sâmbătă, 30 iunie 2018

moment de respiro

Dintre șabloanele folosite de comentatorii Campionatului Mondial din Rusia mi-a atras atenția moment de respiro, folosit într-un moment de acalmie în joc. Prima impresie ar fi că avem de-a face cu o expresie sudată, însă DEX-ul are altă părere:
expresia
RESPÍRO s. n. Moment de relaxare, de repaus între două perioade tensionate, agitate. – Din it. respiro.
sursa: DEX '16 (2016)
Cuvîntul respiro este împrumutat din italiană, unde se folosește ca variantă prescurtată a expresiei momento di respiro. Ca și la noi, termenul este folosit cu precădere în jargonul sportiv. Nu e clar dacă a fost împrumutat doar respiro (cum sugerează dicționarul) sau întreaga expresie (care a fost și tradusă). Echivalentul românesc ar fi expresia „a-și trage sufletul”.

O mică problemă ar putea fi că, în conformitate cu definiția din dicționar, respiro conține ideea de moment, astfel că exprimarea ar putea fi considerată pleonastică. Cred, totuși, că nici cel mai înverșunat luptător împotriva pleonasmelor nu poate condamna folosirea expresiei pentru că, cu excepția lui respiro folosit ca nume propriu, nu-l putem descoperi separat în limba română, cel puțin printre documentele care se pot consulta pe Internet (în DCR2 avem două exemple care îl folosesc pe respiro singur, dar de acum 40-50 de ani).

Din punct de vedere semantic, DEX-ul impune în definiție ca momentul de relaxare să apară între două momente tensionate, chestiune nu se potrivește întotdeauna uzului (în transmisiunile sportive): de cele mai multe ori este vorba de o perioadă în care nu se întîmplă nimic interesant. În plus, pare evident că un comentator nu poate ști în direct dacă va mai veni o perioadă tensionată/agitată în joc! Din acest motiv aș spune că definiția corectă este cea din dicționarul de neologisme:
RESPÍRO s. n. moment de relaxare, de repaus; răgaz, odihnă. (< it. respiro)
sau cea din Dicționarul de cuvinte recente (edițîa a II-a):
respíro s. sg. tant. (livr.) ♦ 1. Relaxare, repaus ◊ „În genere, ziua de odihnă este un eficient «respiro» pentru toți membrii caravanei despresurați de grijile presante ale programului zilnic.” R.l. 17 VI 74 p. 5; v. și Sc. 19 XII 79 p. 1. ♦ 2. (impropriu) (Ultima) oră ◊ „Știrile de ultim respiro referitoare la mode.” Săpt. 23 I 76 p. 8 (din it. respiro; DEX-S; cuv. este mai vechi în română)


luni, 25 iunie 2018

sticle incendiate (sic!)

Deși la prima vedere eroarea pare o simplă greșeală de editare, dacă facem efortul să căutăm expresia pe Google ne putem convinge că expresia sticle incendiate este în realitate un trend. Sau o memă dacă folosim termenul consacrat de Richard Dawkins!

Probabil la un moment dat cineva a făcut o greșeală (nu contează dacă a fost greșeală de editare sau s-a datorat inculturii), iar apoi această greșeală a fost propagată din motive de necunoaștere a sintagmei sticlă incendiară –„cocktail Molotov”. Sticlă „incendiată” nu înseamnă nimic: incendiu se referă la un foc de mari dimensiuni (iar o sticlă nu poate fi prea mare) și, în plus, sticla nu este inflamabilă...

Din păcate, este jenant ca acest gen de greșeli să fie distribuite de televiziuni cu impact, căci cei cu educație precară își pot însuși sintagma!

P.S. În mod amuzant, deși ceasul indică ora 20.30, burtiera anunță că la ora 21.00 sediul PSD a fost atacat! Probabil intenția a fost să se anunțe că la ora 21.00 se va discuta despre subiectul respectiv, însă realizarea este defectuoasă!

vineri, 22 iunie 2018

Cum îl folosim pe „doar”

Încă de pe vremea lui Confucius se făceau paralele între capacitatea organizatorică a unei persoane și modalitatea de exprimare a acesteia! Dacă există o asemenea legătură, atunci trăim vremuri dificile: din ce în ce mai multe persoane cu rol de conducere au dificultăți serioase în a emite propoziții coerente logic și, în același timp, corecte gramatical!

