În funcție de...

Din ce în ce mai puține știri sînt scrise de profesioniști (sau poate că ar fi corect să spunem din ce în ce mai puțini oameni care practică jurnalismul sînt profesioniști).

Pur și simplu la o agenție de știri se angajează oameni care nu știu să se exprime coerent în limba română (și dacă nu reușesc în limba maternă, e clar că nici cu limbile străine nu e mai bine) ca să preia știri scrise în engleză. Mai grav e faptul că site-urile de știri abonate preiau știrea fără să o mestece, astfel că gogomăniile ajung în toată presa!

Încerc să trec peste enormitatea valorilor vehiculate (510 de miliarde înseamnă de 2,5 ori PIB-ul României, iar dacă împărțim valoarea la cantitate obținem că turta dulce ar fi de 5 ori mai scumpă ca argintul) – despre analfabetismul funcțional din presă voi discuta cu altă ocazie.

În cazul de față, evident, orice persoană care știe să folosească limba română va spune ceva similar cu:

Comparativ cu 2008 cantitatea de turtă dulce produsă [în UE] a scăzut cu 21%.

dar „traducătorul” dorește să nu mai modifice topica, chiar dacă asta face ca propoziția să nu mai sune românește (în original avem Compared with 2008, gingerbread production decreased 21% by weight), fără un echivalent în română. Chiar și forțînd topica originală, în funcție de nu are ce căuta acolo!

În funcție de este o formulă prin care se transmite că există o dependență între doi parametri, iar aici clar nu avem producția în funcție de greutate, ci este nevoie doar de o clarificare (scăderea producției referindu-se la cantitate, nu la, de exemplu, valoare)!

Scrierea cu litere mari...

Cei de la Diva nu au reușit încă să angajeze pe cineva care să cunoască limba română! În limba română nu scriem cu majusculă la fiecare cuvînt din titlu – Continuă În Seara Aceasta – (nici măcar în engleză nu se scriu prepozițiile cu majusculă), de asemenea, nu scriem nici numele zilelor – De Marți pînă Duminică sau Începe Duminică!

Ca să demonstreze că nu înțeleg chiar deloc convențiile ortografice ale limbii române, cei de la Diva au scris „trăiește crăciunul”, cu literă mică, în ciuda inflației de capitale!

Revelion...

În zilele noastre Revelionul desemnează exclusiv noaptea în care se schimbă anul și petrecerea asociată acestui eveniment, însă mai demult lucrurile nu erau chiar așa de simple, căci desemna orice fel de cină (sau petrecere) care se întindea după miezul nopții, de obicei după un bal sau o sărbătoare!

 

revelion în DLR

Exemple de folosire:

Adevărul, 24 decembrie 1894

Foaia populară, 1898, nr. 43 (27 decembrie) 

De altfel Bolintineanu a simțit nevoia în romanul Elena (1870) să clarifice tipul revelionului:

Editare ulterioară: am descoperit la ceva timp după publicare și acest articol interesant al Rodicăi Zafiu https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/tilc-show/revelionul-de-craciun-594747.html

Gangurile din New York...

Dacă redactorul știrilor ProTV nu știe limba engleză, nici limba română, atunci inventează sensuri noi pentru gang!

profanare de injurii

Dorința oamenilor de a folosi cuvinte al căror înțeles nu-l cunosc e constantă sursă de mirare pentru mine!

Chiar aș fi curios ce zic gălățenii despre specimenul pe care l-au ales să îi reprezinte!

NB Trebuie să remarcăm și nesiguranța „ghilematică” a sursei (Gândul): folosește ba ghilimelele englezești (""), ba cele românești („”)...

Din nou despre „etnobotanice”

Acum aproape 10 ani scriam despre fulminanta evoluție a unei expresii care denotă semidoctismul: „produsele etnobotanice” (vezi aici)! Nu voi mai repeta argumentele care dovedesc stupizenia construcției (le găsiți în articolul la care fac referire), voi repeta doar explicația simplă și clară din DEX, alături de continua mea mirare că o asemenea struțocămilă poate :

etnobotanic = studiu al denumirii populare ale plantelor

După perioada lungă în care presa a lucrat iresponsabil la promovarea expresiei a venit și rîndul generației noi de politicieni să demonstreze lipsa de abilități lingvistice (sau, la fel de rău, capitularea în fața prostiei)!

Mă întreb ce or crede inițiatorii proiectului (și votanții lor) despre fascinantul Dicționar etnobotanic? Oare or crede că este un dicționar al plantelor utilizabile ca droguri? 😀

eston sau estonian?

Dl. Dan Alexe (despre care altfel aveam o părere bună) își dă singur cu tes(ticu)la-n ... și emite următoarea paralogie:

DOOM2-ul îl contrazice (ba chiar și DOOM-ul din 1982, de pe vremea cînd Estonia era republică sovietică):

Nici Google Trends nu-l ajută:

OK, înțeleg, fiecare poate avea păsăricile lui, fiecare își poate exhiba neștiința pe internet fără opreliști, căci trăim într-o țară liberă, dar ce naiba caută dexonline (ortografiat ca acum 15 ani DEX online) în discuție?!

DEX-ul și parafazia

Am descoperit de curînd că DEX-ul conține definiții (aproape) duplicate. Întîmplător am ajuns pe această pagină din DEX 2009:

Definițiile sînt asemănătoare și pare o greșeală care se poate întîmpla cînd există mai multe echipe care lucrează, iar acestea nu se coordonează coroborată, neapărat, cu inexistența unei corecturi profesioniste! 

Prima reacție a fost să verific cum este în DEX 2016, gîndindu-mă să corectez problema:

Surpriză și nu prea: nimic nu s-a schimbat! Încercînd să merg pe firul apei, am căutat în ediția din 1998 (prima în care apare):

Aici am avut de-a face cu o altă surpriză: există o singură definiție, dar este pusă greșit din punct de vedere lexicografic. Asta ar explica un pic greșeala din DEX 2009, căci ne putem gîndi că o persoană a observat lipsa termenului la locul lui (deși atunci ne putem întreba de ce nu s-a reparat și la participiu), iar alta a mutat definițiile la locul lor!

fustă cu tușeu moale...

Tare aș vrea să aflu ce o însemna tușeu în accepțiunea traducătorului...

La ce folosesc semnele de punctuație?

Răspunsul oficial (și superficial, vezi ultimul paragraf) este relativ simplu: cele mai multe se referă la pauzele din vorbire (vezi și la ce se folosește virgula)! Dar există pauze care nu se marchează cu semne de punctuație (de exemplu pauza de respirație), chestie care face omul neobișnuit cu condeiul sau tastatura să adauge virgule aiurea în text!

Iată o exemplificare folosind textele din ultimul Îndreptar ortografic:

Mai avem semne folosite pentru intonație (semnele exclamării și ale întrebării) sau unele pentru oferirea unor detalii inaccesibile în vorbire (să le spunem metainformații): ghilimelele și linia de dialog.

Din păcate, explicațiile simple nu sînt întotdeauna cele „adevărate”: nu întotdeauna se pune virgulă sau alt semn de punctuație unde se face o pauză scurtă de vorbire (pauză aceasta e numită de unii cezură) și nici nu trebuie să fie obligatoriu pauză cînd avem o virgulă! Am inserat în fraza precedentă și cîte un exemplu pentru fiecare din cele două situații: 

• prima virgulă din fraza precedentă – cea imediat de după „din păcate” – nu cere o pauză (sigur, se poate face, dar ar fi emfatică);
• înaintea lui „cezură” – vezi paranteza – se face o pauză, dar este greșit să punem virgulă!

Putem să rîdem de cei care pun uneori virgulă între subiect și predicat, dar nu ar trebui să îi uităm pe cei care dau regulile. Sau care de fapt nu le dau, căci punctuația este și în ziua de azi motiv de ceartă, iar asta în primul rînd din cauza neclarității regulilor!

Virgula între subiect și complementul direct

Virgula dintre subiect și predicat este considerată o marcă a inculturii ortografice însă puțină lume știe că de fapt regula este un pic mai puternică! Predicatul nu se separă prin virgulă nici de:
- complementul direct;
- complementul indirect;
- circumstanțiale (cu excepția cazurilor cînd acestea sînt puse înaintea predicatului, între subiect și predicat);

Se pare că nici cei de la HotNews nu cunosc acest lucru...

membri-membrii

Ne dăm seama că este o problemă evidentă cu ortografia actuală cînd observăm că o greșeală elementară se face în mod constant, la toate nivelurile! Poate că nu e doar educația de vină, ci chiar ortografia în sine!

Captură de aici

Altfel, chiar fără să cunoști îndeaproape ortografia, lectura îți poate oferi bagajul informațional care să te facă să îți pui întrebări... (-ii trebuie asociat cu o formă articulată, iar o formă articulată nu poate apărea niciodată după un număr. Sigur, raționamentul e statistic, căci există cuvinte al căror plural se termină cu doi de i, dar statistica ajută aici)!

Forța cuvintelor...

Un gunoier din Bogotà a strîns peste 20.000 de cărți și a creat o bibliotecă pentru cei năpăstuiți. Forța cuvintelor s-a manifestat plenar și i-a făcut pe cei de la Dilema Veche (vezi articolul aici) să traducă library cu librărie, ca orice „cunoscător” de limbă engleză. Ca să nu credem că e un singur vinovat, administratorul rețelelor sociale s-a gîndit că e bine ca duda să fie promovată pe toate canalele...

Știrea originală sună cam așa:

*Urmare a adresei...

Nu știu despre ce este vorba în cererea Serviciului de Telecomunicații Speciale (o să mă documentez), dar este înduioșătoare smetia gramaticală pe care o dă departamentul de comunicare al Biroului Electoral Central celor de la STS fără să își dea seama că și ei o comit la fel de grav încă de la începutul mesajului cu „Urmare a adresei dvs”! Probabil după principiul „prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul”...

Decizia discutată (nu știu ) poate fi găsită aici, textul împricinat fiind „Art. 4. - (1) În cazul încărcării în SIMPV a fotografiei unui proces-verbal care conține neconcordanțe, corecturile datelor înscrise în acesta vor fi realizate de către președintele biroului electoral al secției de votare, numai în baza
deciziei BEJ sau a BESMB, la sediul acestora.”.

Interesant este de observat că șablonul instituțional a evoluat un pic (acum ceva timp se obișnuia formularea cu dativul, vezi articolul despre urmare adresei dvs), dar tot greșit a rămas!

Lăsînd exprimarea șablonardă deoparte, chiar dacă din text se înțelege că e vorba de BEJ sau BESMB (mă rog, tehnic vorbind corect ar fi fost să se folosească pluralul „sediile” sau, și mai bine, să se exprime clar că se merge la sediul autorității care decide, că e un text cu valoare juridică și trebuie să fie exact), totuși concluzia „nu se impune din realizarea acordului”...

Papahagi și semantica...

Dacă credeați că dl. Papahagi este un simplu cetățean care că se luptă vitejește doar cu moșuleți de peste 100 de ani, ei, bine, aflați că domnul cu pricina are posibilități mult mai mari! Mi-am adus aminte de o replică celebră a d-sale, demnă de Viorica Dăncilă (vezi articolul aici):

o nouă versiune inedită...

Despre confuzia dintre inedit și insolit am mai vorbit, însă aici (culmea!) inedit este folosit corect, cu sensul originar, „care nu a mai fost publicat”! În neregulă este, în schimb, asocierea dintre adjectivele nou și inedit!

Nu mă gîndesc la pleonasm (deși este evident că ceva inedit e și nou din punctul acesta de vedere), ci la faptul că lasă să înțeleagă că în trecut au mai fost lansate versiuni inedite ale acestei piese, ceea ce nu e tocmai adevărat...

Dăncilă rediviva

Mai țineți minte cînd premiera noastră declara că „Orice om îi e frică de o plîngere penală”? (Rezultatele sondajului indicînd că doar 6% – incluzîndu-i pe cei care au completat varianta prim-ministrului pentru a se distra – fac această greșeală).

În campanie fiind, doamna își arată consecvența și comite o greșeală similară (sursa aici):

Sînt sigur că nimeni (nici măcar prim-ministrul 😁) nu spune eu îmi e frică, ci folosește corect dativul, mie îmi este frică, astfel că singura explicație pe care o găsesc ar fi că anumite construcții s-au memorat fără a le înțelege structura, astfel că nu se pot face corect analogia cînd e vorba de o construcție similară!

Netflix și limba română...

Munca de traducător e una complexă și se pot înțelege unele gafe făcute la traducere, însă întotdeauna am presupus că meseria implică cunoașterea temeinică a limbii române încă mai mult decît cea a limbii sursă!

Din păcate, am descoperit că la Netflix că nu este așa: scrierea greșită a condiționalului lui „a ști”. Cum zice latinul: errare humanum este, perseverare diabolicum (vezi aici primul articol pe tema asta, scris nu demult).

Nu credeam că este nevoie de școlarizare la acest nivel, dar cine n-a învățat în clasa a II-a, poate reușește acum: se scrie știi cu doi de i numai la indicativ persoana a doua singular și formele identice (conjunctiv și imperativ): tu (să) știi! Restul se scriu cu forma de infinitiv, care are un singur i...

Furculision, fripturision, învîrtision...

Deși a fost creat de Alecsandri cu intenția probabilă de a fi un hapax, termenul a făcut carieră și este în mod constant folosit pentru a satiriza folosirea greșită a unei limbi străine (un fel de romgleză, dar în sens invers!)

Cred că sînt interesante următoarele observații:

• în ciuda folosirii sale pe scară largă, termenul nu este explicat în dicționare!
• deși secvența (vezi videoul) este mai lungă, doar primul cuvînt, furculision, a intrat în conștiința populară (îl găsim pe Google în cîteva zeci de mii de documente, pe fripurision în cîteva sute, iar învîrtision apare doar în cîteva zeci)...
• traducerea cuvînt cu cuvînt a unor expresii, satirizată în piesă de Alecsandri, se mai întîmplă și în zilele noastre! 

CHIRIȚA: Da' ian să-i fac eu un examen... Guliță, spune nineacăi, cum se cheamă franțuzește furculița?
GUGULIȚĂ: Furculision.
CHIRIȚA: Frumos... dar friptura?
GUGULIȚĂ: Fripturision.
CHIRIȚA: Prea frumos... dar învîrtita?
GUGULIȚĂ: Învîrtision.
CHIRIȚA: Bravo... Guliță... bravo, Guliță... (Îl sărută.)
ȘARL (în parte): Gogomanition, va!...

plăcintă... în uz!

Oare ce o însemna plăcintă „în uz”? Ceva între scoatere și expirare, clar...

aliniat sau alineat?

Aliniat înseamnă „ordonat în linie”, alineat înseamnă (printre altele) „pasaj dintr-o lege”...

Trebuie spus că traducerea nu are nici o legătură cu ce înseamnă în engleză expresia sau măcar doar  substantivul catch „complicație, dificultate (nu foarte evidentă)”. Și mai distractiv este faptul că nu se potrivește nici cu traducerea aceluiași titlu (dar altă producție)!

poate pentru că am fost femeie...

Premierul s-a gîndit să își facă din nou publicitate! A încercat să o dea pe feminism, dar, cum nu i-a reușit, pînă la urmă s-a ajuns la metoda obișnuită, o „perlă”. Declarația (vezi aici) nu are nevoie de prea multe explicații:

Am fost premierul cel mai jignit din România, poate pentru că am fost femeie!

Nu trebuie să faci multă școală pentru a ști (sau măcar a înțelege) că perfectul compus este, după cum spune și numele, un timp care exprimă o acțiune din trecut independentă de prezent. În plus, din punct de vedere semantic, mai este un șpil: pentru lucrurile pentru care stări imuabile se folosește întotdeauna prezentul (de exemplu nu spune nimeni „X a fost mort”), cel mult imperfectul.
Sigur, în ziua de azi avansul tehnologiei a făcut starea de femeie să nu mai fie imuabilă (operația nefiind nici foarte scumpă), astfel că eroarea semantică dă valențe noi declarației.

struguri roze (sau rosé)?

Pe scurt? Nicicum! :)

Capere și căprioare...

Azi m-a pus dracu' să caut rețeta de sos tartar... Ce recomandă Google? O pagină de wiki în engleză, tradusă și pusă la loc de cinste:

Pentru cine vrea să vadă mai clar:

O fi traducerea făcută de Google Translate (nu se verifică ipoteza, vezi mai jos), însă sub nici o formă nu trebuie să credem că o atare traducere este inventată de o mașină (ci ea este creată statistic din traduceri ale oamenilor)...

cabanos

Destul de puțini cunosc etimologia lui cabanos și de obicei se face etimologia populară cabanos - caballos („cal” în spaniolă), deși este vorba de cîrnați de porc.

Nici reputatul lingvist Al. Graur nu are o explicație clară (Etimologii romînești, 1963):

Este puțin probabil ca două limbi să fi format un cuvînt cu același înțeles și aceeași formă, așa că pare logic să presupunem că a fost împrumutat dintr-o limbă în alta (sau provine în ambele dintr-o a treia limbă, dar nu pare să fie cazul), iar cum în poloneză kaban- creează multe cuvinte (cum spune și Al. Graur, ar putea proveni din rusă), iar în română nu are sens, ajungem la concluzia că, într-adevăr, cabanos provine din poloneză!

În poloneză, kabanos „cîrnat subțire, uscat și ușor afumat” provine de la kabanina, care însemna fie „carne de porc mai slabă (sau de proastă calitate)”, fie „porc hrănit cu cartofi”. În orice caz, este pus în legătură cu termenul colocvial chabanina, care înseamnă „carne de proastă calitate și konina „carne de cal” (iată că etimologia populară o poate nimeni uneori!).

Admiterea la Litere 2019 (CRP)...

Recunosc că m-aș fi gîndit că cel mai improbabil loc unde să se dea cu bîta-n baltă la subiecte era Facultatea de Litere (chiar dacă e vorba de Facultatea de Comunicare și Relații Publice)! Dacă trecem peste „subțirimea” subiectelor (arhiva aici) – un elev bun le termină în maxim 30 de minute, par a fi subiectele unei lucrări de control în clasă –, ne dăm seama că nici departajarea nu poate fi făcută cu adevărat, practic notarea are o rezoluție de un sfert de punct (și asta doar datorită sinonimelor)!

Subiectul 3 arată cam așa:

Baremul notează:

Nu poți să nu rămîi preplex cînd citești baremul:

1. aproximativ doi-trei ani este un pleonasm. Adică o greșeală de stil, nu e o greșeală de ortografie, punctuație, gramatică sau lexic! Viitorul student care înțelege termenii (și nu doar a tocit niște modele de subiecte) va fi depunctat! Nu mai spun că două din cele trei variante prezente nu se corectează greșeala, ci se schimbă sensul frazei!

2. în locul lui a mea, conform baremului, avem două variante corecte, dar lipsește varianta corectă și des folosită („de-a mea”). Adică nu contează ce zice DOOM2-ul și Gramatica Academiei despre construcția partitivă de-a mea/de-ale mele (vezi aici), ci inventăm capcane. Din nou, viitorul student care știe materia va fi depunctat!

Nici subiectul 2 nu este tocmai cușer:

Textul este acesta:

Iar baremul...

Nici dicționarele – DEX dă variantele: încordare, înfrigurare; activitate intensă, MDA: 1 Agitație. 2 Surescitare. 3 Activitate intensă, iar Dicționarul de sinonime: agitație, încordare, înfrigurare, neastîmpăr, neliniște, nerăbdare, tensiune –, nici textul nu ne lasă să ne gîndim la variantele oferite de barem (intensitate, acuitate și febră se potrivesc ca nuca în perete, doar emoție s-ar putea potrivi, dar nu ca sinonim, căci febrilitatea e ceva mai mult). Deci încă un sfert de punct pierdut!

Un elev bun va lua maxim 8,75 dacă nu dă peste un profesor care să evacueze (sic!) baremul...

Cum pronunțăm Jysk?

Conform DOOM2, numele proprii străine se pronunță ca în limba de origine. Deci nu [jisk] cum se aude inclusiv în reclamele lor (se pare că celor din conducerea Jysk România nu știu sau nu le pasă cum se pronunță), ci ceva de genul [ĭusk], ca în daneză!

autoantonime

Am pus mai demult pe facebook o postare despre autoantonime (exemplul binecunoscut este a deservi, prezentat de Al. Graur acum circa 80 de ani). Acum ceva timp, Adrian Vîntu (care se ocupă și de cuvinte în timpul liber) a reiterat subiectul!

Din păcate, nu am descoperit prea multe: am doar o scurtă listă (o voi extinde cu timpul, probabil)!

• condescendență (deferență – infatuare)
• a deservi (a face servicii – a face deservicii)
• a toci (a ascuți – a (se) face mai puțin ascuțit)

Găsim mai multe dacă nu sîntem foarte stricți. Adică le permitem și pe cele care nu reprezintă exact termeni opuși, ci reprezintă acțiuni opuse doar într-un anumit punct de vedere:

• a consulta (a cere opinia unui specialist vs a oferi opinii ca specialist);
• a încheia (a finaliza ceva vs a începe ceva, ca în încheiem căsătoria);
• a împrumuta (a da cu împrumut vs a lua cu împrumut);
• a închiria (a da cu chirie vs a lua cu chirie);
• a poza (a fi fotografiat vs a fotografia);
• a lupta cu cineva (aici cu poate însemna fie împreună fie împotriva);

Altă categorie ar putea cuprinde cuvintele care au aceeași formă, dar, deși un sînt antonime, prezintă clar trăsături opuse:

• frig (rece vs a frige);
• gata (pregătit să încep ceva vs terminat);

Acordul politicienilor...

Este interesant modul în care gîndesc unii politicieni relația cu electoratul: își creează cont pe rețele sociale pentru a-și întreține imaginea, dar, în același timp, își strică imaginea exact cu ajutorul acelui cont!

În cazul de față, fostul președinte de partid face un acord dubios: „susținerea politică și instituțională trans-partinice”. Nu știm ce a gîndit administratorul contului, dar ar trebui să știe că substantivul nu-și schimbă numărul în funcție de numărul de adjective care îl determină... Oricît de multe trăsături ar avea respectiva susținere, tot una singură rămîne!

A, dacă credeți că liniuța aceea e de despărțire, vă înșelați: e o cratimă! Sigur, termenul nu este încă în dicționar, dar asta nu înseamnă că autorul nu ar trebui să știe că la formarea noilor cuvinte cu ajutorul prefixoidelor nu se folosește cratima!

Mai contează că nu folosește diacritice? Sau că folosește virgula pentru a separa circumstanțialul de verb?

Spațiul înaintea semnelor de punctuație

Conform normelor ortografice ale limbii române, spațiul lăsat înaintea semnelor de punctuație este o greșeală! Am descoperit inclusiv unele televiziuni care fac acest lucru, ceea ce mă face să mă întreb ce face CNA!

Ar mai trebui adăugat că se folosesc și diacriticele greșite, dar m-aș simți pedant dacă aș insista pe subiect!

Ca să nu mă mai întreb singur, am decis să fac o plîngere la CNA, să vedem ce părere au!