miercuri, 19 iunie 2019

Acordul în cruce...

Pentru mulți acordul în cruce este o enigmă, de asemenea și acordul cu substantive multiple... Dacă le combinăm (vezi articolul) sigur nu va ieși bine!


vineri, 31 mai 2019

Aș *știi

Că mulți greșesc numărul de i-uri la verbe știm! Dar de ce editorul de la Netflix scrie (unul lîngă celălalt) un conditional greșit și unul corect, nu mai este clar! Oare o crede că infinitivul primului verb este a *știi? Ar fi ciudat, pentru că imediat scrie (corect) a fi!


luni, 27 mai 2019

duminică, 26 mai 2019

*lobby-ști

Au știut cei de la HotNews ceva-ceva, dar nu exact! Într-adevăr, terminîndu-se în y, trebuie pusă cratimă la formarea noului termen, însă sufixul corect este -ist, nu *-st!


vineri, 24 mai 2019

Exprimarea în presă...

E de înțeles că unele articole din presa online trebuie scrise repede, însă asta nu scuză incoerența în exprimare, mai ales că știrile din ziua de azi, în special cele externe, sînt în majoritate traduse sau compilate din alte știri, astfel că exprimarea e singura contribuție a jurnalistului!

În acest articol, de exemplu, găsim pasajul:
din care se înțelege că premierul Marii Britanii poate fi doar președintele Partidului Conservator, ceea ce este, evident, fals (în perioada 1997-2010 premierul a fost dat de Partidul Laburist)...

joi, 23 mai 2019

ultimile sau ultimele?

În ultimul timp am auzit tot mai des spunîndu-se ultimile (care nu există) în loc de ultimele. Dacă în vorbire poate nu deranjează prea tare, în scris nu are cum să nu îți sară în ochi! Poate contează faptul că formele nearticulate (ultimi la masculin sau ultime la feminin) nu-s folosite foarte des, dar în aceeași situație avem și primele (care aproape niciodată nu e folosit greșit).

Google Trends mă contrazice oarecum: există actualmente un raport de 1:3 între folosirea formei greșite și cea corectă, dar pare în descreștere. Explicația ar putea fi educația ortografică îmbunătățită care îi face pe utilizatorii Google să folosească în scris forma corectă în ciuda diferenței de pronunțare. În plus, descoperim că în estul țării modificarea mai des întîlnită decît în vest


luni, 20 mai 2019

o alpaca, două alpacale, alpacaua, alpacalele

Contrar celor crezute de mulți „jurnaliști”, nu există „*alpacă” în limba română, ci doar alpaca (cu accent pe ultimul a).

Puteți găsi această flexiune îndrăzneață aici sau aici...


P.S. Există o atestare a lui „alpacă” (Scriban, 1939), însă nici în perioada aceea nu a prins, fiind asociată cu incultura.

luni, 13 mai 2019

păstreză *curat

Primăria sectorului 3 s-a gîndit să promoveze curățenia printr-un articol plătit (vezi aici), însă nu s-a deranjat să verifice și curățenia limbii române din slogan : „păstrează curat, să nu fii amendat”. Probabil că este se vrea o variantă a binecunoscutului îndemn „păstrați curățenia”, însă curățenie este substantiv, iar curat este adjectiv (sau adverb). E adevărat: e mai greu de găsit o rimă pentru amendat...

Două greșeli dintr-o singură lovitură: verbul a păstra fiind tranzitiv cere complement direct (păstrăm ceva, ceva-ul fiind substantiv sau pronume), iar alăturarea lui curat implică că acesta trebuie să fie adverb (acțiunea de păstrare trebuie să se realizeze într-un mod curat).


duminică, 12 mai 2019

Am fost siderați! :)

Pe 11 mai am primit o alertă cu o creștere neobișnuită a termenului siderat.

Nu am cărui fapt datorăm onoarea, singurul eveniment în perioada respectivă care se potrivește ar fi declarația prim-ministrului care s-a declarat siderată de niște huiduieli...

joi, 9 mai 2019

impietate...


