Titlul și virgula...

Pentru concizie, pe burtierele televiziunilor sau în titlurile știrilor virgula poate fi folosită și pentru a înlocui verbul a fi în construcțiile pasive (vezi GLR 2008, vol. 2, pag 998). Însa uneori, ca în cazul de mai jos, adăugarea unei virgule face ca titlul să devină brusc mincinos!

În locul firescului:

Coronavirus: Primul caz de deces înregistrat în Cehia

editorul a scăpat o virgulă care contaminează total sensul:

Coronavirus: Primul caz de deces, înregistrat în Cehia

Din titlu se va înțelege acum că primul caz de deces din cauza coronavirusului a fost/este în Cehia (și nu în China)...

presiune negativă...

Deseori expresiile greșite se răspîndesc conform înțelepciunii populare, de exemplu: Un prost arunc-o piatră-n apă, o sută de-nțelepți nu pot s-o scoată. Căci nu-mi explic cum oameni alfabetizați științific pot repeta un asemenea nonsens, evident fără să-l treacă prin filtrul gîndirii! 

Din punct de vedere științific, expresia „presiune negativă” este de-a dreptul rizibilă și numai o persoană care nu înțelege noțiuni minimale de fizică ar putea să o emită: presiunea este definită ca fiind raportul dintre forță și suprafață, astfel că presiunea negativă ar însemna nu o apăsare, ci o tragere în sus (adică un fel de sucțiune către exterior!)... 

În realitate este vorba de o încăpere în care presiunea este mai mică decît în exterior, iar sucțiunea este exact în sens invers, dinspre exterior spre interior (căci asta e și ideea dispozitivului: să nu permită virusului să scape în exterior!). Culmea e că deja există un dispozitiv tot din domeniul medical care face cam același lucru – camera hipobară – singura diferență fiind că aceasta este total izolată de exterior!

testat pozitiv...

Odată cu noul coronavirus am importat și o nouă formulare improprie – testat pozitiv – găsim zeci de mii de rezultate numai în zona știrilor! Există și varianta mult mai puțin folosită detectat pozitiv, dar pare doar o încercare de a nu repeta cuvîntul testat (totuși, cred că e o opțiune mai aproape de limba română). Deja avem trei tabere în funcție de prepoziția folosită după expresie: la (15%), cu (66%) și pentru (19%). Dacă pentru pare să fie varianta traducătorului leneș (echivalare directă for - pentru dacă spunem „testat pozitiv” de ce ar mai conta nuanțele?), surprinde preferința pentru cu și, de asemenea, lipsa lui de (pare cea mai potrivită opțiune pentru verbul a testa).

În limba română se spune de obicei „are boala cutare”, „i s-a descoperit boala cutare” sau, dacă ținem neapărat la a testa „rezultatul la testarea pentru boala X a ieșit pozitiv”. Poate stupid că trebuie explicat, dar testarea reprezintă altceva decît rezultatul! În limba engleză, vestul to test are și o valoare intranzitivă, exact cea corespunzătoare expresiei tested positive for, însă limba română nu are (cel puțin deocamdată) o asemenea valoare și de aceea formularea ar trebui evitată!

Pare destul de evident că formularea cea nouă este strîns legată de epidemie, cel puțin din două motive, ambele oferite de Google:

• numărul știrilor în care formularea nu e asociată cu noul coronavirusul reprezintă mai puțin de 0,1% din totalul știrilor care conțin formularea;
• rezultatele de pe Google Trends (vezi imaginea);

Cele cîteva zeci de știri care conțin formularea „testat pozitiv” se referă aproape în exclusivitate la dopaj, ceea ce înseamnă că formularea din engleză a fost importată de jurnaliști sportivi (cunoscuți pentru traduceri aproximative), însă nu mi-e clar cum a reușit să se extindă așa rapid... Rămîne să vedem dacă sintagma va fi folosită și după pandemie!

Din nou despre piele și găină

Am scris aproape acum mai bine de 2 ani despre expresia degenerată „a se face pielea găină”. Iată dovada că nu este o simplă întîmplare, ci e un trend!

Editare ulterioară: se pare că expresia este legată de „artiști”:

Principiul cooperării

Deși nu se învață la școală, oamenii știu instinctiv că o comunicare, indiferent de canalul pe care este făcută, trebuie să respecte cîteva reguli pentru ca mesajul să ajungă corect la destinatar. Printre acestea găsim ideea de „cooperare” între cel care transmite mesajul și cel care îl primește. 

Asta implică și faptul că dacă într-un dialog apare o comunicare greșită, atunci are șanse mari să fie reperată și reparată (destinatarul avînd posibilitatea de a clarifica ambiguitățile detectate), dar și că în cazul canalelor unidirecționale – literatură, postări pe twitter, reclame, prezentare de știri la TV sau la radio – acest lucru este imposibil de făcut: odată lansat mesajul, nu se mai poate interveni asupra lui, astfel că interpretarea rămîne la latitudinea celui care ascultă!

Filozoful englez Paul Grice a sintetizat regulile schimbului de informații în principiile (maximele) cooperării, care presupun că:

• [principiul cantității] se transmit toate informațiile necesare, dar nu mai mult;
• [principiul calității] se transmit informații valide (în opinia vorbitorului) și care pot fi susținute susținute de dovezi;
• [principiul relației] se transmit informații pertinente și care sînt relevante în discuție;
• [principiul manierei] se transmit informații clar, succint și metodic, evitînd prolixitatea sau ambiguitatea; 

Există și alte descrieri ale fenomenului*, însă aceasta (cea a lui Paul Grice) mi se pare cea mai structurată și simplu de explicat.

