*funeralii

Se pare că de cîte ori moare un monarh (re)descoperim incultura „jurnaliștilor”. S-a întîmplat în 2017, la moartea regelui Mihai, se întîmplă și acum! În ambele cazuri avem confuzia dintre funerar și funeralii. Forma funerarii există doar ca plural articulat al lui funerar!

Potop de... ploi!

Ce mai putem comenta?!

Ar mai fi de remarcat faptul că în mai toate dicționarele limbii române primul sens face referință la Biblie!

Nu este ceva nou, practic la fiecare ploaie mai zdravănă apare un poet jurnalist care ține să se facă remarcat cumva. Un exemplu de anul trecut:

supraponderabilitate...

Mania unor jurnaliști de a folosi cuvinte pe care nu le înțeleg este cunoscută, iar cuvintele lungi sînt un bun exemplu în acest sens, în special cele care se termină în -abilitate, care, culmea, ar trebui să fie ușor de descifrat. Cu toții știm de rata de promovabilitate (în loc de rată de promovare) pe care o auzim măcar o dată pe an, la bacalaureat. Dar un cuvînt nou de acest gen încearcă să își facă loc în lista cu perle: supraponderabilitate (obezitatea fiind o boală contemporană din ce în ce mai des întîlnită).

Chiar azi, în ziarul Adevărul, întîlnim un articol în care cuvîntul este promovat excesiv. Sensul în context este evident: „starea de a fi supraponderal”, pentru care nu există un cuvînt în dicționare,  și putem întelege nevoia autorului de a construi unul, dar acesta ar fi: supraponderalitate (din supraponderal și sufixul abstract -itate). De ce ar trebui să existe și -abil- (posibil) în această schemă nu prea se poate înțelege; ar trebui să înțelegem că este vorba de „starea de a putea deveni supraponderal”, ceea ce în mod cert nu este intenția autorului!

În limba română supraponderabilitatea este definită în DEX:

SUPRAPONDERABILITÁTE s. f. (Fiz.) Stare a unui corp de a avea o greutate mai mare ca urmare a unei forțe gravitaționale sporite. – Supra- + ponderabilitate.

Pare a fi o construcție în limba română (nu am descoperit ceva similar în alte limbi), astfel că și sensul inventat este, cel mai probabil, o producție autohtonă!

Orfană... cu părinți

Ziarul Adevărul din Constanța, prin acest articol, revoluționează semantica!

Am încercat să caut în articol amănunte care să sugereze că titlul doar pare că ar fi greșit: că poate avea un singur părinte, că a rămas orfană mai de curînd sau chiar că e un oximoron ironic bine plasat... Nimic! Pur și simplu, nici o informație! Singurul detaliu care te poate duce cu gîndul la orfani este existența în text a unui Centru de plasament al minorilor. Nu, acolo nu-s numai orfani (chiar autoarea ne povestește cum fata a fost luată de la părinți)!

A, cineva ar putea crede că chichirezul e la definiția cuvîntului orfan. Dar nici aici nu e nimic ambiguu:

ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus.

Ziar de calitate care face diferența...

Cum o fi, oare, să te umfli în pene că ești ziar de calitate, dar să permiți greșeli de școală primară (vezi aici sau în arhivă articolul)?

A greși este omenește, dar d-aia există corectură. Sau poate că nu există, că ziarul „quality” de azi face economii. Chiar nu mai contează dacă autorul știe sau nu să scrie corect, în joc este reputația ziarului!

Iar limba de lemn este atît de solidară cu jurnalismul sportiv încît expresia „a face diferența” (diferența dintre ce și ce?), simbol al șabloanelor pare neobservată! Nu știu cum sînt alții, dar cînd aud această expresie mă gîndesc invariabil la bancul vechi:

– Care este diferența dintre un crocodil?
– ?!
– Păi e mai mult verde decît lung!
– ??!
– Simplu: verde este și în lungime și în lățime, pe cînd lung este doar în lungime! 

cu varianta:

– Care este diferența dintre un crocodil?
– ?!
– Păi e mai mult lung decît verde!
– ??!
– Simplu: lung este și pe față și pe spate, pe cînd verde este doar pe spate! 