Fosta ministră ne vorbește despre impietate cu referire la o anchetă a poliției, în ciuda faptului că singurul sens al acestuia este cel de „lipsă de respect”!

În mod cert nu ne aflăm în situația în care un cuvînt începe să își descopere un nou sens, căci nu găsim (cel puțin pe Google) alte cazuri de folosire a acestui sens.

Totuși, există o cauză cunoscută pentru care poate apărea confuzia: atracția paronimică! Este singura explicație (dacă are cineva altă idee, mi-aș dori să o aflu) pentru această eroare; chiar dacă verbul a împiedica nu este foarte asemănător cu impietate, e o greșeală care este frecventă în rîndul persoanelor cu o cultură precară (în general dată de lipsa lecturilor)!

De remarcat că interviul mai conține cîteva hibe de exprimare, însă am ales-o pe aceasta pentru că e ceva despre care nu am mai vorbit.

miercuri, 1 mai 2019

*ghiuvetă...


Vedem multe ciudățenii în presa scrisă, așa că nu trebuie să ne mire dacă descoperim o „știre” în care e folosit greșit un cuvînt simplu, folosindu-se versiunea folostă de copii: *ghiuvetă.
De fapt chiuvetă are legătură cu cuvă – recunoaștem sufixul diminutival -ette din limba franceză – ceea ce face curioasă greșeala aceasta la un adult.


duminică, 28 aprilie 2019

*histereză

Într-un serial amuzant care, altfel, are o traducere bunicică am descoperit o eroare interesantă: histerezisul redenumit.... histereză!


Sigur, eroarea este evidentă și impardonabilă – nu găsim nici în dicționare și nici pe internet forma aceasta –, și pune sub semnul întrebărtii nivelul cunoștințelor științifice ale traducătorului/redactorului (magnetismul se studiază la fizică și în gimnaziu, și în liceu), dar dacă trecem peste toate acestea e interesantă opțiunea de a traduce cu un cuvînt inventat care se termină în -oză, care te duce cu gîndul mai curînd la o boală (cam 80% din cele circa 300 de cuvinte care se termină în -oză fiind nume de boli)!

sâmbătă, 27 aprilie 2019

Silabele din limba română - episodul I

Pentru cei interesați de limba română, m-am gîndit că o statistică despre silabele limbii române. Există limbi în care „alfabetele” (silabar e teremenul corect) nu conțin litere, ci silabe: japoneza (chiar două: hiragana și katakana – circa 50 de silabe) sau, dacă vrem în Europa, miceniana (sistemul liniar B - 87 de silabe). Coreeana are un alfabet de 40 de litere, dar care sînt combinate în blocuri silabice.

De ce nu ar putea româna să folosească un sistem de acest gen? Pentru că fonetica este foarte permisivă, astfel că există grupuri mai de consoane alăturate...

Am folosit o listă de peste jumătate de milion de cuvinte cu toate flexiunile lor și le-am despărțit în silabe. Iată ce rezultate am obținut:
525511 de cuvinte analizate
Număr mediu de silabe pe cuvînt: 4.24
Distribuția silabelor:
  • 1 silabă: 2876 cuvinte
  • 2 silabe: 37236 cuvinte
  • 3 silabe: 116805 cuvinte
  • 4 silabe: 159912 cuvinte
  • 5 silabe: 125111 cuvinte
  • 6 silabe: 57658 cuvinte
  • 7 silabe: 18800 cuvinte
  • 8 silabe: 5560 cuvinte
  • 9 silabe: 1342 cuvinte
  • 10 silabe: 204 cuvinte
  • 11 silabe: 7 cuvinte
Nu e foarte clar dacă o silabă accentuată reprezintă același lucru una neaccentuată, așa că am analizat diferit cele două cazuri!

