Nu credeam că presa poate ajunge la nivelul în care sa nu poată adăuga un sufix...
Pare destul de simplu, mai ales că prima parte este o siglă: IT + -ist = IT-ist! La plural, evident, IT-iști.
Pentru toată lumea cu o brumă de cultură, domestic se aplică numai animalelor. La fel și domesticit (deși era o vreme în care se folosea și pentru terenuri agricole).
Presa românească a reușit să-și demonstreze din nou incompetența copiind un termen de care habar nu au și, în consecință, îl folosesc ca nuca-n perete!
Moratoriu înseamnă amînarea plății unei datorii (și, eventual, prin extinderea sensului, ar putea însemna amînare la modul general).
Încă o „inovație” ortografică își face loc în colecția inculturii românești: cratima care separă e o-ul final accentuat (și nu numai) de articolul hotărît! Probabil că problema a devenit acum mai vizibilă datorită vetoului (culmea, o-ul nefiind accentuat aici) exprimat de Austria în legătură cu intrarea României în Schengen!
Cei de la Hotnews reușesc din nou să mă surprindă – de data asta cu o formă inexistentă de singular!
Recunosc că primul lucru la care m-am gîndit a fost singularul țițeu dintr-un scheci al celor de la Divertis!
În ultimul timp a intrat în „arsenalul” unor jurnaliști o nouă greșeală: lipsa articolului la numele proprii (de țări și orașe în special)! Cu siguranță este un model preluat de jurnaliști care nu înțeleg prea bine nici limba sursă (engleza sau franceza) și nici cea țintă (româna)!
Cu siguranță, cel care a putut emite această „perlă” nu cunoaște sensurile lui titulatură și diferența dintre titlu și nume! Greșeala este cu atît mai curioasă cu cît mai jos în articol se explică corect situația!
Avantajul jurnalistului cu lacune mari în vocabular în fața celorlalți (dacă or mai exista!) este că nu are nici o jenă să trîntească în articol o absurditate jenantă:
În titlu i-a surprins un lucru. În subtitlu două. Am citit articolul repede sperînd că voi descoperi în text trei lucruri, însă am fost dezamăgit...
Jurnalismul a fost multă vreme zona din care cultura românească a reușit să își extragă seva (scuze pentru exprimarea șablonardă): mulți dintre marii scriitori români au cochetat cu jurnalismul! Din acest motiv, îmi permit să echivalez nivelul gazetarilor români cu cel al culturii!
Este lăudabil că mai există site-uri care încă mai prezintă știri despre știință sau articole de popularizare a științei, însă ar trebui înțeles că cei care le editează ar trebui să le și citească (sau să le înțeleagă)...
Astfel, aflăm din articol că cercetătorii „prezic” evenimente din trecut, cînd, clar pentru toată lumea școlită și neșcolită, de fapt a prezice este legat numai de viitor! Nu știu dacă mai are sens să indic și finețuri de pragmatică precum accentuarea inutilă cu „a avut loc pe Pâmînt”, în special a doua subliniere cu galben (care te face să crezi că lumea crede că s-a întîmplat în altă parte)!
Pe scurt, nu! Nu știu de unde s-a împămîntenit acestă credință, însă ea este falsă! După cum toate dicționarele onomastice spun, Ilinca este o variantă a numelui Elena (vezi Mică Enciclopedie Onomastică, vezi Dicționar Onomastic).
Pe principiul Un prost aruncă o piatra-n apă, o sută de înțelepți nu pot s-o scoată, Agerpres a fîsîit următoarea informație:
După ce am săpat nițel, am descoperit și sursa inițială, un comunicat... MAI!
De remarcat că în listă apare greșit și Elis, care este de fapt un hipocoristic de la Elisabeta!
Și ar fi de rîs dacă nu ar fi de plîns! Căci în comunicatul din 21 mai (Constantin și Elena) Ilinca apare din nou (vedeți toate comunicatele aici)!
Cum era de așteptat, pseudojurnaliștii s-au repezit să copieze informația fără să o treacă și prin filtrul gîndirii:
 |  |
Si mai distractiv e că și site-urile bisericești preiau gogomănia (nu le mai dau, că sînt destule)
Dar să nu credeți că etimologia populară este nouă! Am descoperit că informația asta e diseminată și în wikipedia, care preia o știre de acum 10 ani, de data asta sursa fiind Mediafax, care preia informația tot de pe site-ul MAI!
