Ministerul Justiției și diacriticele

Este un pic înfricoșător că în 2024, încă se manifestă frica de diacritice pe internet. Pe site-ul Ministerului Justiției! Mai contează că există o lege care impune folosirea corectă a limbii (inclusiv a diacriticelor)?

Lenea e cucoană mare...

Prostul obicei de a nu folosi diacritice se datorează, cel mai probabil, lenei sau superficialității (este foarte simplu să le adăugăm, vezi și aici). Unii consideră că cele 5 minute folosite pentru învățare reprezintă timp pierdut și că e mai simplu să folosească o aplicație separată de adăugare a diacriticelor (nu degeaba se spune în popor că „Leneșul mai mult muncește”)! Dacă mai adăugăm și lenea de a verifica textul obținut, rezultatul poate fi ca cel de aici:

Cum scriem cu diacritice pe computer?

Printre români circulă legenda că a scrie fără diacritice este acceptabil. Dar, culmea, cei care scriu fără diacritice susțin că este total inacceptabil să scrii fără cratimă! Dacă tot vrem să fim corecți și ne supără lipsa cratimelor, hai să ne supere și lipsa diacriticelor. Prima întrebare pe care ne-o punem ar fi: putem să scriem fără efort cu diacritice pe computer? Păi dacă alții pot, probabil că putem și noi. Chiar fără efort nu se poate (măcar citirea acestui text este un mic efort), dar doar cu un efort minim (cîteva zile, pînă ne obișnuim) chiar se poate!

Ce opțiune alegem? Există mai multe „layout”-uri disponibile pentru limba română. Personal îl prefer pe cel numit Romanian Programmers pentru că are marele avantaj de a fi suficient: este practic același aranjament de bază cu cel american, doar că tasta AltGr (Alt-ul din dreapta) e folosită pentru a genera caracterele românești. Deci nu avem nevoie să trecem de la un layout la altul, nu avem nevoie să ne reobișnuim cu poziții noi pe tastatură pentru unele caractere... practic totul e firesc, în special pentru cei care nu au folosit diacritice pînă acum!

După cum se vede, fiecare tastă are mai multe opțiuni: litere albastre suplimentare vor apărea cînd apăsați tasta AltGr (evident, dacă există varianta „literă mare” puteți folosi, ca pînă acum, tasta Shift):

• AltGr + t = ț
• AltGr + Shift + t = Ț
• AltGr + p = § 
• șamd

Cu roșu sînt marcate accentele care pot apărea (inițial nu apare nimic) pe anumite litere:

• AltGr + 9 și apoi o = ó
• AltGr + 7 și apoi o = ò
• AltGr + 3 și apoi o = ô
• șamd

Cum se „instalează”? Nu trebuie nimic instalat, trebuie doar aleasă opțiunea corespunzătoare în sistemul de operare pe care-l folosiți!

Windows

În Control Panel, mergeți la Language și alegeți limba curentă (există cel puțin una):

Acolo apăsați Options (în dreapta).

Apăsați pe Add an input method și alegeți Romanian (Programmers) – vezi imaginea de mai jos – și apăsați butonul Add. Ștergeți restul intrărilor (cu Remove), astfel încît să aveți doar această metodă (vezi imaginea de mai sus).

Dacă ați ales o singură limbă și un singur layout (preferabil) nu veți mai avea nevoie să comutați între limba engleză și cea română.

Alte informații găsiți aici:

• https://www.microsoft.com/resources/msdn/goglobal/keyboards/kbdropr.html
• https://www.secarica.ro/index.php/ro/rou/tastatura-ro

Linux - Ubuntu

Explicațiile sînt pentru Ubuntu, dar ceva similar se poate face pentru orice distribuție Linux!

Deschidem Configurările de sistem (System Configuration) și alegem Intrare text (Text input):

Aici mergem pe tabul Surse de introducere (Input method) și cu ajutorul butonului + stînga jos) adăugăm limba română:

Vom alege Română (standard). După ce alegem sursa, putem verifica dispunerea tastelor (vezi în ecranul precedent butonul cu tastatura, un pic la dreapta butonului +)

Mac
Un articol care tratează subiectul găsiți aici:

• https://cristianls.ro/tastatura-romanian-programmers/

Arta flămândă...

