La ce folosesc semnele de punctuație?

Răspunsul oficial (și superficial, vezi ultimul paragraf) este relativ simplu: cele mai multe se referă la pauzele din vorbire (vezi și la ce se folosește virgula)! Dar există pauze care nu se marchează cu semne de punctuație (de exemplu pauza de respirație), chestie care face omul neobișnuit cu condeiul sau tastatura să adauge virgule aiurea în text!

Iată o exemplificare folosind textele din ultimul Îndreptar ortografic:

Mai avem semne folosite pentru intonație (semnele exclamării și ale întrebării) sau unele pentru oferirea unor detalii inaccesibile în vorbire (să le spunem metainformații): ghilimelele și linia de dialog.

Din păcate, explicațiile simple nu sînt întotdeauna cele „adevărate”: nu întotdeauna se pune virgulă sau alt semn de punctuație unde se face o pauză scurtă de vorbire (pauză aceasta e numită de unii cezură) și nici nu trebuie să fie obligatoriu pauză cînd avem o virgulă! Am inserat în fraza precedentă și cîte un exemplu pentru fiecare din cele două situații: 

• prima virgulă din fraza precedentă – cea imediat de după „din păcate” – nu cere o pauză (sigur, se poate face, dar ar fi emfatică);
• înaintea lui „cezură” – vezi paranteza – se face o pauză, dar este greșit să punem virgulă!

Putem să rîdem de cei care pun uneori virgulă între subiect și predicat, dar nu ar trebui să îi uităm pe cei care dau regulile. Sau care de fapt nu le dau, căci punctuația este și în ziua de azi motiv de ceartă, iar asta în primul rînd din cauza neclarității regulilor!

Virgula între subiect și complementul direct

Virgula dintre subiect și predicat este considerată o marcă a inculturii ortografice însă puțină lume știe că de fapt regula este un pic mai puternică! Predicatul nu se separă prin virgulă nici de:
- complementul direct;
- complementul indirect;
- circumstanțiale (cu excepția cazurilor cînd acestea sînt puse înaintea predicatului, între subiect și predicat);

Se pare că nici cei de la HotNews nu cunosc acest lucru...

membri-membrii

Ne dăm seama că este o problemă evidentă cu ortografia actuală cînd observăm că o greșeală elementară se face în mod constant, la toate nivelurile! Poate că nu e doar educația de vină, ci chiar ortografia în sine!

Captură de aici

Altfel, chiar fără să cunoști îndeaproape ortografia, lectura îți poate oferi bagajul informațional care să te facă să îți pui întrebări... (-ii trebuie asociat cu o formă articulată, iar o formă articulată nu poate apărea niciodată după un număr. Sigur, raționamentul e statistic, căci există cuvinte al căror plural se termină cu doi de i, dar statistica ajută aici)!

Forța cuvintelor...

Un gunoier din Bogotà a strîns peste 20.000 de cărți și a creat o bibliotecă pentru cei năpăstuiți. Forța cuvintelor s-a manifestat plenar și i-a făcut pe cei de la Dilema Veche (vezi articolul aici) să traducă library cu librărie, ca orice „cunoscător” de limbă engleză. Ca să nu credem că e un singur vinovat, administratorul rețelelor sociale s-a gîndit că e bine ca duda să fie promovată pe toate canalele...

Știrea originală sună cam așa:

*Urmare a adresei...

Nu știu despre ce este vorba în cererea Serviciului de Telecomunicații Speciale (o să mă documentez), dar este înduioșătoare smetia gramaticală pe care o dă departamentul de comunicare al Biroului Electoral Central celor de la STS fără să își dea seama că și ei o comit la fel de grav încă de la începutul mesajului cu „Urmare a adresei dvs”! Probabil după principiul „prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul”...

Decizia discutată (nu știu ) poate fi găsită aici, textul împricinat fiind „Art. 4. - (1) În cazul încărcării în SIMPV a fotografiei unui proces-verbal care conține neconcordanțe, corecturile datelor înscrise în acesta vor fi realizate de către președintele biroului electoral al secției de votare, numai în baza
deciziei BEJ sau a BESMB, la sediul acestora.”.

Interesant este de observat că șablonul instituțional a evoluat un pic (acum ceva timp se obișnuia formularea cu dativul, vezi articolul despre urmare adresei dvs), dar tot greșit a rămas!

Lăsînd exprimarea șablonardă deoparte, chiar dacă din text se înțelege că e vorba de BEJ sau BESMB (mă rog, tehnic vorbind corect ar fi fost să se folosească pluralul „sediile” sau, și mai bine, să se exprime clar că se merge la sediul autorității care decide, că e un text cu valoare juridică și trebuie să fie exact), totuși concluzia „nu se impune din realizarea acordului”...

Papahagi și semantica...

Dacă credeați că dl. Papahagi este un simplu cetățean care că se luptă vitejește doar cu moșuleți de peste 100 de ani, ei, bine, aflați că domnul cu pricina are posibilități mult mai mari! Mi-am adus aminte de o replică celebră a d-sale, demnă de Viorica Dăncilă (vezi articolul aici):