Topica poate confirma și ea nivelul de înțelegere a vorbitorului asupra discursului sau, mai grav, asupra ideilor exprimate în scris (care beneficiază și de mai mult timp de chibzuință, și de avantajul corecturii ulterioare).

Hai să luăm un exemplu simplu:

Nu voi comenta lipsa diacriticelor, corectitudinea folosirii semnelor de punctuație sau organizarea în pagină (ar conduce la o discuție prea lungă), ci mă rezum la folosirea în context a semiadverbului doar, care exprimă exclusivitatea și, în limba îngrijită, precede termenul suport (colocvial se folosește și postpus, dar în acest caz intonația lui doar clarifică termenul pe care îl determină).

Unde-l punem pe în cazul acesta pe doar? Am avea următoarele variante:

  1. Doar CSM dă avize consultative pentru legile justiției (doar CSM, nu și altă instituție);
  2. CSM doar dă avize consultative pentru legile justiției (doar dă, nu ia, nu validează, nu etc.);
  3. CSM dă doar avize consultative pentru legile justiției (doar avize, nu și altceva);
  4. CSM dă avize doar consultative pentru legile justiției (avizele-s doar consultative, nu de alt fel);
  5. CSM dă avize consultative doar pentru legile justiției (nu și pentru alte acte);
În mod clar mesajul nu se dorește a fi cel de la punctul 5., ci, mai probabil, ar vrea să transmită (tautologic) ideea că avizele consultative ar fi doar consultative (adică punctul 4.). 

Sigur, ar mai fi posibilitatea ca autorul să fi avut o exprimare colocvială (nepermisă, totuși, la o oficialitate, în special în domeniul juridic, unde ambiguitatea nu trebuie să existe!) în care doar să fie postpus termenului suport (consultativ).

În ambele cazuri, nivelul discursului ministrului Toader se încadrează perfect în peisajul celui mai agramat guvern postdecembrist, alături de Viorica Dăncilă, Valentin Popa sau Petre Daea (sper să nu se supere cei nenominalizați)...

roșii portocali

În toate hipermarketurile puteți găsi o nouă specie de roșii: roșii portocali (sic!)...

Greșelile de tipul acesta au apărut practic în același timp cu adoptarea grafiei latine și încă nu au fost îndreptate, astfel că poate ar trebui luată în calcul propunerea lui Al. Graur făcută prin anii '60 care sugera să se reintroducă i-ul scurt: ĭ, ceea ce ar face scrierea mai aproape de pronunțare (cu compromisul adăugării unei noi litere în alfabet)! i-ul (fără căciuliță) ar fi tot timpul plenison, așa că nu ar mai apărea confuzii! Astfel, am avea la singular portocalĭu și portocali la plural. Chiar dacă nu va fi adoptată, o discuție (publică dacă se poate) pe această temă ar fi realmente utilă!

La Mega...
... și la Carrefour

joi, 21 iunie 2018

Meserii de acum 135 de ani

La prima vedere, 135 de ani nu pare o perioadă mare de timp, însă pentru progresul social și/sau tehnologic a fost o schimbare drastică! Poate evoluția socială e mai greu de cuantificat, dar avem cel puțin o zonă în care schimbările se pot vedea ușor: meseriile căutate!

Am descoperit în cuprinsul Cărții de adrese a Bucurescilor – redenumit apoi în Anuarul Bucurescilor din 1883; un echivalent de azi ar fi Pagini Aurii – o listă de (categorii de) meserii care, conform autorilor, ar fi fost utile în acea perioadă. Sigur, nu este un nomenclator complet de meserii, dar poate oferi o imagine destul de bună a evoluției, inclusiv a limbii (în paralel cu tehnologia și nevoile societății)! 

De ce limbă? Din cele peste 130 de activități din listă mai există azi mai puțin de jumătate – doar cam o treime dacă eliminăm și dubletele – cele mai multe fiind meserii înlocuite în procesul de industrializare și automatizare. Remarcăm ponderea industriei ușoare (obsesia pentru îmbrăcăminte nu e de ieri, de azi) – mai mult de un sfert dintre activități – și, deloc surprinzător, a meseriilor care au legătură cu crearea produselor pentru casă. 

