condescendent

Etimologic, condescendent ar însemna a (te) coborî (descendere) cu ceilalți/împreună (con-), adică „cel care se coboară (de bună voie) la nivelul celor considerați inferiori”. De aici a apărut sensul primar, „cel care renunță la privilegiile sale”. Nu e departe de sensul pozitiv din limba română (cel care își arată amabilitatea față de cineva). Sensul peiorativ s-a impus (mai ales în engleză), însă pare evident că nu are legătură cu sensul de bază (deci putem presupune că este o greșeală care a devenit normă).

În Trésor de Langue Français definiția lui condescendant are două sensuri, unul fiind «Qui condescend par désir de plaire ou de comprendre; arrangeant, indulgent.», celălalt fiind cel peiorativ (dar verbul de la care provine are numai sensul pozitiv). În engleză la fel: în Collins Dictionary definiția lui condescend are ambele sensuri (vezi mai jos). De altfel în Pride and Prejudice (condescension) este folosit cu sensul pozitiv, nu cel peiorativ.

Conform lui Al. Graur, condescendență «nu înseamnă „respect”, cum cred unii (și DEX), ci „atitudine binevoitoare față de un inferior” (e din aceeași familie cu a descinde, care înseamnă „a coborî”)».

Arhitecți proaspeți...

Nu, arhitecții aceștia nu sînt proaspeți! În primul rînd pentru că toate cele trei componente ale subiectului sînt de genul feminin, corect ar fi fost să le spunem arhitecte! Dar probabil un resort interior al autorului textului l-a făcut să asocieze termenul proaspăt la feminin cu prospătură, astfel că a virat totul către masculin, creînd dezacordul.

În altă ordine de idei, precum se spune celor abia căsătoriți proaspăt căsătoriți, la fel se spune celor care abia au absolvit o facultate proaspăt absolvenți, astfel că i-am numi proaspăt arhitecți pe cei care tocmai au terminat Facultatea de arhitectură!

Sigur, textul (chiar greșit) transmite mesajul dorit, astfel că din punctul de vedere al comunicării nu ar fi probleme. Dar merită subliniate două aspecte aici:

1. Tendința tot mai accentuată de a forța flexionarea adverbului (adverbul fiind o parte de vorbire neflexibilă);
2. Lipsa din dicționare a sensului adverbial al lui proaspăt (în special în sintagme precum cele menționate în al doilea alineat);

teniși... înalți

Sigur, era mai simplu să zică bascheți, însă putea să zică și ceva de genul: încălțăminte de pînză care acoperă glezna...
Culmea e că pe etichetele mici scria clar că e vorba de bascheți, deci am putea bănui și o frondă a vreunui spirit rebel neîmpăcat cu conformismul și convenționalitatea limbii curente...

Un metru și 30 de minute...

    De cînd, oare, minutul este subunitate a metrului?