Virgula de pe burtieră

Deoarece pe burtieră spațiul este limitat, virgula se folosește des pentru a înlocui un verb, de obicei verbul „a fi”. Doar că obiceiul a devenit reflex, astfel că acum se pune virgulă și cînd nu este necesar! Ba mai rău, în unele cazul, virgula schimbă sensul...

focalizarea în romgleză

Cînd vine vorba de romgleză există două tipuri de vectori care susțin barbarismele:

• habarnamistul – pentru el toate limbile-s la fel, româna trebuie să fie o traducere a celorlalte limbi și ca atare mențin în limbă cuvinte precum a manageria, a focusa șamd;
• semidoctul – știe că nu e bine ca mai sus, dar în loc să găsească un echivalent adecvat, alege o traducere directă în limba română, dar fără legătură cu sensul din limba inițială: a focaliza.  

De aceea a fost o surpriză totală pentru mine să descopăr o asemenea „perlă” pe un afiș girat de Universitate și, mai mult, unde ar trebui să fie promovată excelența! 

Sînt convins că nu profesorul din prezentare este cel care a conceput afișul, însă cu siguranță a avut un cuvânt de spus! Oare o fi atît de greu de înțeles că un asemenea afiș transmite un mesaj puternic despre realizator și despre cel care acceptă să apară în el (inclusiv despre instituțiile menționate)!

serul nu este același lucru cu vaccinul!

Termenul ser desemnează partea lichidă a sîngelui sau, prin extinderea sensului, un lichid artificial cu proprietăți similare. De obicei se folosește în sintagme: ser fiziologic, serul adevărului șamd, uneori (arhaizant) e folosit cu sensul de plasmă sangvină, în special e vorba de sînge de animale.

Nu mi-e clar dacă confuzia a început din necunoaștere (căci și serul se poate injecta) sau voit (folosirea cu intenție a unui cuvânt apropiat ca sens pentru a evita repetițiile), dar, deși nu e folosit în limba curentă, termenul a început să fie folosit în presă ca sinonim pentru vaccin!

Muzeul regulilor inventate - episodul VIII - „mai corect” e greșit sau nu?

În folclorul gramatical internautic folosirea sintagmei din titlu (și a altora asemănătoare) este considerată o gravă greșeală: dacă cumva te pune Aghiuță să scrii așa ceva, vor apărea imediat savanții de serviciu care îți vor explica că ești varză la limba română. Problema lor e că dacă îi întrebi unde ar fi greșeala, cei mai mulți nu vor avea o explicație (doar, eventual, că așa le-a spus învățătoarea), ia restul vor însăila o explicație fără sens.  

Mit: „mai corect” este greșit căci „corect” nu permite gradele de comparație.

Categorie: înțelegere defectuoasă a sensurilor cuvintelor, sofism.

Explicație: evident, nu găsim vreo regulă în GLR care să ateste exact cazul acestui termen, ci doar se definesc categoriile de adjective care nu au grade de comparație:

• cele care numesc o însușire negradabilă (absolut, mort, etern șamd);
• cele categoriale (euclidian, geografic, pulmonar, vizual șamd);
• unele compuse (albastru-verzui, dulce-acrișor șamd);
• cele care etimologic sînt superlative (optim, superior, infim șamd);
• cele care au înțeles superlativ (gigantic, preaputernic, străvechi, rarisim șamd);
• cele derivate cu sufixe diminutivale, cu sens de inferioritate (căldicel, slăbuț șamd);

Singura care s-ar potrivi ar fi prima categorie, însă nu există sensuri ale lui corect care să nu fie gradabile. Poate ajută și cele peste 100 de definiții din dicționare care conțin sintagma (nici nu mai luăm în calcul cele peste 300.000 de documente indexate de Google)!

Oricum, există un test simplu pentru verificarea existenței comparativului: dacă adjectivul poate fi folosit cu superlativul absolut – adică foarte corect – atunci poate fi folosit și cu comparativul – mai corect. 

Interesant e faptul că în Gramatica de bază a limbii române, autoarele au folosit la gradele de comparație folosind termenul corect:

Sursa: sursa erorii este evidentă: școala! Din păcate e singurul loc unde se învață gramatică, astfel că nu putem da vina pe altcineva. Modalitatea de transmitere e similară cu viroza: există persoane care nu au înțeles prea bine ce li se explică (sau poate chiar li s-a explicat prost) care se simt obligați să dea mai departe, astfel ca explicația greșită îi „infectează” pe cei cu imunitate gramaticală scăzută. Noile victime devin la rîndul lor vectori de răspîndire.

escapadă

Escapada este definită de dicționare ca o „plecare pe scurt timp, cu scopul de a petrece”, dar ideea este cea de aventură (toate definițiile avînd această clarificare). În plus, cam toate definițiile adaugă în paranteză și clarificarea uneori ascunsă și nepermisă.

Deși părea la un moment dat că termenul va fi folosit din ce în ce mai mult cu sensul de aventură (romantică sau sexuală) în ultimul timp se impune un sens cuminte, lipsit de aventură sau ilegalități, și anume scurtă excursie. Să fie pandemia de vină? 

mici vegani...

Am observat că, mai ales în ultimii ani, denumirile unor produse alimentare au suferit o transformare majoră, trecînd de la simpla și fireasca descriere a conținutului la orientări forțate de marketing. Uneori se încearcă epitete absurde (ouă voioase sau pui fericiți), însă uneori se ajunge exprimări la limita legalității, în care s-ar putea invoca chiar inducerea în eroare a cumpărătorilor!

Este și cazul micilor „vegani”, unde se încearcă combinarea oximoronică a numelui unui preparat din carne tradițional cu eticheta care exclude orice fel de produs animal: vegan! Prima imagine care vine în minte este cea a unui mititel care se hrănește numai cu produse vegetale (lucru oarecum adevărat dacă ne gîndim că vita și oaia, din carnea cărora se fac micii, sînt ierbivore!)

Sigur, unii s-ar putea întreba dacă este corectă și asocierea unui produs cu substantivul „vegan”, căci termenul aceste definește o persoană sau cel mult o dietă! Aici răspunsul este mai vag, căci deși în acest moment asocierea este incorectă conform DEX, totuși termenul este nou și în continuă schimbare, astfel că este posibil ca în viitor sensurile termenului să se extindă! Totuși, ca să evite discuțiile, alte companii preferă denumirile ceva mai „cuminți”, folosind atribute precum vegetal sau din plante.