Cum (nu) se folosesc ghilimelele...

Cred că toată lumea știe că ghilimelele nu se folosesc numai pentru citare, ci și pentru a marca ironia sau sarcasmul (sau de a-l folosi ca metacuvînt). De aceea, nu poți fi decît surprins cînd vezi un text (jurnalistic, deci cu ton neutru teoretic) unde termenul care ți se pare adecvat este pus între ghilimele! 

Dacă știrea spunea simplu: Cartelele de metrou vor fi decorate cu opere de artă de referință, toată lumea înțelegea despre ce este vorba: cartelele vor avea imprimate copii după opere de artă cunoscute. În momentul în care editorul a hotărît să pună între ghilimele cuvîntul decorat. Cum citat nu poate fi, e clar că trebuie să fie o ironie! Adică înțelegem fix opusul: că de fapt cartelele vor fi mîzgălite sau, eventual, că operele de artă care vor fi tipărite vor distruge frumusețea cartelelor. 

Meteahnă veche...

Circulă zilele astea pe internet o imagine dintr-un ziar (?) românesc, din păcate fără sursă:

După ortografie o putem plasa între reformele ortografice din 1904 și respectiv 1932 (eventual se poate accepta o mică variație, că nu toate jurnalele au adoptat imediat schimbările). 

Interesant e că putem descoperi sursa probabilă* a acestei știri mult înainte de 1904 (Gazeta Transilvaniei, 1888).  Iată un colaj din acel număr al Gazetei Transilvaniei:

Ceea ce ne confirmă că plagiatul e meteahnă veche în ziaristica românească! De remarcat și tehnicile moderne, de schimbare ușoară pentru a ascunde plagiatul (sau pentru a-l adecva situației): Transilvania devine România și cârciumă devine cârcĭmă!

---

* Am spus sursa probabilă pentru că, deși am stabilit existența unui plagiat, nu putem garanta că este sursa originală!

Limbi române sărbătorite...

În fiecare an de 31 august găsim în presă articole dedicate limbii (de Ziua Limbii Române) și, inevitabil, trebuie să fie măcar unul care să conțină greșeli de scriere!

Anul acesta cei de la Libertatea au fost mai îndrăzneți și au vrut să clarifice și cum e cu greșelile des întîlnite în limba română. Nu numai că au dat-o-n bară (au preluat cu copy-paste prostii de pe internet de genul pleonasmul greșeală gramaticală și forma populară vroiam greșeală inacceptabilă), dar au și dat un exemplu de cel mai des întîlnită greșeală: folosirea unui număr greșit de i-uri! Dacă aveau și o cratimă pusă aiurea, tacîmul era complet! 

Deltă sau mlaștină?

Nu mi-e clar ce e în mintea celor care din prostie sau din încercarea de a edulcora realitatea folosesc cuvinte evident greșite! Căci pur și simplu nu pot crede că există persoane care nu cunosc semnificația cuvîntului deltă! Se face la geografie, ba chiar se exagerează cu însemnătatea Deltei Dunării... cert e că toată lumea știe că este un tip de formă de relief formată din sedimentele pe care le lasă un fluviu (mai rar un rîu) la vărsarea în mare sau ocean.

Minciuna redenumirii unei mlaștini în deltă a fost promovată de unii „experți” (mai curînd agitatori) de mediu) referindu-se la mlaștina Văcărești, dar se pare că s-a extins! Totuși „delta” (de fapt lac sau mlaștină) Văcărești este formată natural, cea a Siretului este un lac amenajat pentru agrement! Cum ar putea cineva gîndi să numească deltă o zonă amenajată de om?! 

Criptic, străzile din Berceni...

 

Pentru cei care nu cunosc sensul cuvîntui criptic, ca primarul comunei Berceni, afișăm definiția:

CRÍPTIC, -Ă, criptici, -ce, adj. Ascuns, secret. ◊ Limbaj criptic = limbaj obscur, sibilinic, greu accesibil. ♦ Care prezintă ascunzători, focare de microbi. – Din fr. cryptique.

sursa: DEX '09 (2009)

De fapt cuvîntul pe care primarul nu-l cunoaște, dar îl aproximează, este scriptic „înregistrat în scripte, în documente oficiale”...