Acordul politicienilor...

Este interesant modul în care gîndesc unii politicieni relația cu electoratul: își creează cont pe rețele sociale pentru a-și întreține imaginea, dar, în același timp, își strică imaginea exact cu ajutorul acelui cont!

În cazul de față, fostul președinte de partid face un acord dubios: „susținerea politică și instituțională trans-partinice”. Nu știm ce a gîndit administratorul contului, dar ar trebui să știe că substantivul nu-și schimbă numărul în funcție de numărul de adjective care îl determină... Oricît de multe trăsături ar avea respectiva susținere, tot una singură rămîne!

A, dacă credeți că liniuța aceea e de despărțire, vă înșelați: e o cratimă! Sigur, termenul nu este încă în dicționar, dar asta nu înseamnă că autorul nu ar trebui să știe că la formarea noilor cuvinte cu ajutorul prefixoidelor nu se folosește cratima!

Mai contează că nu folosește diacritice? Sau că folosește virgula pentru a separa circumstanțialul de verb?

Spațiul înaintea semnelor de punctuație

Conform normelor ortografice ale limbii române, spațiul lăsat înaintea semnelor de punctuație este o greșeală! Am descoperit inclusiv unele televiziuni care fac acest lucru, ceea ce mă face să mă întreb ce face CNA!

Ca să nu mă mai întreb singur, am decis să fac o plîngere la CNA, să vedem ce părere au!

Din nou despre între...

O problemă care pare perpetuă este amestecarea folosirii lui între cu cratima. Am scris despre ea aici, dar o amintește Al. Graur acum aproape 100 de ani!

Pe scurt, limia nu îl înlocuiește pe și, ci doar marchează o pauză în vorbire, care, în particular în acest caz arată niște limite.

Virgula între subiect și predicat...

Știm că prim-ministrul vorbește prost, dar în mod cert nu se aude virgula cînd vorbește! și regulile ortografice ne spun că niciodată nu se pune virgulă între subiect(ivă) și predicat!

ostatec, sălbatec, tomnatec...

De multe ori auzim substantive terminate în -tic pronunțate cu -tec: ostatic, sălbatic, tomnatic pronunțate ostatec, sălbatec, tomnatec. Nu mi-am închipuit că în ziua de azi ar mai scrie cineva așa, totuși, am găsit asta într-un articol online (și ca să nu fie vreun dubiu, este scris de două ori)!

Tendința este (sau, mă rog, a fost) curioasă pentru că se aplică mai multor tipuri de cuvinte: sălbatic provine direct din latină, tomnatic este construit în română (toamnă + -atic), iar ostatic este împrumutat din italiană! Pe de altă parte modificarea nu s-a manifestat la toate cuvintele terminate în -tic (de exemplu, Eminescu scria petec, dar singuratic și frenetic, dar Alecsandri petic și sălbatec)!

Dacă putem înțelege că acum 100 de ani a existat tendința asta (probabil e vorba de o hipercorectitudine), nu la fel de ușor de înțeles este faptul că s-a perpetuat pînă în zilele noastre!