Fără accente:
8926 de silabe diferite
Cele mai întîlnite silabe (primele 20, după silabă avem numărul de ocurențe):
  • le 49869
  • a 48972
  • ri 46905
  • lor 41258
  • se 40239
  • te 39814
  • re 39126
  • ti 36074
  • li 33126
  • i 30811
  • e 30680
  • ta 29993
  • ni 29397
  • de 29131
  • to 27118
  • o 26306
  • 23478
  • lui 23349
  • ne 22648
  • ra 22470
Dacă luăm în calcul și accentele, vom avea următoarele rezultate:
12243 silabe diferite
Topul:
  • le 47175
  • lor 41219
  • a 40821
  • ri 38531
  • se 38098
  • re 36627
  • te 36617
  • ti 28685
  • de 27884
  • li 26634
  • e 24718
  • o 24473
  • lui 23347
  • 22246
  • ni 21912
  • to 20227
  • ne 18943
  • i 18592
  • co 17364
  • 17346
Topul s-a schimbat ușor, practic doar apare în top, așa că pe viitor discuția o vom duce doar fără accente!

Este evident că poziția silabei în cuvînt este importantă: multe silabe din top sînt silabe finale, datorate exclusiv flexiunilor (-le, -lor, -lui) În episodul următor vom vedea și ce se întîmplă dacă luă în calcul poziția relativă a silabelor în cuvînt (la început, mijloc și sfîrșit) și despre compoziția (literală a) silabelor!

joi, 25 aprilie 2019

exclusiv... pentru toți?!

Cum știm și din viața de zi cu zi, cei care nu au calități evidente încearcă să atragă atenția celorlalți prin acțiuni stridente. Cam așa și cu cel care a realizat textul de marketing pentru această campanie lansată de un lanț de supermarketuri, de aceea pun textul înțesat de „romgleză” pe seama dorinței de a frapa cu orice preț.

În schimb, sloganul Exclusiv pentru toți este o dovadă clară că tipu' de larketing nu prea stăpînește limba română...


marți, 23 aprilie 2019

avatar...

Se știe că politicienii au obiceiul să folosească cuvinte pe care nu le cunosc, iar dl. Tăriceanu nu face excepție și ne vorbește de „avatarurile prin care a trecut” (vezi aici).


Deși nu e greu să găsești sensul unui termen necunoscut în dicționar – găsim ușor definiția lui avatar în dexonline – oamenii aleg să potrivească sensurile după ureche...
AVATÁR, avataruri, s. n. Nume dat în hinduism reincarnărilor zeilor. ♦ Fig. Transformare (adesea în rău) în evoluția unei ființe. – Din fr. avatar.
sursa: DEX '09 (2009)
Sigur, poate gura păcătosului adevăr grăiește și dl. Tăriceanu vrea să ne vorbească despre transformarea sa (în rău), cine știe... 


luni, 22 aprilie 2019

Digi: iau sau i-au?

Este destul de penibil să discut despre ortograme de clasa a III-a, însă se pare că situația a ajuns sub orice critică, iar partea descurajatoare este că nimeni nu pare să ia vreo măsură!

Oare ce scuză o putea invoca „redacția” (articolul este nesemnat) pentru scrierea verbului a lua cu cratimă?!

În nici un caz nu se poate spune că primarul din Arad ar fi pronunțat cu cratimă (deși am auzit și scuza aceasta)...


Adaug și cuprinsul manualului de clasa a III-a, pentru cei care nu cred că există lecție care învață copiii să scrie corect iau (sigur, un adult, mai ales unul care are ca îndeletnicire scrisul, ar trebui să aibă alte procese care să îi spună cum se scrie corect):


duminică, 21 aprilie 2019

Cum pronunțăm Sri Lanka?

Odată cu evenimentele nefericite din Sri Lanka (fostul Ceylon), aflăm că nu există jurnaliști care să pronunțe corect numele țării insulare din Oceanul Indian (traducerea aproximativă ar fi Sri „sfînt”, Lanka „insulă”).

Conform DOOM2, scriem și pronunțăm numele străine țărilor conform pronunțării originale, adică în cazul nostru cu ș [șri lanka]. E adevărat, în vechiul DOOM (cel din 1982) nu se indica vreo pronunțare specială, deci se poate presupune că [sri lanka] era cel puțin acceptată.


Sigur, se poate spune că nu e o eroare prea mare (și în alte limbi apare pronunțarea cu s în loc de ș), dar dacă pronunțarea aproximativă nu se poate imputa oamenilor de rînd, nu același lucru se întîmplă în cazul jurnaliștilor (de la televiziunile) cu pretenții!

duminică, 31 martie 2019

spaimă atavică

Studiile făcute pe copii relevă faptul că cea mai mare parte a vocabularului este obținut prin interpolare (adică prin asocierea unui sens din context). Totuși, în ultimul timp am observat că din ce în ce mai multe cuvinte sînt interpolate greșit, iar unul dintre cuvintele care par să aibă „succes” este atavic, care ar desemna o trăsătură primitivă, ascunsă de trăsăturile moderne. Prin extinderea sensului probabil ar putea fi folosit cu sensul de trăsătură primitivă.

De exemplu aici:


în relația cu spaima, atavic nu poate însemna nimic din ce spune definiția că ar trebui să însemne: în mod cert frica de justiție nu poate proveni de la stramoși, după cum nici ideea de primitiv nu se poate asocia cu frica de a ajunge la închisoare. Din context am înțelege că mai curînd se sugerează ceva de genul: spaimă necontrolată sau continuă ceea ce este, în mod evident, total inadecvat.

Ne putem întreba din ce cauză mecanismele uzuale ale dezvoltării vocabularului încep să se deterioreze și nu pot găsi o relație directă cu scăderea timpului alocat lecturii, ci doar o relație indirectă: mai puțină lectură înseamnă mai puține cuvinte în contexte „canonice” deci șanse mai mari să te întîlnești cu cuvinte folosite greșit și deci mai multe cuvinte învățate greșit din start.

vineri, 29 martie 2019

Articolul...

Chiar dacă nu este suficient de clar explicat în manuale, articolul are un rol important în transmiterea informațiilor despre termenul căruia i se aplică, de aceea, de aceea face parte din categoria determinanților.

Cu alte cuvinte, dacă se folosește un articol nehotărît, cum este cazul din imagine (o grădină zoologică din Berlin), automat înțelegem că e vorba de un element oarecare dintr-o mulțime posibilă (mulțimea tuturor grădinilor zoologice din Berlin). Asta exclude, din punct de vedere semantic, unicitatea, ceea ce este evident un nonsens în cazul Berlinului (unde există o singură grădină zoologică)!


marți, 26 martie 2019

Lego, substantiv

Știu că pe vremuri avocaților li se cerea stăpînirea limbii române (la examenul de admitere se dădea o probă dificilă de limba română).

Ce li s-ao mai cere în ziua de azi avocaților dacă există măcar unul care consideră că LEGO (nume propriu) nu ar fi substantiv care reprezintă un joc?
Polițist – adjectiv, avocat – substantiv...

miercuri, 20 martie 2019

Ce este cimbrul?

Am descoperit că există controverse despre cum ar trebui să fie tradus thyme din limba engleză: e vorba de cimbru sau altă plantă (vehiculate sînt mai multe, lămîioara/cimbrișorul fiind cele mai folosite).

Deseori ne lovim de o problemă de percepție a limbii și se fac uneori anumite confuzii pentru că mulți cred că:
  • cuvintele într-o limbă au un singur sens (în special la plante);
  • un termen dintr-o limbă trebuie să aibă un singur corespondent în altă limbă;
Confuzia aceasta se regăsește și în wikipedia, unde editorii simt nevoia să facă o distincție clară între plante!

Adevărul e că în limba română numele de cimbru se aplică mai multe plante, iar două dintre ele în limbajul comun: Satureja hortensis și Thymus vulgaris. Plantele sînt înrudite (familia Lamiaceae) și au miros și gust relativ similar, ceea ce clarifică originea confuziei.

Trebuie să spunem că această neclaritate implică faptul că o rețetă de bucătărie nu va fi niciodată exactă dacă nu specificăm numele științific al plantei!

Pentru cei mai curioși pun și părțile relevante din Dicționarul Etnobotanic al lui Al. Borza sau din Plante cunoscute de poporul român al lui Zaharia Panțu.








joi, 14 martie 2019

chiparosule...

