Texte... orale!

 Cum or fi alea „texte orale”?

Și dacă nu ar fi pe o pagină care vorbește de competențe lingvistice! Că nu e o greșeală întîmplătoare vedem în textul „oficial” (nu mă plîng și de diacriticele greșite, deși poate ar trebui):

În cadrul primei etape de colectare a datelor, testele se vor axa pe trei competențe lingvistice: înțelegerea unui text scris; înțelegerea unui text oral; și probă scrisă.

Problema este, evident, la traducătorul român, căci în franceză avem:

La première opération de collecte des données nécessitera la mise au point de tests portant sur trois compétences linguistiques: lire, écouter et écrire.

Iar în engleză:

In the first round of data-gathering, tests will be developed on three language skills: reading comprehension; listening comprehension; and writing.

Sau italiană dacă doriți:

Nella prima tornata di raccolta dei dati, verranno elaborate prove su tre competenze linguistiche: comprensione alla lettura; comprensione all'ascolto; espressione scritta.

Dar ne putem mira de asta, cînd în manuale avem chestii similare?

Ne obligă doar dacă vrem...

Caragiale este clar încă de actualitate: perla „nu ne obligă decît dacă vrem” este fix același tip de construcție precum „dacă-i anonimă o semnez și eu”!

Haios e că dl. Prelipceanu și o profesoară de română invitată (!) sînt în extaz citind acest mesaj în timp ce critică forma, nu fondul școlii românești. Și, evident, fără să realizeze grozăvia citită cu voce tare de așa-zisul jurnalist de cel puțin două ori!

exclusiv... pentru toți?!

Cum știm și din viața de zi cu zi, cei care nu au calități evidente încearcă să atragă atenția celorlalți prin acțiuni stridente. Cam așa și cu cel care a realizat textul de marketing pentru această campanie lansată de un lanț de supermarketuri, de aceea pun textul înțesat de „romgleză” pe seama dorinței de a frapa cu orice preț.

În schimb, sloganul Exclusiv pentru toți este o dovadă clară că tipu' de larketing nu prea stăpînește limba română...

protest de susținere...

Oricît ar părea de curios, unele persoane pot alătura cuvinte fără să înțeleagă sensul acestora! Dacă în limba vorbită se mai poate ierta (cînd ți-a ieșit porumbelul din gură e tardiv deja), atunci cînd pui un text pe facebook sau, mai rău, cînd postezi un articol online greșeala e impardonabilă!

Sigur, protest poate fi prescurtarea pentru „miting de protest”, însă nu poate fi folosit în loc de miting, la modul general!

Ministrul educației anticipează trecutul...

Orfană... cu părinți

Ziarul Adevărul din Constanța, prin acest articol, revoluționează semantica!

Am încercat să caut în articol amănunte care să sugereze că titlul doar pare că ar fi greșit: că poate avea un singur părinte, că a rămas orfană mai de curînd sau chiar că e un oximoron ironic bine plasat... Nimic! Pur și simplu, nici o informație! Singurul detaliu care te poate duce cu gîndul la orfani este existența în text a unui Centru de plasament al minorilor. Nu, acolo nu-s numai orfani (chiar autoarea ne povestește cum fata a fost luată de la părinți)!

A, cineva ar putea crede că chichirezul e la definiția cuvîntului orfan. Dar nici aici nu e nimic ambiguu:

ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus.

Să începem cu o concluzie (sic!)

    Dl. Vasile Dîncu își începea alocuțiunea despre un sondaj de opinie spunînd:

[...] aș vrea să încep cu un fel de concluzie

Multă lumea probabil nu va înțelege imediat în ce constă greșeala, dar sensurile cuvîntului concluzie („consecință”, „finalitate”, „parte finală a unui text/discurs”) sper că sînt suficiente să clarifice problema pentru orice. De altfel e suficient să fii atent la orele de matematică, gramatică sau logică...

Sigur, putem considera că este vorba de concluzia sondajului, însă nici exprimarea nehotărîtă („un fel de”), nici discursul (s-a discutat mai mult despre cauze) nu ne lasă să credem asta!

atașamente... malițioase

    Dintr-un comunicat SRI referitor la un atac informatic aflăm că aceste au fost generate de aplicații... malițioase! Adicătelea răutăcioase, sarcastice! Altă sursă prezintă prezumtivul atac informatic un pic mai poetic (dar savuros prin superficialitatea pe care o exhibă):

    Despre „atașamente” puteți citi acest articol al Rodicăi Zafiu, dar cînd acestea sînt combinate oximoronic (da' parcă mai mult moronic) cu maliția pur și simplu devenim și noi malițioși!

actualități... vechi?

