Un articol ratat

Atras de cadoul gratuit (sic!) pe care l-am descoperit în acest articol, m-am amuzat un pic văzînd festivalul de expresii greșite.  M-am oprit la partea de început, sînt convins că mai sînt greșeli și în rest! Cred că autorul nu a reușit să folosească nici una dintre expresii corect! 

Să explic sublinierile:

• cadou gratuit: pleonasm cunoscut, nu mai insist;
• foc de paie: expresia se referă de fapt la un lucru care se termină repede (focul de paie arde cu o vîlvătaie mare, dar nu durează), dar în articol este folosit cu sensul de ceva care se răspîndește rapid;
• folosit ca un cîrlig: în limba română în mod normal se spune momeală, referința la cîrlig nefiind utilizată (proabbil e preluată din engleză și tradusă prost);
• aceasta - nu știu ce dorește autorul să refere, dar aceasta ar trebui să refere ceva de genul feminin...
• praf în ochi: expresia completă este a arunca praf în ochi;
• a trage sforile: expresia se referă la uneltiri făcute pe ascuns, aici nu este vorba de așa ceva, fiind o înșelătorie clasică, pe față, pentru cei care cad în plasă;
• înșelăciune acră: sigur, nu ne oprește nimeni să fim poeți și să punem un adjectiv în contrast, dar e nepotrivit cu registrul jurnalistic (nu mai spun că în limba română nimeni nu ar asocia acru cu înșelăciune....poate amar!);
•  altcineva: pronumele acesta are trăsătura [+uman], ceea nu este cazul aici, producătorul referit fiind o companie;
• Sigur, ar trebui menționat și că Milka nu este producătorul, ci este un brand al companiei Mondelez International (fostul Kraft Foods).

injurii din inimă... romgleză sau jargon?

Pentru românul de rînd, injurie înseamnă „insultă”. Pentru cei care preferă romgleza, injurie este alternativa pentru prozaicul „leziune”!

Sigur, vor exista tot timpul cîrcotași care fie vor spune că termenul este jargon medical, fie că acesta este viitorul! Eu nu sînt Mama Omida să știu care va fi viitorul, dar în mod cert pot afirma că nu este jargon medical, căci termenul nu apare în nici un dicționar medical! 

un *tranșeu

Cei de la Hotnews reușesc din nou să mă surprindă – de data asta cu o formă inexistentă de singular!

Este cu atît mai curios cu cît există sute de cuvinte cu acest model de flexiune (mult mai multe decît un eventual neutru)!

Recunosc că primul lucru la care m-am gîndit a fost singularul țițeu dintr-un scheci al celor de la Divertis!

Nume propriu, articol lipsă

În ultimul timp a intrat în „arsenalul” unor jurnaliști o nouă greșeală: lipsa articolului la numele proprii (de țări și orașe în special)! Cu siguranță este un model preluat de jurnaliști care nu înțeleg prea bine nici limba sursă (engleza sau franceza) și nici cea țintă (româna)!

Ce este termia?

Există o anumită categorie de oameni cărora le lipsește total creativitatea și expresivitatea, astfel că încearcă să epateze folosind cuvinte neobișnuite, evident, încercînd să ascundă lipsa fondului în spatele formei. Altă categorie de oameni au un vocabular sărac și folosesc cuvintele din auzite, căci sînt incapabili să deschidă un dicționar. Cuvinte precum termie (în loc se încălzire) apar în vorbire cînd cele două categorii se intersectează! Și de aceea apar în topul căutărilor: ca în proverbul „un prost aruncă o piatră în apă, o mie de înțelepți nu pot să o scoată”, căci atunci cînd cineva cu bun-simț lingvistic aude termenul în contexte dubioase, în mod cert îl va căuta în dicționar:

De unde s-a iscat neliniștea? Simplu: în ședința de guvern de azi, premierul Ciucă a avut o fixație cu termia (fiind probabil inspirat de alt maestru al limbii române, Nicușor Dan)...

Doar că termenul înseamnă un pic altceva:

TERMÍE, termii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie.

sursa: DEX 2016

Probabil s-au plictisit de agentul termic și s-au hotărît să schimbe placa! Dar misterul rămîne: prozaicul încălzire nu o transmite mai clar mesajul decît un sens inventat? Sigur vor apărea nemulțumiți care să cîrcotească că din context putem înțelege despre ce vorbește, însă aici e nevoie să înțelegem un lucru: persoanele oficiale trebuie să transmită mesaje clare, nu interpretabile. Ce-ar fi să înlocuim în legi toate cuvintele care se pot interpola din context cu „chestie”?

 

Cum construim cabluri electrice între țări?

Personal nu-mi dau seama cum se poate ajunge la această realizare deosebită, nici dicționarele, dar președintele României pare convins că este posibil! 

Cum pronunțăm Kerci?

La Euronews am tot auzit că numele strîmtorii dintre Crimeea și Rusia este pronunțat în două silabe: Ker-ci. Interesant e că tot acolo Soci este pronunțat într-o singură silabă (deși, cum am tot spus, ar trebui două).

De fapt, Kerci trebuie pronunțat într-o singură silabă [kerč], căci în limbile ucraineană și rusă avem o singulă vocală, e, scrierea fiind Керч și respectiv Керчь!

Ce înseamnă dascăl?

Contrar părerii generale (includ aici și profesorii), dascăl nu are sensul „profesor” (evident, cu excepția figurilor de stil), ci „învățător (de țară)”! 

De Ziua Educației am avut parte de o coliziune între noua limbă de lemn – care a inundat rețelele de socializare cu termenul dascăl (folosit în loc de profesor) – și cei care au hotărât că trebuie să ia măsuri împotriva acestora! Din păcate, majoritatea au făcut-o într-un mod greșit (vezi, de exemplu aici sau aici)

Dacă nici un absolvent de Litere (ba zice că ar fi fost profesor acolo) nu înțelege chestiuni minimale de lingvistică, atunci situația e gravă la Universitate! Și mai penibil este autoaprecierea „riguros vorbind” cînd tocmai rigurozitate nu descoperim în explicație! 

Chiar dacă poate fi supărător să auzi o zi întreagă „dascăl” folosit în mod eronat în loc de „profesor” – el însemnând de fapt „învățător (la țară)” – este și mai enervant să auzi explicații sfătoase pe ton superior cum că de fapt dascăl ar însemna la origine „șef al corului bisericii” sau alte bazaconii similare!

Nu trebuie neapărat să cunoască sensul termenului de origine δασκαλος, nu trebuie să știe sensul intermediarului slavon даскал (în ambele cazuri „învățător, instructor”) și nici nota sensului II al lui dascăl din Dicționarul Tezaur („cântăreț de biserică”): „la sate învățătorul făcând și pe cântărețul în strană”, ci este suficient un minim de bun-simț lingvistic să realizeze că familia de cuvinte formată de la dascăl este legată de procesul de învățare, nu de corul de la biserică. Concluzia asupra sensului de bază sper că este evidentă pentru toată lumea!

Dascălul de la bun început a fost cel care se ocupa cu învățatul altor persoane! Trebuie știut că cele mai multe atestări ale termenului sunt cu acest sens, iar diferența dintre primele atestări ale sensului de bază („învățător”) și al celui secundar („cântăreț”) este de circa 50 de ani, așadar ordinea în care au fost folosite nu poate intra în discuție!