Ne anunță Google că avem o anomalie statistică pe site:
Cum nu e simulare, e clar că trebuie să fi fost vreo emisiune la TV. De fapt, după căutări pe net (tot Google...) realitatea se dovedește mai cruntă: e vorba de un ministru suburban...

Cred că cea mai bună descriere a fenomenului o face înțelepciunea poplară: un prost arunc-o piatră-n apă, o mie de-nțelepți nu pot s-o scoată!

vineri, 8 martie 2019

a valoriza

Nu știu cum sînt altii, dar eu mă aștept ca un cuvînt să fie împrumutat din altă limbă pentru acoperirea unui deficit semantic, dar ce ne facem cînd folosim un neologism fără a-i înțelege sensul (vezi aici)?

A valoriza înseamnă „a crea, a oferi valoare”, eventual (ca în DEX) „a valorifica”, ceea ce nu se potrivește cu sensul folosit în context, care este mai degrabă „a aprecia” (sens care se regăsește și în alte articole, vezi google).


vineri, 22 februarie 2019

Etimologia pulii...

Dacă nu ați descoperit încă etimologiile unor cuvinte considerate tabu de către pudibonzi, am căutat eu pentru voi. Iată ce spun dicționarele etimologice care nu au fost afectate de falsa pudoare:
Candrea, Densușianu
Ciorănescu
Vinereanu

sâmbătă, 16 februarie 2019

Lenea e cucoană mare...

Prostul obicei de a nu folosi diacritice se datorează, cel mai probabil, lenei sau superficialității (este foarte simplu să le adăugăm, vezi și aici). Unii consideră că cele 5 minute folosite pentru învățare reprezintă timp pierdut și că e mai simplu să folosească o aplicație separată de adăugare a diacriticelor (nu degeaba se spune în popor că „Leneșul mai mult muncește”)! Dacă mai adăugăm și lenea de a verifica textul obținut, rezultatul poate fi ca cel de aici:


joi, 14 februarie 2019

*toate cele două

Niciodată nu mi-a trecut prin cap că cineva ar putea folosi sintagmele *toate două sau *toate cele două, însă azi am descoperit cu uimire că există!

Construcția toate + [cele] + numeral reprezintă un numeral colectiv, care se poate folosi doar pentru numerale de la trei în sus. Pentru doi îl avem pe ambii, ambele (evident, pentru a fi colectiv trebuie să fie mai mare ca unu. Vezi și explicațiile din GALR.
GLR 2008, vol. I, pag. 310

Majoritatea cred sau majoritatea crede?

Rezultatul sondajului
La „Poșta Redacției” am primit o întrebare de la o utilizatoare: este corect „majoritatea rușilor cred” (vezi articolul de aici) sau trebuie făcut acordul cu „majoritatea”?

GLR, s-o spunem p-aia dreaptă, o cam scaldă! E drept, dacă căutăm bine, descoperim că acordul pur gramatical este indirect declarat ca fiind greșit („hipercorect”), dar tonul dojenitor din prima ediție (2005) este îndulcit în cea de-a doua (2008)!

Detalii despre acordul gramatical:

Și cel după înțeles:

Ca haosul să devină complet, discuția despre majoritate (pe ce baze „majoritate” a ajuns construcție partitivă nu înțeleg, dar nu cercetez!) este reluată în secțiunea Construcții partitive în care concluzia este oarecum diferită: „acordul corect este cel formal” și respectiv „acordul semantic este la granița dintre corect și incorect”!

marți, 12 februarie 2019

Oraș... artificial

Care sens al lui artificial se potrivește aici? :)

  1. Realizat de om, nu de natură (ca mai toate orașele, nu?)
  2. Care nu e natural (eventual contrafăcut);
  3. Prefăcut, factice;

Sigur, putem bănui că autorul voia să se refere la un oraș planificat, însă în acest caz transmite informații false: și Alexandria (1834), și Turnul Severin (1833) au fost create la fel de „artificial”! Ambele în timpul domniei lui Alexandru Ghica!

luni, 11 februarie 2019

Cine „rescrie” istoria?