    Iată ce traducere ne oferă facebook-ul! Lăsînd la o parte traducerea lui stories prin „actualități”, nu prea îmi imaginez cum ar putea suna niște actualități vechi...
   
     Oximoronul – literal însemnînd prost inteligent = vorbă spirituală într-o prostie aparentă – este folosit de obicei ca figură de stil (tăcere elocventă, moarte vie, pianoforte) sau ca joc de cuvinte. Nu cred, totuși, că putem să îi bănuim de așa ceva...

„singura alternativă”

    În ultimul timp am început să mă inspir din ars poetica autorilor DOOM² prin raportarea la generația medie de intelectuali din București™. Diferența este că, deși urmăresc cu interes folosirea limbajului acesteia, nu îl consider aprioric demn de a fi folosit drept sistem de referință întru sistematizarea limbii. Ci, dimpotrivă, sînt interesat de greșelile (nenumărate, realmente) făcute în acest mediu folosit de Institutul de lingvistică DOOM² ca bază de cercetare; întotdeauna putîndu-te surprinde cu noutăți în materie de stîlcire a limbii.
    Una dintre aceste greșeli este sintagma singura alternativă (întîlnită și sub forma unica alternativă) care, oricum ai întoarce-o, este o greșeală (după mine impardonabilă pentru oricine de la nivelul mediu de educație în sus) în cam orice context posibil. Supărătoare este frecvența cu care apare aceasta (nu numai în vorbire, unde mai poate scăpa din pricina grabei): vezi numărul mare de rezultate găsite la căutarea sintagmei pe internet: peste 100.000! Cauza este destul de evidentă: pierderea sensului de „una din două” pe care îl are alternativă (similar cazului lui dilemă de altfel).
    Astfel, dacă vorbitorul are deja o soluție și consideră că există doar una în afară de aceasta referind-o ca singura alternativă va comite un pleonasm, deoarece alternativa este posibilitatea de a alege între exact două situații posibile. Alternativă (sic!) e folosirea sintagmei singura alternativă cu sensul de „singura opțiune posibilă”, caz în care – recunosc, mi-am atins limitele – nu știu să exprim într-un cuvînt greșeala comisă. I-aș spune oximoron, dar fără a fi figură de stil și fără a fi intenționat. Ceva similar cu „cei patru evangheliști erau trei: Luca și Matei”.
    Oricum, ca să fiu român^* pînă la capăt trebuie să mărturisesc că am descoperit că în engleză greșeala este generalizată (bine, aici avantaj ei: noi ar trebui să putem putem face imediat legătura între alter și altul, spre deosebire de ei) ca și în italiană de altfel (nici ei nu au nici o scuză!), în schimb, în franceză apare destul de rar.
___________________________
* să moară și capra vecinului, nu?

„pion de bază”

De mic copil am fost fascinat de jurnaliştii sportivi şi de vorbele lor sforăitoare. Sigur, nu toată lumea poate scrie ca Ioan Chirilă sau Radu Cosaşu, dar totuşi minima decenţă te poate face să o faci rezonabil, şi, ce e mai important, să nu te faci de rîs!

Ăi mai cuminţi sînt ceva mai şablonarzi, în special dacă sînt invitaţi la o emisiune televizată. Astfel aflăm lucruri extrem de interesante precum: şi-au dorit mai mult victoria (sfatul potrivit ar fi aici: pentru a le curma suferinţa jucătorilor mai bine vedem de la început ce echipă îşi doreşte mai mult victoria şi nu joacă meciul), au dominat mai mult (sigur, nu e greşit dacă, să zicem, o echipă a dominat 75% din meci, iar restul de 25% cealaltă), balonul e rotund (sintagmă plină de subînţelesuri şi de informaţii nemaipomenite), noi sîntem 11, ei sînt 11 (hmmm, bine că ne-a spus, că îmi pierdeam o oră juma' încercînd să-i număr... şi aleargă toţi atît de repede!)...

Ultima perlă pe care am auzit-o este pion de bază... Probabil în mintea domnului Dorin Chioţea (nu mai ştiu în ce trust media lucrează, dar comenta cu drag şi spor un meci care s-a disputat în acelaşi timp cu partida CF Barcelona şi Real Madrid), s-au mixat expresiile om de bază şi respectiv pion (cu sensul figurat de „persoană neimportantă în realizarea unei acţiuni”).

Rezulatul este un oximoron simpatic, care ar fi fost chiar amuzant dacă ar fi fost folosit cu premeditare (evident, într-o situaţie care să i se potrivească)!