Toți știm că arta cere sacrificii, însă în acest eseu este vorba de un pic altceva:

Întrebarea care se pune este dacă autorul văzînd peste tot scris fără diacritice arta flamanda a conchis că trebuie să pună diacriticele sau rezultatul  se datorează pur și simplu compilației superficiale a unor referate preluate de pe net (ipoteză susținută și de existența unui Titian și a unui Tițian în același paragraf). Oricare variantă ar fi, rezultatul este extrem de distractiv...

Biserica n-are diacritice...

    După cum se poate vedea și în imagine, scrisul fără diacritice a fost inventat acum 100 de ani, mult înaintea e-mailului și SMS-ului!

Monumentul eroilor din 1916-1919

    Statuia a fost realizată de Vasile Ionescu-Varo și a fost dezvelită în 1923. Dacă ne uităm mai atent pe textul scris pe partea din față a piedestalului descoperim o greșeală de ortografie:

PRIN CREDINTA IN
DUMNEZEU STRA
MOSII NOSTRII AU
PUS PE FUGA TA
BERILE DUSMANE

    Este adevărat că în perioada cînd a fost finalizat monumentul ortografia română era modificată continuu, însă niciodată în limba română nu s-a scris *noștrii... De remarcat post-modernismul „internautic” avant la lettre: textul e scris fără diacritice!
    Cum anul trecut am descoperit din întîmplare un alt monument cu probleme de ortografie, mă aștept să apară noi membri în acest club!

Despre diacritice - partea I

   
    Nu este greu de observat că în lumea virtuală a internetului majoritatea o reprezintă cei care scriu (și citesc?!) fără diacritice, chiar dacă procentul acestora a mai scăzut ușor în ultimul timp. Dacă în comunicările informale (gen messenger, rețele sociale, eventual bloguri...) nu mi se pare a fi o problemă, în schimb, cînd este vorba de site-uri (în special de cele care se doresc profesioniste), lipsa diacriticelor este supărătoare și, în plus, oferă o notă de diletantism. Iar ca profesionist nu-ți dorești asocierea cu o atare imagine (zic eu...).

    Nu intenționez să lansez (acum) o polemică pe tema diacriticelor, dar cred că orice discuție pe tema diacriticelor trebuie să pornească de la date clare. Cum nu am descoperit absolut nici un articol relativ recent pe tema asta (aș fi recunoscător dacă îmi puteți recomanda unul), mi-am propus să fac eu ceva în această privință (probabil vor fi două sau trei articole similare, sper să nu vă plictisească!).

    Pentru început voi lua în calcul numai intrările din dicționare și, separat, formele flexionate ale acestora fără să consider și frecvențele cu care apar cuvintele în limba română, rămînînd ca în viitor să încerc același demers și pentru cazul real (estimînd frecvențele cuvintelor pe un corpus de texte). Evident, baza de date de la dexonline (din care am selectat numai dicționarele „oficiale”) este cea pe care o voi folosi (de altfel nu cunosc să existe altă bază de date disponibilă pentru limba română) și, chiar dacă aceasta este în continuă creștere, mă aștept ca modificarea acesteia să aibă efecte minore (oricum, în momentul în care voi reuși să găsesc sau să construiesc un corpus suficient de mare, voi reface statisticile).

Pentru început cîteva informații despre listele de cuvinte cu care vom lucra:

• număr de cuvinte distincte: 135.886;
• număr de forme distincte: 984.247;
• semne diacritice folosite: pe lîngă cunoscute a avea diacritice  – circumflexul (ˆ) pentru â  și î, virgulița sub literă sau sedila (¸) pentru ș și ț și „căciulița” (˘) pentru ă – în limba română mai apar sporadic și alte semne (preluate ca atare din alte limbi): déjà‑vu, föhn, curaçao.
  

