spaimă atavică

Studiile făcute pe copii relevă faptul că cea mai mare parte a vocabularului este obținut prin interpolare (adică prin asocierea unui sens din context). Totuși, în ultimul timp am observat că din ce în ce mai multe cuvinte sînt interpolate greșit, iar unul dintre cuvintele care par să aibă „succes” este atavic, care ar desemna o trăsătură primitivă, ascunsă de trăsăturile moderne. Prin extinderea sensului probabil ar putea fi folosit cu sensul de trăsătură primitivă.

De exemplu aici:

în relația cu spaima, atavic nu poate însemna nimic din ce spune definiția că ar trebui să însemne: în mod cert frica de justiție nu poate proveni de la stramoși, după cum nici ideea de primitiv nu se poate asocia cu frica de a ajunge la închisoare. Din context am înțelege că mai curînd se sugerează ceva de genul: spaimă necontrolată sau continuă ceea ce este, în mod evident, total inadecvat.

Ne putem întreba din ce cauză mecanismele uzuale ale dezvoltării vocabularului încep să se deterioreze și nu pot găsi o relație directă cu scăderea timpului alocat lecturii, ci doar o relație indirectă: mai puțină lectură înseamnă mai puține cuvinte în contexte „canonice” deci șanse mai mari să te întîlnești cu cuvinte folosite greșit și deci mai multe cuvinte învățate greșit din start.

Articolul...

Chiar dacă nu este suficient de clar explicat în manuale, articolul are un rol important în transmiterea informațiilor despre termenul căruia i se aplică, de aceea, de aceea face parte din categoria determinanților.

Cu alte cuvinte, dacă se folosește un articol nehotărît, cum este cazul din imagine (o grădină zoologică din Berlin), automat înțelegem că e vorba de un element oarecare dintr-o mulțime posibilă (mulțimea tuturor grădinilor zoologice din Berlin). Asta exclude, din punct de vedere semantic, unicitatea, ceea ce este evident un nonsens în cazul Berlinului (unde există o singură grădină zoologică)!

Lego, substantiv

Știu că pe vremuri avocaților li se cerea stăpînirea limbii române (la examenul de admitere se dădea o probă dificilă de limba română).

Ce li s-ao mai cere în ziua de azi avocaților dacă există măcar unul care consideră că LEGO (nume propriu) nu ar fi substantiv care reprezintă un joc?

Polițist – adjectiv, avocat – substantiv...

Interviu...

Pentru cei curioși să afle părerile noastre despre limba română: http://www.romaniaseo.com/raspunsuri-digitalizate/

Ce este cimbrul?

Am descoperit că există controverse despre cum ar trebui să fie tradus thyme din limba engleză: e vorba de cimbru sau altă plantă (vehiculate sînt mai multe, lămîioara/cimbrișorul fiind cele mai folosite).

Deseori ne lovim de o problemă de percepție a limbii și se fac uneori anumite confuzii pentru că mulți cred că:

• cuvintele într-o limbă au un singur sens (în special la plante);
• un termen dintr-o limbă trebuie să aibă un singur corespondent în altă limbă;

Confuzia aceasta se regăsește și în wikipedia, unde editorii simt nevoia să facă o distincție clară între plante!

Adevărul e că în limba română numele de cimbru se aplică mai multe plante, iar două dintre ele în limbajul comun: Satureja hortensis și Thymus vulgaris. Plantele sînt înrudite (familia Lamiaceae) și au miros și gust relativ similar, ceea ce clarifică originea confuziei.

Trebuie să spunem că această neclaritate implică faptul că o rețetă de bucătărie nu va fi niciodată exactă dacă nu specificăm numele științific al plantei!

Pentru cei mai curioși pun și părțile relevante din Dicționarul Etnobotanic al lui Al. Borza sau din Plante cunoscute de poporul român al lui Zaharia Panțu.