În plus, tot la capitolul limbă, putem observa și modificările semantice apărute în această perioadă: de exemplu pensionarul, care de fapt era administratorul unei pensiuni, sau brașoveanul, în fapt vînzătorul de brașovenii (produse specifice ardelenești – trebuie ținut cont că în acea perioadă Transilvania nu era parte a României). Mi se pare interesant și că se face distincția între doctori și licențiații în medicină!


miercuri, 13 iunie 2018

brahicardie sau bradicardie?

Un articol (preluat de aici) mi-a atras atenția pentru că vorbește despre *brahicardie, ba mai mult explică și termenul.
Nu trebuie să fii medic pentru a ști că denumirea bolii este de fapt bradicardie (care are exact definiția din articol), termen provenit din  βραδυς „lent, încet” și καρδια „inimă” (ca mai toate cuvintele din terminologia medicală, originea elementelor constitutive este greco-latină, indiferent de limba în care a apărut termenul), astfel că te întrebi instinctiv de ce brahicardie, formă alterată care nu are vreun sens (βραχος înseamnă „scurt, îngust”)!

Cum articolul original (cel din Corriere della Sera) vorbește de bradiaritmia, și nu despre bra(c)hi-, putem trage concluzia că „inovația” aparține traducătorului (știm că nu este greșeală de editare pentru că forma greșită se repetă de trei ori în text) și, în plus, putem presupune că traducătorul/redactorul articolului știa termenul românesc în forma sa greșită (pentru că a înlocuit termenul italienesc, iar tentația este să lași termenii medicali în forma originală dacă nu îi cunoști).

Primul lucru pe care l-am verificat a fost raportul folosirii celor două variante pe internet, iar conform Google raportul este de 15:1 în favoarea formei corecte, în concordanță cu așteptările! Surprinzător a fost numărul relativ mare de medici care folosesc termenul brahicardie (vezi lista generată de Google), mai ales că există termeni medicali care îi pun în opoziție pe bradi- cu brahi-:
  • bradiglosie „lentoare a ritmului vorbirii” – brahiglosie „scurtime a limbii”;
  • bradipnee „rărire a mișcărilor respiratorii” – brahipnee „respirație scurtă, sacadată”;
Interesant este și faptul că fenomenul nu există numai în limba română. În limbile italiană sau franceză termenul apare în lucrări medicale, dar nu și în dicționare, dar unele dicționare mai liberale de limbă engleză au adoptat noul termen (fără definiție, cu trimitere la varianta corectă, motivul fiind același: apariția în numeroase lucrări medicale). În acest moment originea greșelii pare a fi clarificată (chiar medicii fiind vectorii de propagare).

Odată stabilită originea, pasul următor ar fi descoperirea motivului apariției greșelii. Singura explicație posibilă pentru contaminarea formei corecte este opoziția cu tahicardia (ταχυς „rapid”): tahibrahi constituind o pereche „rimată” foarte atractivă pentru memorie. În scris, totuși, nu prea există scuze (inclusiv în acest text corectorul ortografic mă atenționează că brahicardie nu este în dicționar)!

Poate vă întrebați dacă are sens să ne ambalăm prea tare din cauza faptului că unii folosesc o variantă greșită, mai ales că știm că multe din greșeli devin parte a normei după ceva timp. Nu am un răspuns clar la această întrebare, dar ideea ar fi să luăm cunoștință de aceste anomalii și să alegem în cunoștință de cauză ce variantă să folosim în continuare! În plus, discuțiile pe această temă ar putea stimula dorința unora de a înțelege modul de formare a cuvintelor și, de ce nu, eficientizarea modului de lărgire a vocabularului prin însușirea sensului celor mai multe elemente de compunere, în special a celor de origine greacă și latină!

marți, 12 iunie 2018

Despre Soros...