Cred că orice vorbitor de limbă română înțelege că termenul constelație provine de la cuvîntul stea. Cum s-ar putea gîndi cineva că niște sateliți, oricît ar fi ei de strălucitori pe cer, ar putea forma o constelație?
Nici măcar la figurat nu se potrivește, căci definiția constelației implică stelele păstrînd pe cer o formă anume! (Cine știe, poate se va întîmpla și asta în viitorul apropiat!)
Măcar dacă s-ar fi folosit ghilimelele, ca să fie clar că termenul e impropriu folosit!
Am fost intrigat de o construcție descoperită într-un articol: cineva denunța o... teorie!
Contrar a ce crede autorul articolului, a descoperi (cînd vorbim de ceva științific) înseamnă exact ce spune, etimologic, termenul: un lucru care exista dinainte, dar nu era știut (descoperim o folilă, descoperim o lege a fizicii șamd)!
Dar cînd realizarea este un lucru nou (creat de oameni) se spune a inventa sau eventual, dacă se face gradual, a dezvolta.
Bonus: autorul se dă un pic în stambă și cu folosirea greșită a verbului a pilota, confuzia venind probabil de la testul-pilot despre care se vorbește în articol!
S-a-nceput cu aterizare, probabil a părut dubios (că unii zic că termenul s-ar fi format de la Terra), așa că s-a-ncercat amartizare! După un pic de cumpănire, s-a ajuns la concluzia că nu e bun termenul, că la fiecare planetă cucerită vom avea un nou cuvânt! Și la cîte planete-s în Univers...
Au încercat oamenii atunci un termen ceva mai neutru: asolizare (probabil după modelul lui amerizare, dar fără vreo legătură cu Terra)! Pare bun, că mai toate planetele au sol (și, dacă au apă, o să amerizeze, nu?)! Dar o să fie ceva confuzii cu o eventuală planetă Sol sau, mai știi, cu Soarele (avem solar, nu-i așa?)...
Probabil în curînd vom ajunge și la aplanetizare!
Există printre jurnaliști, mai ales printre redactorii-șefi, o autosuficiență (ca să nu spun cuvinte mai grele) cînd este vorba de cunoștințe ortografice. Din păcate majoritatea se informează după ureche și nici atunci cînd ceva este evident dubios nu verifică norma!
În cazul de față, cel mai probabil, autorul articolului a auzit de regula folosirii sufixului -ean la demonime, a contribuit un pic și faptul că în limba engleză se scrie chilean (deși se pronunță tot cu i, ceva de genul [čiliăn], însă nu i s-a părut greoaie pronunțarea [či-lean]! Căci așa s-ar pronunța dacă s-ar scrie chilean (întotdeauna -ean este o singură silabă ca sufix al numelui unei populații)!
Pentru cazurile în care este nevoie de două silabe, de exemplu *herculean, DOOM2 a ales să se dubleze litera e, pentru a marca mai clar hiatul: avem acum herculeean. Vezi și mediteraneean.
A, ca să fie clar de ce pronunțăm cu -i, nu cu -e: cuvîntul este destul de vechi, format în limba română acum 100 de ani noi spuneam Republica Chili (iar, ca la multe alte cuvinte, nu s-au modificat și derivatele după modificarea cuvîntului de bază)!
 |
| Candrea - Dicționarul Enciclopedic, 1931 |
Un caz similar, folosit greșit este *caraibean, deși DOOM2 indică clar Caraibi forma corectă, deci singura posibilitate de formare corectă a etnonimului este caraibian (chiar dacă nu apare în dicționare, poate apărea prin diverse articole).
Se zice că a fost realizat un experiment în care membrii unui grup (cu număr egal de femei și bărbați) au fost rugați să adauge virgula lipsă în propoziția:
Dacă bărbatul și-ar putea imagina valoarea pe care o are cu adevărat femeia ar merge în patru labe.
Toți bărbații au pus virgula înainte de „femeia”, toate femeile au pus virgula după „femeia”!
Probabil ca să nu ajungă ca în anecdota de mai sus, cei de la HotNews s-au gîndit să pună virgule în ambele locuri posibile!
Astfel, putem interpreta fraza în două feluri:
