Din ce în ce mai des în ultimul timp auzim la știri cuvinte folosite din auzite, cu sensuri create prin etimologii populare. Zilele astea am auzit de mai multe ori cuvîntul focar de sine stătător referindu-se la zone care ardeau.
Chiar dacă focar este un cuvînt care are legătură cu focul (s-a format în limba română după franțuzescul foyer din „foc” cu sufixul -ar și, eventual, inspirat de latinescul focus), el desemnează un punct de convergență (în optică și, similar, în matematică). Ca atare, a început să fie folosit la figurat, inițial doar ca punct de concentrare (ca în focar de infecție, focar seismic șamd), după aceea și ca punct de răspîndire (ca în focar epidemic).
Aflăm din știrea de mai sus că „au apărut focare chiar printre case”. Folosirea lui focar în acest context este greșită din punct de vedere semantic căci din context pare să însemne „zone care ard” (deci e folosit cu un sens inexistent). Ca dovezi suplimentare avem și faptul că, utilizat corect, focar implică existența unei concentrări (deci nu pot apărea mai multe focare într-o singură zonă) și, de asemenea, că excluzînd folosirea cu sensul științific, întotdeauna după focar vine un determinant (în cazul ăsta ar fi trebuit focar de incendiu, sigur, unul singur, nu mai multe!).
