Go fuck yourself și pudibonderia presei

Deși se aude clar că soldatul a zis: „Русский военный корабль, иди нахуй”, nu „Go fuck yourself”, redactorii au simțit nevoia să scrie în engleză (adică nici în original, nici tradus în română). Care o fi motivul?! În afară de faptul că au tradus o știre din engleză...

În interiorul articolului insulta e tradusă „Navă rusească, du-te dracu!”... În ce scop o fi întreținută pudibonderia asta din presă?! Nu mai zic că e penibilă alăturarea cu varianta din engleză. Oare or crede că înjurăturile sînt mai puțin înjurături dacă le scriu în alte limbi?!

teritoriu *contestat

Din ce în ce mai multe calcuri nu tocmai necesare se impun în limba română. Povestea lui contestat în loc de disputat e mai veche, dar, apărînd doar într-o nișă (cea sportivă), a părut mai puțin deranjant.

Odată cu războiul, disputele s-au mutat din sport și în viața de zi cu zi, astfel că era inerent să nu se „moștenească” și problemele lingvistice!

genom genomi genomuri

În activitatea de validare a definițiilor noi din DOOM3 am parte de surprize (de obicei neplăcute)! În cazul lui genom am descoperit o întreagă aventură cu forma de plural!

Se știe că nici DOOM-ul și nici DEX-ul nu au parte prea des de ediții noi. Înainte de Revoluția din 1989, DOOM-ul a fost scos în 1982, iar DEX-ul în 1975 și în 1984. Imediat după 1989, Academia a hotărît să își mute atenția de la problemele de moralitate și a inițiat schilodirea ortografiei limbii române, așa că pe timpul vieții Mioarei Avram nu a apărut un alt dicționar morfologic. 

Genom a apărut prima oară în DOOM 1982, cu pluralul firesc, genomuri (interesant că DEX-ul din 1984 nu a preluat termenul; abia în suplimentul din 1988 a fost adăugat!) :

DEX nu a avut probleme cu noua ortogafie, așa că în 1996 a apărut o nouă ediție, dar genom avea pluralul genomi (preluat din suplimentul DEX din 1988)!

DOOM a dorit să fie consecvent în ediția a doua (apărut în 2005, după moartea Mioarei Avram), așa că a menținut pluralul genomuri:

DEX nu a scos o nouă ediție, dar a apărut o reeditare în 2009 (reeditare care conținea o mulțime de modificări) unde a hotărît să preia (majoritatea?) recomandările din DOOM, așa că pluralul lui genom a devenit genomuri și în DEX!

Dar, surpriză! DOOM, în ediția a treia s-a hotărît să schimbe calimera și a preluat forma de plural din DEX, genomi (pe care nu o folosește nimeni, între noi fie vorba):

Sincer, povestea îmi amintește de un vechi banc despre doritorul de tuș de la librăria Găurica, la care patronii erau Tache și Tică: cînd fu Tache nu fu Tică, cînd fu Tică nu fu Tache, cînd fu Tache și fu Tică, nu fu tuș la Găurică! 

discuții *pe

Cu puțină grijă se putea formula mai simplu: „Biden vine pe Europa pe discuții pe Ucraina”...

bustrofedon

Bustrofedon este un stil de scriere bidirecțional, utilizat în vechime (a fost descoperit în manuscrise și inscripții.

antice). Fiecare rînd este scris în direcție opusă, cu literele scrise invers (corespunzător direcției scrisului!): cînd

se ajunge la capătul rîndului nu se revine la capătul inițial, ci se continuă din acel punct, în sens invers. Numele

provine de la grecescul βουστροφηδόν „cum întoarce boul” – care este creat din βούς (bous) „bou”, στροφή (str

ofe) „a întoarce” și sufixul -δόν (-don) „la fel ca” – , deoarece urma scrisului imită brazdele create de plug pe cî

mp (plugul fiind tras în special de boi). Este interesant de observat că citirea unui text scris în acest stil este mai

puțin obositor pentru ochi, deoarece la capătul rîndului ochii nu pierd contactul cu scrisul, ci schimbă doar dire

cția. Cu un pic de antrenament – căci literele scrise invers vor fi mai greu de citit la început – viteza de citire po

ate crește pentru textele largi, care nu pot fi cuprinse dintr-o singură privire.

*Kîiv și părerismul lingvistic

Invazia rusească în Ucraina a făcut ca numele (orașelor) să fie în centrul atenției presei. Ca atare, ne-am întîlnit cu cele mai colorate tranliterații posibile. De ce? Și cu ajutorul Institutului de lingvistică, care a permis apariția DOOM3 pe model comunist (oferind transliterații din chirilică doar pentru limba rusă, nu și a limbilor din fostele țări din U.R.S.S.) și nici nu s-a deranjat să creeze pagină oficială care să se ocupe de aceste aspecte. Astfel, nu trebuie să ne mire că fiecare își dă cu părerea sau chiar să încerce să își impună opiniile, deși nu se pricep la aceste chestiuni!

Un exemplu de părerism este cel de aici:

Pe ce baze crede domnul Șora că ar trebui să scriem Kîiv nu știu și nici măcar nu pot bănui. Dar am cîteva argumente care ne spun de ce nu trebuie să scriem așa: 

1. Numele orașului este încetățenit de multă vreme în limba română (se scrie Kiev de la începuturile scrierii cu litere latine);
2. În conformitate cu norma curentă numele se scrie Kiev, dar dacă am presupune că nu avem o formă încetățenită, atunci ar trebui să scriem Kyiv, în conformitate cu transliterarea oficială din Ucraina (acceptată internațional);
3. Având în vedere că domnul scrie cu â și sunt atunci logica ne spune că respectă noua ortografie, astfel că dacă vrea musai o transliterație (dubioasă, totuși), atunci trebuie să scrie Kâiv (stupid, nu?);
4. Dacă scriem Kîiv/Kâiv, va trebui să și pronunțăm așa, chestie dificilă în limba română;

Un alt argument important este cel al transliterației din ucraineană, dar pentru că nu sînt descrise regulile acestea în DOOM, ar putea fi greu de acceptat de cei care cred în DOOM ca într-o biblie! Totuși, hai să vedem cum ar ieși: numele orașului în limba ucraineană este Київ. Ce sunete reprezintă literele acestea?

• К – sunetul [k];
• и – de obicei sunetul [ɪ], un sunet între i și e, dar uneori este sunetul [î] (de exemplu în secvența ий sau după consoanele dure);
• ї – diftongul [ĭi];
• в – un sunet între [ŭ] și [v], în cazul acesta este mai spre [ŭ], vezi aici cum se pronunță.

Dacă vrem să fie cît mai aproape de pronunțare  – am pus cratima pentru a fi clară silabația – am avea Ky-iiu, dar în locul lui y am putea pune tot i (dar am avea o mică ambiguitate). Iar dacă dorim o transliterație care să fie aproape de cea oficială ucraineană ar trebui să avem Ky-iv (cu o remarcă similară pentru y). 

În mod indirect, avem dovada că în cazul Kîiv este vorba de „părerism” și nu o încercare de a impune un standard: site-ul RFI folosește î pentru и doar pentru Kiev, nu și în cazul Jitomir (Житомир, pronunțat aproximativ [Jîtomer]):

Nu sînt multe de făcut în acest moment, singura instituție care ar putea reacționa ar fi Academia (sau Institutul de lingvistică din cadrul Academiei) pentru a pune la punct o transliterare oficială din ucraineană!

Pentru conformitate pun o imagine cu diagramele vocalelor ucrainene comparativ cu cele românești, unde putem vedea clar că и nu este î: