Muzeul regulilor inventate - episodul al III-lea - comparativul

Să ne înțelegem: o campanie pentru promovarea limbii române corecte este o idee foarte bună. Dar ce sens are o campanie de promovare a limbii române dacă e făcută după ureche? De ce ai vrea să promovezi reguli inventate?

Cum să nu promovezi limba română...

„Regula” emisă de cei de la Hyperliteratura este:

Comparativul de superioritate se exprimă cu ajutorul lui „decât”. Prepoziția „ca” se folosește în cazul comparativului de egalitate.

Dacă s-ar fi limitat la asta, încă nu ar fi fost nimic rău (ambele enunțuri fiind incomplete, dar adevărate), însă imaginea – adică, se știe, o mie de cuvinte! – ne clarifică enunțul:

Comparativul de superioritate se exprimă doar cu ajutorul lui „decât”. Prepoziția „ca” se folosește doar în cazul comparativului de egalitate.

Dacă cei care se ocupă de campanie s-ar fi deranjat să deschidă Gramatica limbii române, 2008 – norma actuală, ar fi descoperit la pagina 156 din primul volum cum li se contrazice afirmația imaginea.

Adverbul urmează regula adjectivului (GLR, pagina 603):

Dacă credeți cumva că este o regulă nouă vă înșelați. Iată ce scria în Gramatica Academiei (ediția 1965):

Verdict: regulă inventată!

Blestemul lui decît...

ProTV: „Deocamdată avem decît un nume și un chip.”

    Se pare că asupra președinților PSD plutește un blestemul folosirii inadecvate a lui „decît”. Poate că ne-am obișnuit prea ușor că atît de mulți politicieni țin discursuri sforăitoare despre mîndria de a fi român, dar au un dispreț total față de limba română.

România liberă: „Deocamdată avem doar un nume și un chip.”

    Totuși există și o parte oarecum amuzantă a întîmplării: reacția ziarelor față de declarația respectivă! Unii au preferat să dea declarația așa cum a fost dată (arătînd mai mult respect pentru meseria de jurnalist decît pentru limbă), alții au cosmetizat declarația (arătînd un respect mai mare pentru limbă decît pentru exactitatea faptelor descrise). Cum o fi mai bine? Într-o societate în care majoritatea covîrșitoare folosește corect limba română aș prefera fără dubii varianta corectă din punct de vedere jurnalistic, dar cum în România sîntem departe de acest deziderat, recunosc că nu pot avea o opinie clară!
 

De campanie

Nu, nu am dat în mintea politicienilor... :) Am vrut doar să manifest cîteva păreri despre duelul limbii române între cei doi candidați principali la prezidențiale.

Dacă la dl. Băsescu am remarcat folosirea cu obstinație a formei greșite (e drept, cred că ar putea fi ridicată la rang de „regionalism” în Muntenia) să *aibe în loc de să aibă, la dl. Geoană are probleme grave cu folosirea lui decît. Ultima dată am sesizat-o în confruntarea de pe 3 decembrie 2009:

Mai sînt *decît 3 zile pînă la alegeri

Evident, corect ar fi fost: Mai sînt doar/numai 3 zile pînă la alegeri. Din cîte am înțeles, și dl. Cristian Tudor Popescu a încercat să îi corijeze această problemă într-o emisiune televizată, însă fără nici un rezultat! Poate încearcă și cu să *aibe (cu mai mult succes, oare?)... :)

ACTUALIZARE: Nu pot să nu îl adaug aici și pe dl. Antonescu cu minunata lui exclamație:

Este o șansă *foarte istorică!

Sigur, gradele de comparație ale adjectivului sînt uneori mai greu de stăpînit, însă de la cineva care este mult prea lăudat pentur performanțele sale discursive, te aștepți la ceva mai mult...

decît

În limba română excepţia, restricţia, exclusivitatea se pot exprima în mai multe feluri: doar, numai, decît. La prima vedere acestea ar fi sinonime, însă există o mică nuanţă: decît se foloseşte numai în propoziţii negative.

Astfel, vom spune:

Acasă am numai un birou.

Folosind decît vom spune:

Acasă nu am decît un birou.

Absolut analog se foloseşte în cazul frazelor (tehnic vorbind: la introducerea circumstanţialelor de excepţie):

Vreau doar să beau apă cît mai repede.

şi respectiv:

Nu vreau decît să beau apă cît mai repede.

Nuanţa de care vorbeam mai sus este, din păcate, din ce în ce mai puţin sesizată, astfel că se poate auzi:

*Acasă am decît un birou.
*Vreau decît să beau apă cît mai repede.

care este o exprimare defectuoasă. Probabil tot din cauza necunoaşterii modului de folosire al acestor cuvinte vom putea auzi exprimări pleonastice de tipul decît numai:

*Acasă (nu) am decît numai un birou.

De menţionat că, dacă folosirea lui decît (restrictiv) fără construcţia negativă este o greşeală, folosirea lui doar şi numai în construcţii negative este posibilă:

Acasă nu am numai un birou. (pentru că am mai multe).
Nu vreau doar să beau apă cît mai repede (ci şi să îmi treacă setea).

însă sensul este total diferit.