Cîteva întrebări se impun de la sine (iar răspunsul este la fel de simplu de aflat folosind cereri SQL elementare):

1. Cîte cuvinte au diacritice? R: 53.137

Asta înseamnă că avem 39,1% dintre intrările din dicționare au cel puțin un semn diacritic.

2. Cîte cuvinte (inclusiv formele flexionate) au diacritice? R: 413.352

La fel, vorbim de formele care au măcar un semn diacritic. Un calcul simplu ne duce la un procent ceva mai mare (42,0%), ceea ce era oarecum de așteptat (avînd în vedere alternanțele s/ș, t/ț de la pluralul substantivelor, în flexiunea verbelor cam jumătate din desinențe au diacritice; în schimb singura situație în care se „anulează” un semn diacritic este flexiunea substantivelor care au un singur semn diacritic și acela este ă-ul final).

    Cum mai sus am ales cele care au cel puțin un semn diacritic, e legitim să ne întrebăm și de cazurile în care avem mai multe semne diacritice pe cuvînt. Astfel:

3. Cîte diacritice avem în medie pe fiecare cuvînt? R: 77.183

Asta înseamnă în medie 0,57 diacritice pe cuvînt (și 1,45 diacritice pe cuvînt dacă vom căuta numai cuvintele care știm că au diacritice).

Dacă ne raportăm la numărul total de litere (1.159.793), vom obține valoarea 0,066, adică aproximativ un semn diacritic la 15 litere.

4. Cîte diacritice avem în medie pe fiecare formă flexionară? R: 612.111

Asta înseamnă că o formă flexionară are în medie 0,62 diacritice sau, dacă schimbăm referința, dacă vom căuta numai printre cele care au diacritice vom găsi 1,48 diacritice pe fiecare formă.

Dacă ne raportăm la numărul total de litere (10262468), vom obține valoarea 0,06, adică aproximativ un semn diacritic la 16 litere.

    Amatorii de statistici se întreabă probabil acum:

5. Care este cuvîntul care are cele mai multe diacritice? R: cămărășiță (6 diacritice)

6. Care sînt formele flexionate cu cele mai multe diacritice?

Sînt 4 forme flexionate care conțin 7 diacritice: încăpățâna(se)răți, însănătăți(se)răți. Nu întîmplător la perfect simplu și mai mult ca perfect, persoana a II-a plural (cu desinențe care au două diacritice)!


    În următorul articol pe tema asta voi analiza cazurile de coliziune. Cu alte cuvinte, cazurile în care scrierea fără diacritice dă naștere la ambiguități (paturi/pături, fata/fată/fâță/fâța/făta/fătă/față/fața etc.).

D'ale diacriticelor

Brîna Caprelor, Bucegi

    Venind zilele trecute spre București dinspre Tîrgu Mureș, în zona munților nu am reușit să găsesc alt post de radio care să se audă decent, astfel că am rămas fixat pe Radio România Actualități! După o surprinzător de reușită emisiune culturală, a sosit rîndul unui intermezzo turistic. Despre muntele Caraiman (care se află, conform celor spuse la radio, în sud-estul țării...), Jepii Mici și tot așa. Cînd domnișoara care ne vorbea (probabil citind de pe o hîrtie) a început să vorbească despre „*branele care sînt caracteristice muntelui”, am ciulit urechile, căci nu mi-a venit să cred ce aud! După cîteva repetări ale gogomăniei, mi s-a aprins beculețul: iată unde se poate ajunge fără diacritice! Fără o cultură minimală a limbii, mai ales în zona cuvintelor folosite mai puțin, de la brînă se va ajunge la *brană. Indiferent dacă citea de pe o foaie un text fără diacritice, fie că materialul a fost preluat de pe net, de pe un site fără diacritice, rezultatul este penibil.

Cu diacritice sau fără?

Aţi încercat oare vreodată să vorbiţi fără diacritice?

Dacă nu reuşiţi, măcar încercaţi să o faceţi pe Carmen să vorbească aşa.