Neamțul moscovit...

Dl Neamțu ne-a „delectat” cu o criză de personalitate, dar și cu uzualele dovezi că nu pricepe limba română...

Nu știu dacă chiar i s-a spus moscovit sau nu, dar nu mi-e clar de ce consideră că acest termen ar fi o insultă... „Locuitor al Moscovei” nu poate fi considerată insultă în nici un fel de circumstanță (cel puțin în România). Dimpotrivă, ar putea fi mai lesne considerat un semn al limitării culturale și intelectuale al celui care o folosește, crezînd că poate fi considerată invectivă...

Vasectomia dlui Neamțu

 Ce o avea sula (vasectomia) cu prefectura?

 

furcile caudine sus ridicate...

Se pare că expresiile clasice suferă un proces de transformare în epoca modernă. Despre furcile caudine am mai vorbit cînd Gabriela Firea a confundat furcile caudine cu bețele în roate, însă nu a fost o exhibare izolată a habarnamismului. Nici ministrul Ghinea nu e mai breaz, ba este vorba de mai multe hibe cînd spune:

 „să avem trecut acest proiect de furcile caudine care sînt extraordinar de sus ridicate”

Astfel:

• expresia este folosită greșit căci nu este vorba de vreo condiție umilitoare impusă de Comisia Europeană – probabil se confundă cu ideea de test dificil;
• verbul nu folosește prepoziția corectă: trecerea ar fi pe sub (eventual prin, vezi explicația în articolul menționat mai sus) furcile caudine;
• nici cu logica nu stă foarte bine, căci furcile caudine sînt asociate cu trecerea pe sub un jug, deci ridicarea furcilor ar ajuta să treci mai ușor... deci completarea este lipsită de sens (aș zice că aici se amestecă forma și fondul expresiei cu altă expresie: „ștacheta este (extraordinar sus) ridicată”)

Și cum a dat-o-n bară o dată, de ce să se oprească aici? Imediat după, ministrul încearcă să ne explice cum Comisia ar fi... chichircioasă! Termenul nu apare în dicționare, găsim doar cîteva explicații (nu știu cît de credibile) pe internet că ar fi vorba de un regionalism oltenesc care ar înseamna „supărăcios”, eventual „pretențios”. A doua variantă s-ar potrivi cît de cît, însă chiar în aceste condiții, tot este măcar o inadecvare!

focalizarea în romgleză

Cînd vine vorba de romgleză există două tipuri de vectori care susțin barbarismele:

• habarnamistul – pentru el toate limbile-s la fel, româna trebuie să fie o traducere a celorlalte limbi și ca atare mențin în limbă cuvinte precum a manageria, a focusa șamd;
• semidoctul – știe că nu e bine ca mai sus, dar în loc să găsească un echivalent adecvat, alege o traducere directă în limba română, dar fără legătură cu sensul din limba inițială: a focaliza.  

De aceea a fost o surpriză totală pentru mine să descopăr o asemenea „perlă” pe un afiș girat de Universitate și, mai mult, unde ar trebui să fie promovată excelența! 

Sînt convins că nu profesorul din prezentare este cel care a conceput afișul, însă cu siguranță a avut un cuvânt de spus! Oare o fi atît de greu de înțeles că un asemenea afiș transmite un mesaj puternic despre realizator și despre cel care acceptă să apară în el (inclusiv despre instituțiile menționate)!

sapiosexual...

            sapio - Dicționar latin-român (Gh. Guțu)

Nu trebuie să fim lingviști ca să observăm că tendința de a importa cuvinte inutile, în special din limba engleză americană, a crescut în ultimii ani. Și cum se poate vedea că, cel puțin în mediile online, există o adevărată emulație dacă e vorba de inventarea de cuvinte noi (pentru chestiuni oricît de minore), nu ne mirăm că aceste cuvinte ajung să fie importate și în limba română!

Utilizatorii termenului sapiosexual pretind că ar avea legătură cu sapiens „înțelept, inteligent” (același din Homo sapiens sapiens), ba chiar au apărut și în unele dicționare (de limbă engleză, firește)! Doar că există o mică problemă (sigur, în afara nevoii de a exista un cuvînt pentru acest concept): din sapiens și sexual(is) ar trebui să obținem sapiensexual. De ce avem, totuși, sapio- ?

Ei, bine, nu mai este așa de clar: în primul rînd sapio este verb (iar de obicei se folosesc substantive sau adjective pentru formarea cuvintelor), apoi, în al doilea rînd sensul principal este „a mirosi, a gusta” astfel că, în ciuda faptului că verbul sapio înseamnă și „a pricepe, a înțelege”, există posibilitatea unei confuzii. La fel, folosindu-se verbul, nu substantivul (sau adjectivul) asociat, dacă nu cunoști sensul termenului și încerci sa îl ghicești din limba latină, te poți gîndi la ceva legat de miros sau gust, nu la atracția („sexuală sau romantică” cum zice definiția din Webster) pentru o persoană inteligentă.

