îți treacă prin cap cînd răspunzi liber întrebărilor unui interviu, așa că (în loc folosesc cuvinte grele) mai bine las pe fiecare să tragă o concluzie...

harakiri

    „Un prost aruncă o piatră-n apă, o sută de-nțelepți nu pot să o scoată” spune înțelepciunea populară și se pare că că textul rămîne la fel de adevărat dacă înlocuim „prost” cu „Prostănac”...
    Astfel, cert este că într-un ziar descoperim declarația:

Nu-mi fac harakiri cu mîna mea. PSD să aibă curajul să o facă.

iar în altul descoperim că replica ar fi fost de fapt:

Nu vreau să fac harakiri partidului pe mîna mea.

    În orice caz, ambele variante sînt greșite: harachiri (scris și harakiri sau hara-kiri), fiind o formă de sinucidere, este evident că trebuie executat de persoana în cauză (așadar am avea de-a face cu un pleonasm sau cu o inconsistență semantică și logică). Se pare că autorii articolelor au fost amețiți și ei de declarația respectivă dacă au preluat-o fără să îi cerceteze consistența internă...

    Ar mai fi de menționat că forma folosită diferă de cea „oficială” – harachiri – din motive neștiute s-a preferat înregistrarea unei forme oarecum românizate, deși cuvîntul nu este des folosit, chiar în contradicție cu principiilor pe care le clamează DOOM-ul (de folosire a standardelor internaționale cînd este vorba de transliterări).

Protecția animalelor...

    Aflăm dintr-un ziar central (de fapt din două) că un medic din Botoșani este urmărit penal pentru cruzime față de animale din cauza eutanasierii a 200 de cîini. Lăsînd la o parte oximoronul „eutanasiere crudă” pe care îl lansează ambele ziare (preluat poate de la viziunea diferită a veterinarului față de cea a procuraturii), interesant este și pasajul extras din Legea protecției animalelor.
    Astfel, ne spune ziaristul, legea pedepsește (vezi legea 205/2004 completată de legea 9/2008) „omorîrea animalelor, cu intenție” (vezi articolul 6, alineatul 2, punctul a) – vezi aici varianta completă (compilată)). Ceea ce, în mod foarte ciudat, este adevărat. Studiind un pic legea, observăm că într-o mare măsură legea este ilogică, se contrazice și nu specifică aria clară de aplicare:

• Deși nicăieri nu se specifică despre ce animale este vorba, articolul 6, alineatul 2, punctul a) spune că este cruzime față de animale (care este infracțiune, evident, vezi articolul 23, și se pedepsește cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei) omorîrea animalelor, cu intenție. Că e vorba de țînțari, șobolani sau găini, toate intră aici (fiind animale), adică practic fiecare dintre noi poate fi făcut răspunzător penal;
• Totuși, puțin mai încolo apare o contradicție: Art. 20. - Sacrificarea și uciderea animalelor se vor efectua cu respectarea prevederilor legale specifice în vigoare. Deci dacă sacrificăm sau ucidem cu intenție dar cu respectarea „prevederilor specifice în vigoare” (care or fi alea?, că nu am descoperit nimic în acest sens...), vom comite o infracțiune, dar o vom face conform legii, nu? Sau poate că de fapt trebuie să le sacrificăm fără intenție, ceva gen: „scuză-mă, dar nu am vrut să fac ciorbă din tine!”...
•  Frumusețea legii emerge în articolul 5 alineatul (2): Deținătorilor de animale le este interzis să aplice rele tratamente și cruzimi. Cui? Nu se specifică (putem presupune că e vorba de animale, dar legea ar trebui să se aplice nu să se discute). Pacea și armonia vor domni în jurul deținătorilor de animale!
• În articolul 6, alineatul (2) punctul i) se specifică: ce mai intră la capitolul cruzime față de animale: intervențiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, secționarea corzilor vocale, ablația ghearelor, coltilotul ciocului și dinților; Aici recunosc că am avut de învățat cuvinte noi, deși nu apar în nici un dicționar. Prima oară m-am speriat cînd am citit codomie, crezînd că este vorba de o greșeală de tipar (c-ul fiind destul de aproape de s pe tastatură), dar m-am liniștit spunîndu-mi că inițiatorul legii o fi fost doar neatent (sau semidoct?), codotomie sunînd, totuși, mai aproape de spiritul legii. Cu coltilotul am rămas neexplicat, poate ma ajută cineva... (înțeleg că  în anumite legi pot exista termeni specifici care să nu apară în dicționare, dar ar fi cazul ca aceștia să fie explicați);
•  În articolul 6, alineatul (2) punctul m) avem alt exemplu de cruzime față de animale: folosirea armelor cu tranchilizant, în alte situații decît pentru imobilizarea animalelor. Pe același calapod ar trebui definită drept cruzime fată de animale și „folosirea mîncării în alt scop decît hrănirea animalelor” sau „folosirea asistentei medicale în alt scop decît îngrijirea animalelor”...
• În articolul 6¹ se definește abandonul animalelor: Abandonul constă în lăsarea unui animal aflat în proprietatea şi îngrijirea omului, pe domeniul public, fără hrană, adăpost şi tratament medical adică dacă cineva lasă animalul pe proprietatea cuiva (inclusiv a statului), ieși basma curată. Îl atunci în curtea vecinului și scapi!
• Ca într-un roman polițist, articolul 7¹ aduce cu sine întorsături de situație: Este interzisă eutanasierea cîinilor, a pisicilor și a altor animale, cu excepția animalelor cu boli incurabile, constatate de medicul veterinar. Probabil că pentru domnii parlamentari care au lucrat legea asta „uciderea cu intenție” (vezi mai sus) nu include și eutanasierea. Și dacă s-ar putea găsi „experți” în drept care să aducă scuze acestei neclarități, nu vom găsi nici unul care să fie de acord cu enumerarea „cîini, pisici și alte animale”. Ce se întîmplă dacă eutanasiezi o maimuță? Se aplică legea au ba?!
• Tot articolul mai sus amintit aduce clarificarea nivelului cunoștințelor gramaticale ale parlamentarilor: se începe cu un genitiv fără articol (corect, deoarece substantivul este cel articulat): eutanasierea cîinilor, după care se umple enumerarea de genitive articulate (greșit): a pisicilor, a altor animale. Evident, corect gramatical este: „eutanasierea cîinilor, pisicilor și altor animale”;

    Aici m-am oprit că risc să scriu un text mai mare decît legea! Sigur, se poate constata și că procurorul care instrumentează cazul (plătit din bani publici) habar nu are de prevederile legii (dar poate omul vrea să se facă cunoscut pe banii noștri, cine știe):

• Articolul 1, alineatul (2) specifică clar: (2) Gestionarea populației canine fără stăpîn de pe teritoriul României se reglementează prin lege specială... Deci aia trebuia invocată...
• Chiar în lipsa acestuia, există articolele 20 (vezi mai sus textul) și 21 spune: Prevederile art. 20 nu se aplică animalelor care, datorită unor accidente sau boli, trebuie sacrificate ori ucise imediat;
• Și chiar de nu s-ar aplica nici unul dintre cele de mai sus, pentru cazul eutanasierii (Art.7¹) nu se prevede în mod explicit nici un fel de amendă/pedeapsă iar implicit doar cruzimea și relele tratamente (contravenții!) ar putea fi invocate, însă prin simplul fapt al menționării separate a eutanasierii în lege se face distincția de acestea două (chestie care va fi invocată de orice avocat).

În concluzie, Legea protecției animalelor este de fapt un articol din Legea protecției avocaților șmecheri, iar animalele, veterinarii și deținătorii de animale ar trebui să se ferească ca dracu' de tămîie de legea asta...

retorsiune

    Doritor parcă să ilustreze același proverb – „dacă nu ești și fudul, parcă nu ești prost destul” – precum precedenta mea postare (despre folosirea cuvintelor „bombastice” în locul celor firești) este și acest interviu. Punîndu-se unui diplomat francez întrebarea:

Î: S-a speculat în presă că Franța este nemulțumită de ratarea unui contract important în România - vînzarea de tehnologie franceză pentru construcția reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. A jucat acest aspect un rol în deteriorarea relațiilor bilaterale româno-franceze?

 acesta răspundea cu

R: Poziția Franței, și sunt sigur că și cea a Germaniei, nu este determinată nici de retorsiune, nici de vreo tîrguială. Spiritul partenariatului strategic este de a acţiona în comun, nu de a ne negocia sprijinul. 

