î din a lovește din nou: *neâncredere

Oricine scrie poate comite o greșeală din... greșeală, dar dacă greșeala se repetă sub aceeași formă e mai cuminte să dăm vina pe neștiință chiar dacă este vorba de un profesor la facultate și chiar dacă este o greșeală puerilă. 

Sigur, am putea crede că a fost vina unui redactor neglijent, însă acest text a apărut simultan (aceeași zi și aproximativ aceeași oră) pe două site-uri distincte – Contributors și Blog Adevărul – ceea ce implică  că vina aparține sursei comune.

Poate merită menționat că același domn s-a erijat în apărătorul al lui Bode (poate și pentru că a făcut parte din comisia de 3 profesori care i-a acordat doctoratul): vezi declarațiile halucinante despre standardele UBB! 

eticheta... tusei!

Ne putem da seama de gradul de competență dintr-o instituție și din nivelul și/sau corectitudinea limbii folosite, în special în comunicatele oficiale, cele care sînt (sau ar trebui) verificate de mai multe persoane (de obicei instituțiile au un angajat special pentru comunicarea cu publicul)!  

 

spa

Oare ce o fi în mintea celor care scriu SPA, ca pe o siglă?! 

Spa este nume propriu (un oraș din Belgia) transformat în substantiv comun – spa „izvor mineral”, „tratament cu ape minerale” și, prin generalizare locul unde se face tratamentul – în mai multe limbi. Noi probabil l-am preluat din engleză (dar nu contează, tot spa, adică cu litere mici, ar trebui scris). 

cangur... sălbatic!

Întotdeauna m-au amuzat (și întristat în același timp) greșelile care dovedesc nepăsarea cu care autorul și-a scris articolul. Cred că este imposibil ca un vorbitor de limbă română să folosească serios sintagma  „cangur sălbatic”! Nu există o opoziție sălbatic-domestic în cazul cangurului și nici nu e genul de epitet care ar putea fi asociat în alt mod cu un animal.

Dacă te întrebi de ce li se pare vorbitorilor de română, indiferent de pregătire, că este greșită această exprimare, trebuie spus că nu este un singur motiv: nu numai că este o precizare inutilă (tehnic este pleonasm), dar și pentru că contravine regulilor nescrise ale comunicării (vezi principiul cooperativ)!

Cratima parazitară: veto-ul, mișto-ul, fiasco-ul, libido-ul, radio-ul

Încă o „inovație” ortografică își face loc în colecția inculturii românești: cratima care separă e o-ul final accentuat (și nu numai) de articolul hotărît! Probabil că problema a devenit acum mai vizibilă datorită vetoului (culmea, o-ul nefiind accentuat aici) exprimat de Austria în legătură cu intrarea României în Schengen!