Digi împinge acorduri...

Lipsa unui vocabular de dimensiuni medii în limba română poate crea monștri: to push înseamnă în engleză „a împinge”, dar și „a grăbi, a stimula” sau chiar „a forța”! Dacă nu cunoști limba română, evident că nu pare nimic în neregulă!

gamen...

Fragment din Manoil

O utilizatoare a dexonline.ro ne-a întrebat într-un mesaj ce ar putea să însemne gamen, termen pe care îl descoperise în două locuri distincte: Manoil (D. Bolintineanu) și Steaua fără nume (M. Sebastian).

Fragmen din Steaua fără nume

Evident, cuvîntul nu avea vreo definiție pe site, iar din contextele oferite nu se prea putea înțelege clar (mai mult, cele două exemple sugerînd sensuri total diferite)! Nu am reușit să descopăr o explicație nici măcar în Dicționarul Tezaur (cel de 19 volume), cu toate că volumul cu definițiile de la litera G a fost publicat mult mai aproape de perioada cînd era folosit termenul!

Ce știm sigur: este varianta românizată a franțuzescului gamin „băiat, tînăr, adolescent”. Din păcate sensul acesta se potrivește doar la pasajul din Manoil, în cel din Steaua fără nume sensul lui gamen pare a fi un accesoriu din uniformă care se purta în apropierea capului (o fundă, o pălărie). Distanța de aproape de 100 de ani între cele două  face perfect posibilă dezvoltarea unui sens nou, dar asta implică folosirea pe o scară relativ largă a termenului (pe care l-aș fi catalogat drept barbarism la prima vedere) în respectiva perioadă. Pentru clarificarea sensului de la Sebastian este nevoie de mai multe ocurențe ale cuvîntului (în special din perioada interbelică)!

sanctuar... marin!

Spre deosebire de sanctuar în limba română, unde există doar sensul de „loc destinat practicării ceremoniilor religioase”, în limba engleză are și sensul de „adăpost, refugiu”. Chiar dacă presupunem că uzul va impune folosirea acestui sens, ce ne facem cînd întîlnim sintagma „sanctuar pentru teroriști”? Nu e un pic cam mult?

În mod cert tendința nu este nouă, vezi și articolul de aici!

Îmi fac de cap la modul ASAP...

Lăsînd la o parte limbajul corporatist care nu e nici măcar românesc, că este o prescurtare, că reclama e idioată, ASAP pur și simplu nu se potrivește cu locuțiunea „la modul”, care, evident, trebuie să introducă un adverb de mod, dar ASAP (as soon as possible „cît de repede se poate”), dacă ar exista în limba română, ar fi unul de timp...

Am cercetat internetul și se pare că ideea este plagiată după o melodie la fel de idioată precum reclama...

Nu face sens, ci are sens...

Dacă o să vă uitați pe lista consilierilor prezidențiali nu o să găsiți nici un consilier de limba română. Cel mai apropiat post e cel de comunicare publică, însă se pare că nu își face treaba și nu-l corectează pe președinte...

Așadar hai să facem noi treaba consilierilor și să îi transmitem lui Klaus Iohannis: „nu, domnule președinte, nu «face sens», ci are sens (sau nu)!”...

romgleza sportivă...

    Gazetarii sportivi din România ar trebui să își pună în fața birourilor foi mari cu barbarismele romglezești culese de prin articolele confraților pentru a nu le copia greșelile. Înțeleg că redacțiile de azi nu mai au bani ca să angajeze redactori adevărați, dar măcar ar putea angaja unii care să știe limba engleză (și cea română) la un nivel acceptabil, nu ca cei care scriu un asemenea articol. Nu, în contextele date confront nu înseamnă „a confrunta” și nici offensive language nu înseamnă „limbaj ofensiv”...

*apio

    Supermarketurile par a fi, cel puțin în România, o sursă nesecată de neologisme! Cele mai multe, totuși, barbarisme, care vor dispărea rapid din limbă. Un exemplu este tulpina (coada) de țelină prezentată pompos drept apio, adică numele plantei în spaniolă!
     Probabil este o acțiune de marketing, altfel nu văd de ce ar fi prezentat acest nume și în rețetele promovate pe site-ul supermarketului! Din păcate nu este doar o problemă de lingvistică, deoarece în Europa alergia la țelină este alergia cea mai întîlnită în Europa Centrală și de Est! Este distractiv să ne gîndim că pe ambalaj ar trebui să existe mesajul „conține țelină”, în conformitate cu obligația de a eticheta alergenii din produse!

Stație intermodală?!

Intermodală? Are cineva vreo idee (în afară de Star Trek) de ce s-a folosit barbarismul acesta izmenit și inept? Dacă tot e vorba de mai multe moduri de transport de ce nu i se spune multimodală?!

Star Trek Basarab

Hipermarketul ca sursă de neologisme

Destocaj

    Dacă acum ceva vreme, tot ca rezultat al unei vizite în hipermaket, descoperism termenul mulci – cuvînt fără un corespondent acceptabil în limba română – acum trebuie să vorbesc despre unul care nu are nici o rațiune de a exista în limba română: destocaj (vezi imaginea).
    Și fără să avem acces la sursă putem deduce înțelesul: acțiunea de a micșora stocurile (barbarismul antonim e deja în dicționare). Ba mai mult, terminația trădează și originea: franceză (dar noi știam asta încă din momentul în care am văzut numele hipermarketului).

    Interesant este că și în franceză este un neologism, dar și că definiția pe care am găsit-o în Larousse (singurul dicționar canonic care definește cuvîntul) pare să aibă alt înțeles decît cel sugerat de raftul cu pricina: „acțiunea de a repune în utilizare ceva ce a fost în prealabil stocat”. În dicționarele online destockage-ul e definit mai plat: „reducere de stocuri”.
    Realitatea din teren ne arată că este vorba de niște simple reduceri de preț pentru alimente perisabile ca să se vîndă mai ușor (și mai ales înainte de expirarea termenului de garanție). 

Defecarea în SUA dăunează grav libertății!

    În opinia „redacției”, Pacepa a avut probleme cu defecarea în SUA. Atît de mari, încît a fost condamnat la moarte. Din articol nu este clar dacă a fost condamnat în SUA sau România pentru această problemă, dar redacția a ținut să precizeze că aceste condamnări au fost din cauza defecării în SUA... Și atît de important li s-a părut, încît au creat și etichete cu „defecare Pacepa”

Evident, este vorba de dezertarea acestuia în SUA (care în limba engleză se spune defection) care, din neștiute motive, a fost tradusă în română cu „defectare”. O mică greșeală de tipărire și gata distracția!


Actualizare: redacția a fost probabil anunțată de eroare și a găsit de cuviință să modifice „defecare” cu „defectare”. Adică au corectat greșeala de tipar, dar au lăsat barbarismul.Mai mult, toate etichetele au rămas cu „defecare” :)

„noaptea e tînără”...

    Nu mi-am crezut urechilor cînd am auzit expresia aceasta pe un canal de desene animate (nu, nu eu mă uitam la program, ci băiețelul meu cel mic :D). Evident, calchiată din englezescul „the night is young” care înseamnă oarecum altceva! Mă întreb dacă CNA monitorizează și aceste canale (care, vrem – nu vrem, sînt urmărite din ce în ce mai mult de din ce în ce mai mulți copii) și dacă nu – conform ultimului raport de monitorizare se pare că copiii nu sînt interesanți pentru CNA, nici un program pentru copii/adolescenți nefiind în listă – de ce?
  

androgin

    Printre păcatele de care suferă ziariștii din ziua de azi se numără traducerea unor articole din alte limbii fără a mai trece anumite cuvinte sau expresii și prin filtrul gîndirii... Unul dintre aceste cuvinte este androgin, care apare – de exemplu, în acest articol – cu sensul de „bărbat care prezintă caracteristici (naturale sau artificiale) ale sexului opus”. Este evident că sensul a fost preluat automat din limba engleză, probabil pe „principiul” dacă e la ei atunci e și la noi (deși în limba română (vezi definiția) nu există un sens apropiat). Sau, probabil, pentru că androgin sună mai „cool” decît efeminat.
    Este demn de remarcat sensul acesta impune o asimetrie a cuvîntului, deoarece nu se folosește și în cazul „femeilor cu caracteristici masculine” (am pierdut ceva timp căutînd un asemenea sens, dar degeaba).
    În cazul în care acest sens se va impune, mă întreb oare ce vor înțelege în viitor oamenii cînd se va discuta despre mitul androginului...