Dar probabil că nu trebuie să ne facem griji, căci lumea nu mai are cunoștințe de bază în limbile clasice și nici dorința de a le folosi corect, așa că înțelesul se va învăța din context sau după ureche!

Athanorul labios al domnului Lavric...

Printre caracteristicile cel mai ușor de detectat la semidocții cu ifose regăsim autosuficiența, în special la cei care au avut parte de o validare formală de la societate (au primit un doctorat, au scris o carte șamd) și folosirea cuvintelor rare într-un procentaj (și un discurs) nenatural. Și unde poți să îți demonstrezi mai clar nivelul scăzut (și în general semidoctismul în care se bălăcește cultura românească) altfel decît dînd cu mucii-n fasole în revista literară națională, România Literară?!

Evident dl. Lavric habar nu are ce înseamnă derviș, că nu e o naționalitate, că nu are treabă cu India, dar egoul umflat de lingăii care acum încearcă să se delimiteze de penibilul personaj îl face pe aceasta să elucubreze fără vreo jenă!

Cei cu un ego ceva mai voluminos vor dori să și inventeze cuvinte, nu numai să le importe, astfel că ar fi fost imposibil să nu ne lovim și în acest caz de această boală. Athanorul ca athanorul (putem accepta că omul vrea sa arate că a citit și-n alte limbi, dar nu e în stare să găsească o corespondență pentru cuptorul alchimiștilor), dar de ce ar inventa termenul „labios” care nu are nici o noimă (sufixul -os creînd înțelesul „plin de labii/buze”) și ar crea o asociere tîmpă (și nu mă refer la misoginismul pe care-l transmite, ci doar la lipsa de sens)?!

Că domnul nu o bunghește cu punctuația și pune ditamai virgula între subiectivă și predicat nu cred că miră pe nimeni (cum să își permită regulile astea să se pună cu măreția domnului filozof?!), dar anacolutul se presupune că poate fi evitat de o persoană cu educație medie (mai ales că e vorba de o carte, unde știm că măcar editorul, poate și corectorul, dacă există, verifică textul)!

impietate...

Fosta ministră ne vorbește despre impietate cu referire la o anchetă a poliției, în ciuda faptului că singurul sens al acestuia este cel de „lipsă de respect”!

În mod cert nu ne aflăm în situația în care un cuvînt începe să își descopere un nou sens, căci nu găsim (cel puțin pe Google) alte cazuri de folosire a acestui sens.

Totuși, există o cauză cunoscută pentru care poate apărea confuzia: atracția paronimică! Este singura explicație (dacă are cineva altă idee, mi-aș dori să o aflu) pentru această eroare; chiar dacă verbul a împiedica nu este foarte asemănător cu impietate, e o greșeală care este frecventă în rîndul persoanelor cu o cultură precară (în general dată de lipsa lecturilor)!

De remarcat că interviul mai conține cîteva hibe de exprimare, însă am ales-o pe aceasta pentru că e ceva despre care nu am mai vorbit.

Qui prodest (sic)!

Înțelepciunea populară ne învață că: „prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul”, iar în ziua de azi internetul îi ajută pe aceștia să nu fie proști locali, ci globali. Este și cazul ministrului Apărării, Mihai Fifor, care își exhibă semidoctismul pe facebook! Remarcăm și faptul că postarea este rezultatul muncii de echipă, fiind implicate cel puțin două persoane: una care scrie cu diacritice și una care scrie fără diacritice!

În latină, expresia corectă este cui prodest? „cui folosește? cui ajută?”, eventual urmată de quid prodest? „la ce folosește? la ce ajută?” și este utilizată retoric pentru a pune în legătură o acțiune cu beneficiarii acesteia. Practic, este același lucru cu cel care în filmele polițiste s-ar numi mobilul crimei! Sigur, în latină qui prodest? ar fi o întrebare corectă, dar ar însemna un pic altceva: „cine folosește?”.

Nu-l putem bănui pe ministru că a învățat limba latină din conversații, astfel că pot asocia greșeala doar cu persoanele care consideră că unele litere ar fi mai nobile ca altele și dacă scriu Valy în loc de Vali, căci și q, nu-i așa, e mai „nobil” ca c-ul! ☺️

Nu putem spune că cultura precară dublată de nevoia de împăunare ar fi apanajul exclusiv al politicienilor, căci putem găsi expresia scrisă greșit și prin alte locuri: Radio România Actualități, România Liberă (articol scris chiar de un „profesor doctor”!), ziare.com șamd