Că tot apare în ultimul timp în nenumărate contexte, dorim să discutăm scriere și pronunțarea numelui Soros! Chiar dacă este de origine maghiară, omul de afaceri este american și își scrie numele Soros (fără treme). De pronunțat se pronunță cum se scrie (cu s). Inclusiv maghiarii îl scriu cu o, deși în mod normal în numele acesta ar fi cu tremă (vezi și lexiconul catolic).

Sigur, cei mai pedanți ar putea scrie Sörös – cum s-ar scrie în maghiară (vezi mai sus) – dar atunci se complică pronunțarea: s-ul se pronunță ș, iar ö-ul este un o anterior, aproape de ă sau e, de altfel numele românizat este Șereș (ca numele fostului ministru). 

Despre familia de cuvinte: scriem sorosist, nu „soroșist” sau alte bazaconii! Alte informații despre scrierea cuvintelor străine puteți găsi aici!

luni, 11 iunie 2018

ursul cu cratimă

O schimbare adusă ortografiei limbii române în 2005 și trecută neobservată de la apariția DOOM2 este adăugarea cratimelor la aproape toate numele compuse de plante și animale. Nu e clară motivația (nici nu apare în ), doar apare nota aceasta în DOOM2 (vezi aici):
!Se generalizează scrierea cu cratimă a compuselor nesudate care denumesc substanțe chimice distincte și specii distincte de plante sau de animale (cu nume științifice diferite).
După cum observăm în sondajul nostru, o uriașă majoritate scrie fără cratimă după 15 ani de la intrarea în vigoare a normei, ceea ce înseamnă fie ca norma nu este bună, fie că nu a fost promovată și clarificată!

Mai mult decît atît, nici măcar manualele școlare nu au preluat „inovația”, în ciuda faptului că respectarea normelor este obligatorie în realizarea manualelor!


Și mai distractiv este să fim un pic mai atenți cu cele scrise în DOOM! Astfel, aflăm că broasca țestoasă se scrie oficial cu cratimă, pe cînd cea rîioasă nu!


marți, 5 iunie 2018

Miting...

N-ar fi rău ca cei care doresc să organizeze alte persoane să fie capabili să comunice într-un mod ușor de înțeles de ceilalți (și, dacă se poate într-o limbă română corectă)! De obicei în mesajele de acest tip se fac greșeli de ortografie, însă în cazul de față s-a trecut la alt nivel:
  • *pancardă nu există în lexicul limbii române: este fie pancartă, fie placardă;
  • panotaj: termenul există, dar înseamnă „acoperire a pereților cu panouri (de lemn)”;
  • afluire: termenul există, dar înseamnă „îmbulzire, deplasare într-o direcție unică”; în jargon militar înseamnă, într-adevăr, „deplasare către un punct dinainte stabilit”, dar acest sens nu este înțeles de cei care nu au petrecut mult timp în armată. Împreună cu organizarea în grupe și detașamente, se dau indicii importante despre meseria organizatorului;
  • grup și grupă: grupa este „cea mai mică subunitate militară”, însă grup este un termen generic, care introduce ambiguitate în comunicare dacă i se dă și una alt înțeles (ca în acest caz)!
Este interesant că autorul a simțit nevoia să fie foarte exact în ceea ce privește ora (sau poate că avea dubii față de capacitatea de înțelegere a celor care citesc mesajul?) – „20.00 (opt seara)” –, dar nu s-a sinchisit de restul textului; în plus mesajul nu este ordonat nici din punct de vedere temporal, nici din cel al destinatarilor...

NB Alăturarea unui diminutiv („stegulețe”) de adjectivul „mic” nu pare să mai deranjeze în ziua de azi din cauza folosirii iraționale a diminutivelor!

duminică, 3 iunie 2018

Și tu, CCR?

Dacă la politicieni te poți aștepta să dea cu ortografia-n gard, totuși nu te aștepți să găsești greșeli într-un comunicat oficial al CCR (se presupune că este verificat și de alte persoane în afară de cel care redactează comunicatul).
Ce probleme găsim în prima parte a comunicatului:

  • Ministrul Justiției se scrie cu inițiale mari, fiind vorba de numele complet al funcției (vezi DOOM2 3.2, punctul 2). În plus față de greșeala în sine, amestecarea scrierii cu litere mici cu cea corectă este greșită (probabil redactarea a fost făcută de mai multe persoane și nu a fost verificată de nimeni)!
  • Plenul se scrie cu litere mici, căci plenul nu este o instituție;
  • se scrie prim-ministrul, nu primul-ministru. Aceeași problemă cu amestecarea ortografiilor!
  • trebuie menționată și sintagma „prim-ministrul Guvernului” care este și pleonastică și se referă la o funcție inexistentă în Constituție...