    Vom presupunem că jurnalistul și-a făcut meseria și a redat corect cuvintele diplomatului, chiar dacă nu avem la îndemînă textul neprelucrat. Nu de alta, dar retorsiune nu este exact genul de cuvînt pe care un jurnalist român l-ar putea aduce din condei. Mai mult, articolele găsite pe internet care fac referire la acest cuvînt îl folosesc corect.
    În orice caz, folosirea acestui cuvînt este total nejustificată, deoarece în limba română acesta are un sens bine definit (fiind folosit numai în domeniul dreptului internațional):  

RETORSIÚNE, retorsiuni, s. f. Luarea de către un stat față de altul a unor măsuri coercitive, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat împotriva celui dintîi. – Din fr. rétorsion.

iar ratarea contractului respectiv (cum este sugerat de întrebare) nu este o măsură coercitivă a unui stat față de altul și, chiar dacă ar fi, opoziția Franței față de accederea României în spațiu Schengen nu ar fi un act similar primului, ci de un cu totul alt tip și de o altă anvergură.
    S-ar putea aduce scuza că în franceză rétorsion poate însemna și „ripostă, replică”, însă cînd un diplomat face aduce în discuție măsurile de acest gen luate de o țară împotriva alteia, nu prea e loc de întors, mai ales că și în franceză cuvîntul are o ocurență mică. Sigur, oricine (chiar neștiind cuvîntul) înțelege despre ce este vorba, însă senzația lăsată este că și ei au faliții lor...

prim-ministru

    Un domn jurnalist ne prezintă într-un articol dintr-un cotidian „quality” punctul de vedere al unui politician, iar din punct de vedere jurnalistic o face corect oferindu-ne un citat lămuritor. Din păcate din punct de vedere o face extrem de greșit:

 şi a spus că nu pot doamnele, că nu are cum să fie *primi miniștrii.

    Chiar dacă jurnalistul a vrut să ne redea prin acest citat incapacitatea notorie a politicianului respectiv de a gestiona limba română (în speță necunoașterea folosirii pluralului lui prim-ministru) a reușit să își dea singur cu tesla în zonele sensibile prin folosirea pluralului articulat al cuvîntului ministru care nu își are locul acolo.
    Oricît de agramat ar fi politicianul cu pricina, cînd vorbește, are un imens avantaj: nu trebuie să folosească cratime sau să aleagă între un i și doi i... De aceea probabil, cel puțin în trecut, cei care scriau erau aleși dintre cei care aveau abilitate în mînuirea cuvintelor.

sărindar

    Una dintre calitățile pe care trebuie să le aibă ziariștii din ziua de azi (cînd Internetul te obligă...) este să scrii repede, fără să ai timp să cumpănești cuvintele pe care le folosești! Astfel, lacunele ziaristului apar mult mai ușor la suprafață (mai ales că zgîrcenia sau criza face ca numărul corectorilor disponibili într-o redacție să tindă către zero).  De exemplu, în acest articol se spune la un moment dat:

[...] oamenii lui Oprea şi-au fixat sediul chiar în sărindarul curţii pesediste [...]

din text reieșind (fără echivoc) că sărindar se folosește cu sensul „peste gard, vizavi”, existînd o clarificare în fraza următoare:

 Surse [..] susţin că sediul se află [...] chiar "gard în gard" cu curtea pesedistă

    Evident (altfel nu scriam despre el), sărindar înseamnă ceva ce nu poate fi folosit în acest context, și anume un anume tip de rugăciune.
    Mai demult dădeam un exemplu în care un cuvînt (cataroi) este perceput de populație cu un totul alt sens. Spre deosebire de cataroi, sărindar nu are un sens atît de contaminat, încît toată lumea să știe despre ce e vorba, chiar dacă dicționarele spun altfel (apropo de asta, MDA include noul sens în definiția lui cataroi).
    În loc de concluzie, o singură recomandare: folosiți dexonline.ro mai des, că e gratis, ușor de accesat și un minut pierdut cu verificarea te scutește de situații penibile!