Din nou despre „informații clasificate”

Articol din România Liberă care folosește sintagma

În ciuda faptului că în limba română clasificat înseamnă „ierarhizat” sau „structurat, sistematizat”, sintagma informații clasificate s-a impus fără probleme în „romgleză”, cauza cea mai probabilă fiind excesul de filme americane cu agenți secreți.

Putem oare să blamăm jurnaliștii că folosesc barbarismul cînd onor Parlamentul a nășit inclusiv o lege a informațiilor clasificate? Mai trist este faptul că această lege încalcă normele de tehnică legislativă (legea 24/2000) care specifică foarte clar în normele de redactare:

Articolul 36
(1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.
(2) Este interzisă folosirea neologismelor, dacă există un sinonim de largă răspândire în limba română. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni și expresii străine, se va alătura, după caz, corespondentul lor în limba română.
(3) Termenii de specialitate pot fi utilizați numai dacă sunt consacrați în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.
(4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înțelesul lor curent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului înțelegerii cu ușurință a textului de către destinatarii acestuia.

Sigur, legea de care vorbim definește termenul informație clasificată (măcar atît!), dar verbul a clasifica, folosit de cel puțin 10 ori în lege, nu este definit, deci trebuie să îl folosim doar cu sensurile din dicționare.

Trebuie adăugat și faptul că deși au trecut 15 ani de la apariția legii, DEX-ul încă nu a adoptat acest sens (în ciuda faptului că textele legislative sînt digitizate și probabil disponibile Academiei).

informații clasificate (episodul 2)

    Cam anul trecut scriam un articol pe tema cuvîntului clasificat... Nu am săpat prea mult pe tema asta, crezînd că este doar una (din multele) prostii apărute în presă. Iată că cîțiva așa-ziși jurnaliști, publică au articol (anonim, că dacă e anonimă o semnează mai mulți...) care instigă la pedepsirea ziariștilor care și-au permis să publice fragmente dintr-o stenogramă (de interes public, dar secretizată din neștiute motive!):

Articolul 36 alineatul 1 al aceleiaşi legi (i.e. a Legii nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate) impune că „persoanele fizice cărora le-au fost încredinţate informaţii clasificate sunt obligate să asigure protecţia acestora, potrivit legii, şi să respecte prevederile programelor de prevenire a scurgerii de informaţii clasificate”.

    Lăsînd la o parte cazul de amoralitate jurnalistică, articolul m-a făcut să caut legea cu pricina și, după ce mi-a fost confirmată folosirea acestor termeni, sa mă crucesc și cu stînga și cu dreapta :)! Respectiva lege abuzează de această sintagmă greșită (de peste 50 de ori în nici 10 pagini): așa este cînd legile nu sînt verificate nici de lingviști, nici de logicieni...
    Pentru a vedea că există și oameni care înțeleg să își facă treaba bine, Ordinul 493 din 15 iunie 2009  definește în articolul al doilea (deci chiar la început) niște termeni care ar putea fi neclari. Dacă și legea mai sus citată ar fi definit sintagma informații clasificate pentru a se potrivi sensului folosit acolo, s-ar fi evitat orice problemă... Mă întreb dacă unui judecător i se oferă legea într-o mînă și DEX-ul în cealaltă, ce ar alege...

informaţii clasificate

De cîtva timp am observat că sintagma informații clasificate copiată din engleza (americană? - classified information). De ce „clasificate” oare? Singura explicație pe care am găsit-o este că e cel mai apropiat cuvînt ca formă de varianta originală.

La noi, evident înseamnă altceva! Într-o vreme, se spunea secretizat în loc de clasificat, ceea pare mult mai românesc. Iar orice vorbitor de limbă română poate înțelege despre ce este vorba, chiar dacă nu cunoaște termenul și nici limba engleză, ceea ce este, cred, cel mai important!

Avertisment („Disclaimer”): O să se remarce că am o anume orientare către criticarea jurnaliștilor (și a altor specii care prezintă sau scriu știrile), dar aceasta este limba română care este auzită de cea mai mare parte a românilor, iar pentru unii dintre ei, e cam singura modalitate de a asculta limbă română structurată în propoziții și fraze... Deci puțină grijă nu ar strica!