Detaliile lipsă pot declanșa adăugarea unor informații suplimentare care sînt preluate din context sau din ceea ce se presupune că sînt cunoștințe de bun-simț (și nu întotdeauna corect), iar cele redundante pot schimba sensul mesajului transmis. 

Ce se întîmplă cînd se încalcă principiile acestea (fie inconștient, fie deliberat)? Uneori rezultatul este hilar, alteori e o strategie creată cu intenția să păcălească... În orice caz, un vorbitor mediu își dă seama imediat că există o problemă (chiar dacă nu cunoaște aceste principii) și fie presupune că a înțeles greșit (și cere lămuriri), fie crede că partenerul de discuții nu este „cooperant” (rezultînd acțiuni specifice fiecăruia).

Hai să vedem cîteva exemple de încălcări ale acestor principii:

• în situația aceasta merceologul s-a gîndit că simplele ouă nu se vînd la fel de bine ca cele cu epitet, așa că i-a adăugat unul, însă a ratat principiul cantității folosind denumirea „ouă naturale” (sper că nu trebuie explicat)!
• sloganul „Exclusiv pentru toți” al unui supermarket este un bun exemplu de încălcare a principiului calității, căci dacă este exclusiv nu poate fi pentru toți (bine, ar putea fi de vină și maniera);
• deși nu era presată de timp, o tînără româncă din diaspora vrea să promoveze școala din Germania în legătură cu purtatul măștii, dar încalcă principiul manierei explicînd că „ne obligă doar dacă vrem” (poate recunoașteți un pic din umorul lui Caragiale);

Mai multe despre principiile cooperării puteți găsi aici:

• https://courses.media.mit.edu/2004spring/mas966/Grice%20Logic%20and%20Conversation.pdf
  
• http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/V871/pdf
• http://alil.academiaromana-is.ro/wp-content/uploads/2012/05/Reguli-constr%C3%A2ngeri-%C5%9Fi-principii-conversa%C5%A3ionale.pdf
• https://www.youtube.com/watch?v=we6uSVf4qss

_______

* De exemplu teoria relevanței (Sperber & Wilson) sau principiul încrederii (Eugen Coșeriu).

Antrenorul Arsenal...

Costul telegramelor (plata era proporțională cu numărul de cuvinte) făcea ca pe vremuri să se omită cuvintele de legătură din titlurile articolelor, iar o redacție mai puțin atentă la calitatea limbii uita să le adauge la loc.

În ziua de azi nu mai avem probleme cu spațiul sau cu costul mesajelor (un e-mail e gratuit indiferent de dimensiune, se pot trimite mesaje vocale înregistrate șamd), dar meteahna a rămas! Cum am putea oare scăpa de ea?

rata fatalității...

Și la epidemiile trecute am observat folosirea lui fatalitate cu o accepțiune care nu există în limba română, în special în sintagma din titlu (vezi, de exemplu, aici, deși expresia e folosită mult mai des pe cale orală,). Definiția din DEX:

FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. Forță supranaturală, voință divină care determină în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs de împrejurări nefericite (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis.
sursa: DEX '09 (2009)

Evident, sensul nou – pentru care s-ar putea folosi „mortalitate” mult mai firesc și în spiritul limbii române – este preluat, ca tot vocabularul romglezei, fără prea mult discernămînt, din engleză!

izoletă...

Foto: Libertatea

Odată cu coronavirusul, a apărut în România și un „nou” termen: izoletă! Este vorba de o targă etanșă (de obicei hipobarică), care previne răspîndirea agenților patogeni de către bolnav.
Am pus ghilimele la nou deoarece este folosit de ceva timp (prima atestare am descoperit-o într-un articol despre Ebola).

În engleză se spune isolation stretcher („targă de izolare”), eventual cu numele produsului (EpiShuttle „EpiNavetă” într-o traducere aproximativă), în franceză brancard étanche, în italiană barella di isolamento, deci nu s-a simtit nevoia unui termen special.

Are o etimologie neclară – după cum am văzut mai sus nu pare să provină din limbile de circulație –, dar este destul de evident punctul de plecare: verbul a izola! Totuși, în limba română nu există sufixul -etă, așadar construcția pare artificială (nu pare românesc, ci împrumutat).

carantină

Carantina este fără îndoială unul dintre cuvintele la modă acum (pe lîngă coronavirus, autoizolare, pneumonie șamd). Chiar și pentru cei care nu au plăceri lingvistice, este destul de evident că termenul trebuie să aibă legătură cu o epidemie din trecut – ciuma din secolul al XIV-lea – dar nu este clară legătura cu numeralul 40. Termenul este format în dialectul venețian, quarantena, și desemna perioada de 40 de zile în care călătorii care doreau să intre în Veneția erau nevoiți să aștepte (fie pe corabie, fie pe anumite insule din lagună) înainte de a li se da permisiunea. Știm exact și anul în care cuvîntul a început să fie folosit: 1448, an în care senatul venețian a prelungit perioada de izolare de 30 de zile (trentina) la 40!

De aceea este cumva curios faptul că DEX nu oferă sensul inițial, cel de perioadă de izolare, ci doar cel de loc de izolare și, mai general, al izolării în sine! Sigur, lucrul acesta se observă și în limbă, folosindu-se sintagma „perioada de carantină” pentru a desemna intervalul în care trebuie urmate regulile carantinei. De notat și faptul că termenul care desemnează locul unde se întîmplă carantina, lazaretul, a dispărut practic din limba română, probabil ca urmare a dispariției epidemiilor în ultimul secol.

Bonus:

Creșterea numărului de căutare pe Google este semnificativă (100% reprezintă popularitatea maximă a termenului în perioada aleasă drept interval de referință)

Poate părea o creștere bruscă, dar ca să punem lucrurile în balanță trebuie văzută și situația lui coronavirus?