Despre „a face diferența” a scris și Rodica Zafiu, vezi acest articol.

un puiet de presă...

Nu știu cine a lansat sintagma „un puiet de stejar”, dar a reușit să demonstreze cam pe unde este nivelul presei românești (în materie de limbă română și nu numai)...

Este incredibil că nimeni nu a sesizat sau nu a fost deranjat de faptul că puiet este un cuvînt cu sens colectiv și nu poate fi folosit cu articol nehotărît:
PUIÉT, (1, 2) s. n., (3) puieți, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Mulțime de pui¹ (I 1, 2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui¹ + suf. -et.
sursa: DEX '09

Faptul că -et este un sufix care formează substantive colective: puiet, tineret, brădet șamd se învață în gimnaziu, dar probabil că unii uită mai repede.

Penurie de limbă română...

Penurie de oameni de stiință in Botoșani

Sursa: Adevărul

harakiri

    „Un prost aruncă o piatră-n apă, o sută de-nțelepți nu pot să o scoată” spune înțelepciunea populară și se pare că că textul rămîne la fel de adevărat dacă înlocuim „prost” cu „Prostănac”...
    Astfel, cert este că într-un ziar descoperim declarația:

Nu-mi fac harakiri cu mîna mea. PSD să aibă curajul să o facă.

iar în altul descoperim că replica ar fi fost de fapt:

Nu vreau să fac harakiri partidului pe mîna mea.

    În orice caz, ambele variante sînt greșite: harachiri (scris și harakiri sau hara-kiri), fiind o formă de sinucidere, este evident că trebuie executat de persoana în cauză (așadar am avea de-a face cu un pleonasm sau cu o inconsistență semantică și logică). Se pare că autorii articolelor au fost amețiți și ei de declarația respectivă dacă au preluat-o fără să îi cerceteze consistența internă...

    Ar mai fi de menționat că forma folosită diferă de cea „oficială” – harachiri – din motive neștiute s-a preferat înregistrarea unei forme oarecum românizate, deși cuvîntul nu este des folosit, chiar în contradicție cu principiilor pe care le clamează DOOM-ul (de folosire a standardelor internaționale cînd este vorba de transliterări).

S-a schimbat moneda Chinei?!

    Citind un articol despre economia Chinei, am rămas surprins cînd am descoperit o referire la moneda acestei țări:

Peste 1.100 de miliarde de renminbi au părăsit sistemul bancar chinezesc în luna iulie.

    Primul gînd care mi-a trecut prin cap a fost că în China s-a schimbat moneda (yuanul), însă imediat am realizat că o atare mișcare nu și-ar fi avut rostul... După două minute de căutări am descoperit că reminbi înseamnă „moneda poporului”, iar unitatea primară a acestuia e... yuanul. În plus, niciodată nu se folosește o valoare numerică împreună cu denumirea generică a monedei, reminbi, ci numai cu unitățile acestuia (yuanul și subunitățile acestuia). Oare cine l-a împiedicat pe autor să piardă aceeași cantitate de timp?
    Așadar limba română nu se mai îmbogăți cu acest cuvînt, dar în mod cert ziarul Adevărul are nevoie să își angajeze un corector-editor. Mai ales că în aceeași zi am descoperit în articolul acesta că un bulevard poate avea *scoar sau chiar că o autostradă are o bandă de decelare (vezi aici)...

arestat în lipsă

    Amicul klewos mi-a trimis o știre interesantă:

„Scooby” arestat în lipsă

    Știam că există condamnări în contumacie, însă arestarea în lipsă este ultimul răcnet în materie de procedură penală! Oare arestatul-lipsă (sic!) i s-or fi pus fi citit drepturile? Că mi-e teamă să nu fie eliberat din motive de eroare de procedură...