Nu trebuie să fim doxă de lingvistică pentru a înțelege imediat ce înseamnă „a rescrie”, de aceea este oarecum ciudată folosirea expresiei „a rescrie istoria” dacă nu e vorba de o acțiune repetitivă sau, eventual, de modificare...


De fapt, expresia „a rescrie istoria” se folosește fie cînd ne referim la o descoperire unor izvoare istorice care ne modifică concepțiile despre un anume moment din istorie, fie în contextul teoriei conspirației (dacă forțele „oculte” vor să ascundă părți din istorie).

Nu-mi  pot spune cu siguranță dacă „inovația” este autohtonă sau este calchiată (voi reveni cu amănunte), dar aș înclina spre a doua variantă!

vineri, 1 februarie 2019

Ce înseamnă onomastică?

Pe vremuri, se făcea deseori confuzie între ziua de naștere și onomastică (probabil din dorința unora de a folosi un singur termen, cine știe), însă era convins că greșeala a fost eradicată!


După cum se vede, nici pe 14 ianuarie (data menționată), nici pe 30 ianuarie (data „chefului”) nu avem vreun sfînt Călin sau vreun sfînt Popescu!


Sigur, avem sfîntul Antonie pe 17 ianuarie, dar nu apare nicăieri această dată!

Îi mulțumesc lui Șerban Păun pentru sugestie!

joi, 31 ianuarie 2019

Cum se schimbă limba...

Foarte des auzim la apărătorii exaltați ai tracomanilor au argument care lor li se pare „solid” invocînd existența anterioară a respectivului concept: „adică, ce? românii nu au avut xxx înainte să vină yyy”, unde puteți înlocui xxx-ul cu cămăși, cojoace, opinci, orașe, ciobani șamd și yyy-ul cu romanii, slavii, bulgarii, ungurii, turcii șamd.

Aș vrea să dau un exemplu simplu în care limba se schimbă sub ochii noștri! Mulțumită minunatului Atlas lingvistic român, avem ocazia să vedem cum se spunea transpirației acum mai puțin de 100 de ani. Ne putem întreba și noi, ca tracomanii: oare românii nu transpirau și înainte? 😃


Etichete

Adevărul (8) adjectiv (3) Agerpres (3) Alexandru Graur (13) Antena 3 (7) articol sportiv (4) Auchan (7) B1 (3) barbarism (19) BBC (3) beție de cuvinte (5) clasificat (3) Constituția (3) cratimă (6) cum ne exprimăm corect (47) cum pronunțăm corect (15) cum scriem corect (42) cuvinte folosite greșit (168) cuvinte inventate (10) cuvinte încîlcite (4) cuvinte pocite (4) cuvinte rar folosite (3) cuvinte redescoperite (11) cuvinte scrise greșit (36) cuvinte străine (6) decît (4) DEX (10) dexonline (31) diacritice (8) Digi (9) Digi 24 (12) DOOM (3) DOOM2 (16) Emil Grădinescu (3) eroare semantică (4) erori DEX (2) erori DOOM (1) etimologie (26) Evaluarea Națională (5) Evenimentul zilei (15) false friends (6) fotbal (8) furculision (5) Gabriela Vrînceanu Firea Pandele (4) grad de comparație (3) gramatică (4) greșeli de scriere monumentale (3) HBO (5) hipercorectitudine (4) inconsecvențe DOOM2 (4) î din i (6) jurnaliști (27) Libertatea (4) lipsă de logică (10) Liviu Pop (3) mama ei de topică! (4) marketing (10) Ministerul Educației (5) monumente (3) muta cum liquida (7) noștrii (5) nume de persoane (6) ortografie (18) oximoron (9) Parlament (3) pațachină (1) pleonasm (18) plural (6) politician (4) presă (3) prim-ministru (5) programă (3) prostul nu e prost destul... (3) publicitate (11) Radu Paraschivescu (1) Realitatea TV (14) reforma ortografică (9) reporter (2) rimel (1) România Liberă (16) s-a răsturnat căruța cu proști (5) SRI (2) statistici (10) Stelian Tănase (1) texte juridice (3) top căutări (18) traducere (15) traduceri proaste (12) virgula (8) vroiam (1)