*mai briliant...

    O binecunoscută analistă (nu politică, căci doamna analizează tot ce prinde...) ne delectează cu un articol despre cîteva din idiosincrasiile ei. Totuși, în ciuda stilului îngrijit, descoperim în acest articol următorul început de frază:

Nu mă pot hotărî cine a fost mai briliant săptămîna asta

    Chiar dacă briliant este împrumutat din franceză (find forma de participiu prezent a lui briller „a străluci”), posibil prin filieră rusă, iar participiile prezente preluate din franceză au ajuns în limba română, cu mici excepții, adjective, în română, briliant este doar substantiv, asa că orice încercare de a-l folosi cu superlativul (caracteristic doar adjectivelor și adverbelor) este măcar forțată, dacă nu greșită. Totuși, explicația cea mai simplă este că o reproducere neatentă din franceză sau engleză.
    Sigur, ne-am putea gîndi că prin activarea funcției de adjectiv a lui briliant am avea de-a face cu progresul limbii, însă realitatea din teren ne-ar contrazice: există deja briant (provenit tot din brillant) avînd această funcție. Astfel, prin impunerea lui briliant ca adjectiv, briant mai curînd ar dispărea, ducînd astfel la sărăcirea limbii, nu la îmbogățirea ei.
   

expertiză

    Citind un articol despre gîlceava judecătorilor cu DNA în care un comunicat al Înaltei Curți de Casație și Justiție încearcă să demonteze afirmația privind:

lipsa expertizei judecătorilor în instrumentarea dosarelor [...]

mi-am adus aminte că auzim din ce în ce mai des cuvîntul expertiză cu sensul greșit „cunoștințe (avansate/de expert) într-un domeniu”.
    Ce este, poate, scuzabil la nespecialistul care aude la televizor (unde se perindă o sumedenie de „cunoscători”) și încearcă să copieze exprimarea care pare elaborată (mde, mulți preferă forma în locul fondului), este impardonabil la cei care își exercită profesia în domeniul judiciar și care ar trebui să știe ce înseamnă „expertiza judiciară”.
    Sigur, persoanele care obișnuiesc să românizeze cuvintele englezești (căci probabil de acolo) din cauză că nu cunosc echivalentul românesc pot întreba indignați ce e greșit în a „îmbogăți” limba română cu noi sensuri. Problema este că nu este un nou sens, ci doar încă o modalitate mai „cu moț” de a exprima același lucru (ba mai mult: din aceeași familie de cuvinte): nu există diferențe între „are *expertiză în domeniul X” „este expert în domeniul X”, ba mai rău: se face un efort mai mare, deoarece cuvîntul folosit greșit este mai lung.
    În orice caz, uzul va hotărî acceptarea sau nu a barbarismului, însă pînă atunci mi se pare normală sancționarea folosirii acestuia.

bold...

    De multișor, în jargonul informaticienilor (legat de editarea de text) se folosea bold (cu varianta bolduit, eventual folosindu-se verbul a boldui) pentru a desemna literele aldine. Evident, lucrul se datorează programelor de editare computerizată care mult timp nu au fost traduse (deși în prezent cam toate folosesc „aldine” drept traducere pentru boldface). Iată că cuvîntul transcende acest circuit închis și apare într-un articol sportiv (e drept că nu avem o ediție tipărită), e drept, tot cu referire la editarea articolului. Problema lui bold este că are deja destule sensuri asociate (4 conform DEX '98), iar echivalentul în limba română se poate exprima prin caractere aldine, compacte, grase („litere grase” e oarecum discutabil, pare să fie înlocuit de „litere groase”).
    Pînă aici totul e frumos, nu ar fi prima oară cînd se întîmplă ca un ziarist să uite să își calibreze „romgleza” înainte de a trimite articolul la publicare. Interesant este, însă, faptul că onor DEX '09 (da, da, cel editat de institutul care se bazează pe intelectualul mediu din București) a găsit de cuviință să introducă un nou sens:

bold adj. invar. Aldin. Literă bold – din engl. bold

Aici discuția se pune cam în felul următor:

• aduce ceva nou în limba română acest cuvînt? clar nu, există deja 3 variante, vezi mai sus;
• deranjează? nici prea-prea, nici foarte-foarte: totuși există forma aceasta (chiar un cuvînt polisemantic) care s-ar încărca cu un nou înțeles, ceea ce nu este tocmai în măsură să ajute limba;
• uzul îl recomadă? din cele observate, există o ofensivă a lui bold, iar celelalte forme pierd usor, ușor terenul. Mai mult, există suficiente ocurențe pentru a-i oferi un „pașaport” spre dicționar.

