cangur... sălbatic!

Întotdeauna m-au amuzat (și întristat în același timp) greșelile care dovedesc nepăsarea cu care autorul și-a scris articolul. Cred că este imposibil ca un vorbitor de limbă română să folosească serios sintagma  „cangur sălbatic”! Nu există o opoziție sălbatic-domestic în cazul cangurului și nici nu e genul de epitet care ar putea fi asociat în alt mod cu un animal.

Dacă te întrebi de ce li se pare vorbitorilor de română, indiferent de pregătire, că este greșită această exprimare, trebuie spus că nu este un singur motiv: nu numai că este o precizare inutilă (tehnic este pleonasm), dar și pentru că contravine regulilor nescrise ale comunicării (vezi principiul cooperativ)!

Mamiferele cresc blană?

Dintr-un articol de pe un site dedicat vieții animalelor aflăm că animalele nu pot crește... blană verde!

Greșeala e foarte simpatică, ține probabil de o combinație de factori începînd de la necunoașterea în detaliu a limbii sursă și terminînd cu neînțelegerea subtilităților limbii țintă. Cel puțin în limba română, mamiferele nu cresc blană, ci mamiferelor le crește blană. Sau, și mai simplu, mamiferele nu pot avea blană verde!

pește... domestic

Un articol de pe Digi Animal World mi-a stîrnit un zîmbet, căci vorbea despre „pești domestici”.

Domestic este definit de dicționare (cu referire la animale) ca fiind: „care trăiește în preajma caselor oamenilor (fiind folosit în anumite scopuri)”, totuși paranteza este destul de importantă, căci nu putem folosi termenul pentru orice animale care verifică prima condiție! De exemplu: șoarecii, păianjenii, șerpii șamd nu ar putea fi considerate niciodată domestice. Nici animalele sălbatice ținute în captivitate nu pot primi acest adjectiv, în cel mai bun putem folosi dresat, dacă este cazul! Nici măcar paraziților care trăiesc numai în contact cu omul nu le putem spune așa!

Se observă în articol și folosirea anapoda a termenului sanctuar (în limba engleză a dezvoltat un sens suplimentar – „adăpost” – dar nu este valabil și în română).