subsemnatul...

Știu că „mă-ta are cratimă” (așa e cîntecul...), dar nu îmi este foarte clar dacă subsemnatul are virgulă. 

În schimb, în manualul de limbă română pentru clasa a 11-a (Manolescu & co, editura Sigma) vedem indirect că ar fi fără:

Se observă că inadvertențele ortografice sînt marcate cu asterisc, deci am putea presupune că nu trebuie pusă, dar... la fel de bine putem zice că punctuația nu e ortografie, deci nu trebuie să facem în acest caz presupuneri despre ce ar crede autorii!

Dar în manualul de TIC (sic!) există un model de cerere unde subsemnatul nu are virgulă:

În schimb, în Gramatica limbii române (2008) găsim un exemplu cu virgulă (nu e explicit, ci tot indirect)...

În mod cert nu avem de-a face cu virgula lui Schrödinger care să existe și să nu existe în același timp! Deci ar trebui să fie un singur răspuns corect! Dintre gramatică și manuale, parcă aș merge pe mîna gramaticii, dar în ambele cazuri avem doar niște exemple...

Dacă o iau logic, mi-e teamă că situația devine și mai neclară: după subsemnatul nu prea are sens să apară numele, căci se presupune că apare la final... că d-aia se numește subsemnat! Dar logica, știm deja, nu are nimic de-a face cu limba, așa că, dacă verificăm dicționarele, observăm (deși poate nu înțelegem) cum sensul a migrat de la:

„cel care semnează (în partea de jos) o cerere, un act”

 – exact ca în franceză – la ce avem acum în DEX:  

„semnatarul cererii care își indică numele în introducerea [!] cererii sale”.

La fel de interesant e și ca DEX îl clasifică drept substantiv, dar în toate ocurențele urmate de nume întîlnite de mine termenul este acordat cu persoana I (ca „eu”), nu cu persoana a III-a, cum ar trebui să fie dacă ar fi substantiv. În contrast, toate ocurențele neurmate de nume par a folosi verbul la persoana a III-a. În acest caz, subsemnatul-pronume ar trebui urmat de virgulă, așa cum se întîmplă și cu pronumele eu. 

Dar există și o altă variantă pentru acest comportament: subsemnatul (urmat de nume) să fi devenit o formulă de introducere, neanalizabilă (iar din punct de vedere semantic este indubitabil acest lucru). În acest caz e destul de greu de explicat folosirea virgulei...

Ultima variantă este cea care este majoritară în declarațiile găsite pe internet (aproape 90% neavînd virgulă), dar nu cred că este relevant, pentru că de obicei formularele sînt create pe baza unui șablon (și deci nu reflectă dorința semnatarului). 

Trebuie spus că nu numai cuvîntul, ci și folosirea administrativă (în cereri și declarații) este preluată din limba franceză, așa că m-am gîndit că am putea să rezolvăm problema verificînd care este standardul în franceză. Din păcate, e fix ca la noi, cu și fără virgulă... Singura deosebire (minoră) e formularea care folosește și pronumele personal: Je soussigné... 

*malsprasi (malpraxis)

Nu știu cum malpraxis a putut ajunge malsprasi...  Curios mi s-a părut că termenul nu a fost căutat în dexonline (ca, de exemplu, inexistentul dezaharda). În mod clar, pentru populația generală, inculții de la o emisiune ineptă* sînt mai interesanți decît cei din guvern... Deși cei din urmă ne pot influența viața!

Adică au fost cîteva căutări aproximative ieri și azi, dar foarte puține (sub zece). Cel mai simpatic a fost malprasix (probabil după modelul Asterix și Obelix)!

---

*) un cuvînt stîlcit la o asemenea emisiune a fost căutat de mii de ori acum o săptămînă.

Telefonul fără fir...

Într-un articol mai vechi am atras atenția asupra unor cuvinte care și-au modificat sensurile așa de mult încît textele care le conțin pot bulversa cititorii mai puțin familiarizați cu limba română. Zilele trecute, întîmplător, am realizat că există și nume de jocuri de copii (vechi, desigur) care, analizate, ar produce stupoare! De exemplu telefonul fără fir. În lumea mobilelor, este aproape de neconceput ca telefonul să aibă fir... de fapt dacă am vorbi de firul telefonului, probabil toată lumea s-ar gîndi la firul de alimentare!

afterschool avant la lettre

Oricît ar părea de ciudat, titlul articolului este (conform DOOM³) scris într-o limbă română impecabilă: și afterschool, și avant la lettre apar în dicționar!