    Pînă la urmă uzul și numai uzul va decide între bold și aldine (eventual intrînd în competiție varianta neaoșă caractere/litere îngroșate). Mai complicat este, din păcate, cu ce se întîmplă în DEX '09. Pornind de la premisa că cercetările lexicografice au condus la concluzia că bold trebuie adăugat în dicționar (ceea ce este foarte posibil, avînd în vedere scara la care a ajuns să fie folosit), se poate observa că există cîteva mici probleme de coerență și/sau corectitudine:

1. bold este folosit în cele mai multe cazuri ca substantiv (vezi inclusiv imaginea) ;
2. ca adjectiv este mult mai rar folosit, iar exemplul oferit nu este de natură să clarifice ceva (o căutare simplă relevă faptul că „litere bold” – 600 de ocurențe – este surclasat de „litere aldine” – 7700 de ocurențe și „litere îngroșate” – 6300 de ocurențe). Mai curînd ar fi mers „caractere bold”;
3. mai mult, „litere bold” poate sugera folosirea acestuia ca substantiv. O parte semnificativă dintre cei care au folosit expresia, au folosit majusculă („litere Bold”) resimțindu-l ca pe un nume propriu;
4. dacă tot admitem cuvîntul, nu ar fi rău să aruncăm o privire și în familia de cuvinte: a boldui este folosit la fel de des, în special prin bolduit – peste 40.000 de ocurențe, deci ar merita și el o intrare în DEX;
5. în fine, o chestie de finețe care nu este marcată ca atare în DEX '09: uzul este exclusiv în domeniul editării de text (inclusiv tipografic, deoarece tipografia modernă e practic o extensie a editării de text), ba mai mult: aproape în exclusivitate alăturat lui literă/caracter; iar cînd apare singur, acestea se subînțeleg.

Nota bene: Ca bază de studii am folosit internetul din motive evidente. Oricum concluziile nu pot fi departe de adevăr, deoarece bold în limba scrisă are o ocurență infinit mai mică.

datorie suverană...

    În ultimul timp, (criza mondială ajutînd la asta) am tot auzit/citit sintagma „datorie suverană”. Se poate înțelege dacă o mai citești pe un blog sau rostită la TV de un economist care este prea preocupat să facă bani ca să aibă timp să vorbească corect, însă cînd o auzi la știrile postului național de radio e un cam pic trist.
    Toată lumea știe de datorie publică sau eventual de datoria națională. Ce sens ar avea să folosim o sintagmă preluată fără nici un fel activitate neuronală direct din engleză (probabil jargonul financiar, deoarece nici un dicționar major nu consemnează expresia) cînd deja mai avem două care exprimă același lucru? Mai ales că definiția lui suveran aduce clarificarea: „datorie supremă”, „datorie absolută” sau „datorie independentă” stîrnind măcar zîmbete, dacă nu ilaritate...

Ce înseamnă „barbarism”?

    Într-o emisiune (interesantă) transmisă pe TVR Cultural, Controversele istoriei, realizatorul emisiunii, altminteri cu un discurs coerent, a dat cu bîta-n baltă. Citez:

[...] în perioada aceea, să-mi scuzați barbarismul, a început *țărănizarea orașelor