Comunicat


vineri, 1 iunie 2018

Din nou despre cacofonie...

Nu știu dacă mai este valabil dictonul „românul s-a născut poet”, dar cu siguranță astăzi putem spune că „românul s-a născut lingvist”. Nu e deloc important că nu știe regulile gramaticale de bază, important e să inventeze sau, dacă e mai puțin inventiv, să colporteze reguli inventate de alții. Nu contează dacă te pricepi sau nu la gramatică, căci este foarte probabil să nu te verifice nimeni!



Cum logica, semantica sau chiar acordul par a fi dificile, abordarea cacofoniei este soluția ideală, căci descoperirea unor combinații de litere necesită doar suficient de mult timp liber și ceva lipsă de preocupări serioase... Nu importă faptul că cacofonia are o definiție clară în dicționar (definiție care nu implică caca, cur sau cuvinte considerate obscene de pudibonzi)


Zilele acestea, un fost diplomat (altfel persoană respectabilă) a intrat și el în acest joc. După ce citești textul postat, întrebările vin de la sine:
  • cum poate fi vorba de cacofonii fiind vorba de sintagme care se folosesc exclusiv în scris (vezi și aici)?
  • care ar fi efectul acustic dezagreabil în combinațiile de litere -cur- sau -cuc(o)-? Peste 1500 de cuvinte conțin aceste combinații... să le considerăm, oare, cuvinte cacofonice și să le evităm?
  • dacă „cu respect” este cacofonie, atunci de ce nu ar fi cacofonie și curat (folosit de autor în text)? Nu mă iau și de curcubeu, că bănuiesc că este folosit ironic.
Cred că definiția cacofoniei dată de A. Scriban se potrivește perfect aici:

Etichete

Adevărul (10) adjectiv (3) Agerpres (8) Alexandru Graur (14) Antena 3 (10) articol sportiv (4) Auchan (8) B1 (3) barbarism (20) BBC (3) beție de cuvinte (7) clasificat (3) Constituția (3) cratimă (10) cum ne exprimăm corect (51) cum pronunțăm corect (18) cum scriem corect (44) cuvinte folosite greșit (256) cuvinte inventate (17) cuvinte încîlcite (4) cuvinte pocite (4) cuvinte rar folosite (3) cuvinte redescoperite (12) cuvinte scrise greșit (53) cuvinte străine (7) decît (4) DEX (17) dexonline (35) diacritice (8) Digi (23) Digi 24 (63) DOOM (6) DOOM2 (27) Emil Grădinescu (3) eroare semantică (6) erori DEX (3) erori DOOM (1) etimologie (43) Evaluarea Națională (7) Evenimentul zilei (17) false friends (10) fotbal (10) furculision (6) Gabriela Vrînceanu Firea Pandele (4) grad de comparație (3) gramatică (4) greșeli de scriere monumentale (3) HBO (7) hipercorectitudine (5) inconsecvențe DOOM2 (7) î din i (6) jurnaliști (101) Libertatea (9) lipsă de logică (12) Liviu Pop (3) mama ei de topică! (4) marketing (11) Ministerul Educației (6) monumente (3) muta cum liquida (9) noștrii (6) nume de persoane (7) ortografie (21) oximoron (11) Parlament (3) pațachină (1) pleonasm (31) plural (10) politician (7) presă (5) prim-ministru (7) programă (3) prostul nu e prost destul... (3) publicitate (12) Radu Paraschivescu (2) Realitatea TV (16) reforma ortografică (9) reporter (2) rimel (1) România Liberă (16) s-a răsturnat căruța cu proști (5) SRI (2) statistici (10) Stelian Tănase (2) texte juridice (3) top căutări (24) traducere (18) traduceri proaste (26) virgula (9) vroiam (1)