Dar nu despre asta voiam să vorbesc, ci despre cel mai vechi anunț de meditații pe care l-am descoperit (pînă acum) în presa veche: Românul, februarie 1867!

Este distractivă și motivația: interzicerea unei practici dubioase, cea de a oferi elevilor un certificat de finalizare a liceului cu care să înlocuiască diploma (pentru care era necesar examenul). 

ChatGPT manelist

Deoarece am aflat de la influensări și sociologi că de fapt nu îmi plac manelele pentru că aș fi rasist, m-am gîndit să repar această meteahnă și să fac terapie: hai să văd ce-i cu maneaua aia vestită, promovată de „rockerii” de la Coldplay. (Am pus ghilimele, căci ei susțin că cică ar cînta rock alternativ, dar de fapt cîntă doar o alternativă la rock... pop i s-ar spune în mod normal! În fine...)

Cum blogul e de limbă, versurile sînt partea interesantă! Dar cum nu am vreo veleitate de poet, m-am gîndit că nu sînt cel mai bun comentator (analist, interpret, tălmaci sau cum vreți voi să spuneți) al versurilor ăstora, așa că am lăsat expertul artificial – ChatGPT – să se exprime! Analiza versurilor – obiectivă, doar e o mașină, nu un suflet – confirmă nivelul scăzut al mesajului artistic, cel puțin la nivelul versurilor:

• Complexitatea limbajului: Limbajul folosit în versuri este simplu și direct, ușor de înțeles și accesibil unui public larg. 
• Profunzimea emoțiilor exprimate: Versurile exprimă emoții puternice de iubire și pasiune, dar într-o manieră relativ superficială. 
• Originalitatea: Metaforele folosite, cum ar fi "dragoste cu gust de Cola" și "mi-ai dat peste cap busola", adaugă o notă de prospețime, dar nu sunt extrem de inovatoare.
• Utilizarea tehnicilor literare: Tehnici literare precum aliterația, asonanța sau jocurile de cuvinte nu sunt proeminent folosite, ceea ce limitează nivelul artistic.  

Dar știți cum se spune: criticii sînt artiști ratați... hai să vedem dacă știe inteligentu' artificial doar să critice! Iată ce l-am rugat: poți modifica versurile astfel încît să le crești profunzimea artistică? Mi-a răspuns:

Rezultatul e acesta:

Sigur, nu înțeleg de ce are impresia că versurile ar fi scrise în CSS, dar hai să trecem peste chestiuni tehnice neesențiale! Omul s-a și autoanalizat (laudă-mă gură, că-ți dau prăjitură)... poate ne ajută profesoarele de limba română să confirmăm acuratețea autoanalizei?

• Complexitatea limbajului: Am folosit un limbaj mai poetic și mai figurativ, cu expresii ca „comori divine” și „vrăji de miere”, pentru a adăuga profunzime și frumusețe imaginilor prezentate.
• Profunzimea emoțiilor exprimate: Emoțiile exprimate sunt mai nuanțate, sugerând nu doar atracție fizică, ci și o legătură mai profundă și mai spirituală. Referințele la "tribut" și "visuri" adaugă un strat de complexitate.
• Originalitatea: Imaginile și metaforele sunt mai elaborate și mai unice, cum ar fi „dragostea ta ca vinul vechi” și „comori divine”, oferind versurilor un caracter mai distinct și mai memorabil.
• Utilizarea tehnicilor literare: Am integrat mai multe tehnici literare, cum ar fi aliterația („vise și himere”), asonanța („ca pe-o delicatesă rară”), și imagini poetice pentru a îmbogăți textura versurilor și a le oferi o calitate mai artistică.

Aș mai multe întrebări aici pentru public:

1. Care versiune este mai bună?
2. Ar avea versiunea ChatGPT același succes la publicul-țintă al artistului?
3. Vor apărea în curînd manele cu versuri compuse de IA?
4. Aceeași întrebare, dar cu linia melodică...