    Era vorba, în mod evident, de migrarea populației rurale către orașe. Aici problema nu e numai încercarea de a crea un cuvînt nou (încercare nereușită de altfel, deoarece prin țărănizare probabil că orice vorbitor nativ înțelege „transformarea locuitorilor în țărani”), ci și folosirea greșită a cuvîntului barbarism (vezi definiția).
    Din contextul folosit se înțelege că sensul dorit era „cuvînt neplăcut” (probabil adjectivul rebarbativ ar fi fost o mai bună alegere în acest caz, care e oarecum asemănător) sau eventual că folosește un sens depreciativ. Cert e că nu e prea clar de unde și pînă unde „barbarism”: chiar dacă nu știi definiția cuvîntului, nu poți ajunge de la barbar la țăran sau la formarea cuvîntului *țărănizare altfel decît trecînd printr-o serie interminabilă de cuvinte conectate (de exemplu barbar - grosolan - necizelat - vulgar - vulg - plebe - țărani), ceea ce pare improbabil.
    În cazul de față, se ilustrează perfect proverbul „Dacă tăceai, filozof rămîneai”, chiar dacă este vorba de un doctor în istorie!

porcușori de Guineea

   

„porcușor de Guineea” gătit. Foto: Jorge Gobbi

    Acum cîtva timp era o modă printre iubitorii de animale să își cumpere „porcușori de Guineea”. Interesant este faptul că aceștia se numesc, de fapt, mai pre dulcele viers românesc cobai...
    În limba engleză, care este cea mai probabilă sursă a denumirii, guinea pig denumește micile mamifere cunoscute sub denumirea științifică de cavia porcellus, care este același cu cobaiul din DEX-ul nostru cel de toate zilele. Pînă și traducerea e aproximativă, diminutivul fiind „băgat din burtă” (sigur, diminutivul apare în denumirea științifică, dar nu cred că îi putem acuza pe cei care au introdus termenul că s-au inspirat de aici...). Singurii care ar putea aprecia această greșeală de traducere ar putea fi gurmanzii (da!, sînt comestibili și reprezintă o delicatesă în anumite părți ale lumii*): una este să mănînci porc și alta e să mănînci șobolan...
    Un argument în plus că traducerea lui guinea pig trebuie să fie întotdeauna cobai este faptul că sensurile acestuia (în toate dicționarele de limbă engleză) sînt perfect corespondente cu cele ale cobaiului autohton.

---

* De altfel într-o catedrală din Cusco, Peru, scena Cinei cea de Taină este pictată cu un cobai drept delicatesă în farfurie! 

determinat

    Din ce în ce mai des auzim (în special la emisiunile sportive) că cineva este determinat să facă un anumit lucru. Eventual foarte determinat. Adică hotărît, decis...
    E adevărat că în limba engleză, de unde probabil provine calcul semantic, determined e folosit cu un sens similar, însă ăsta nu e un motiv să fie folosit așijderea și în limba română.
   Pentru cine nu știe să folosească DEX-ul, în afară de sensurile explicite ale lui determinat (ca adjectiv), se pot folosi și sensurile provenite din participiile verbului a determina, astfel că se poate ajunge la ambiguități hilare folosind sensul al treilea al verbului (determinat = convins de altcineva într-o anume acțiune oarecum în opoziție cu sensul hotărît, decis), similare situației în care s-a ajuns verbul a deservi.
    Atît timp cît lexicul conține cuvinte cu sensul dorit, supraîncărcarea unui cuvînt cu noi sensuri (împrumutate din altă limbă) nu-și are rostul.

*pivotal

Aflăm din România liberă că:

Madeleine Albright [...] consideră că România[...] „poate juca un rol *pivotal pentru consolidarea transformărilor necesare avansării parcursului european al ţărilor din Balcani”, potrivit MAE, citat de NewsIn.

    Este adevărat că stimabila doamnă ar fi putut declara așa ceva, însă a decalrat în limba engleză. Unde cuvîntul pivotal există, spre deosebire de limba română. Bun, este dreptul fiecărui vorbitor de limba română să construiască cum vrea cuvinte atît timp este înțeles de ceilalți, însă construind pivotal din pivot și sufixul -al ar însemna pentru orice român (era să zic intelectual mediu din București! ) „care se referă la pivot” sau „care aparține pivotului”. Sensul acesta există, sigur, și în limba engleză, însă din contextul citat reiese destul de clar sensul „de importanță vitală”, așadar folosirea ca atare nu-și prea are rostul. Mai ales că se poate exprima foarte simplu în limba română!

    De remarcat și faptul că pe parcursul descris de autorul textului (binecunoscutul „RL online” :D...): MAE, NewsIn, România liberă nu s-a găsit nimeni care să corecteze exprimarea. Oare și corectorii/editorii au avut grevă azi?