Urme de țelină

Ne bucurăm că (probabil) la sugestia colegului Tavi, magazinul Carrefour a hotărît să traducă chives „arpagic” în limba română, dar nu e foarte clar cum ar putea avea aceste frunze... urme de țelină!

Nu e ca și cum frunzele crude ar fi preparate cumva și astfel țelina să intre în componența arpagicului... dacă ar fi existat vreun contact cu țelina, sînt convins că orice urmă de țelină s-ar duce la o spălare serioasă (mai ales că este recomandată pe aceeași etichetă).

Avertismentul sună mai curînd pervers, ca și cum ADN-ul țelinei ar fi reușit să se insinueze în cel al arpagicului după o orgie vegetală (deși, dacă ne luăm după genul legumelor, ar trebui să fie exact invers)!

Texte... orale!

 Cum or fi alea „texte orale”?

Și dacă nu ar fi pe o pagină care vorbește de competențe lingvistice! Că nu e o greșeală întîmplătoare vedem în textul „oficial” (nu mă plîng și de diacriticele greșite, deși poate ar trebui):

În cadrul primei etape de colectare a datelor, testele se vor axa pe trei competențe lingvistice: înțelegerea unui text scris; înțelegerea unui text oral; și probă scrisă.

Problema este, evident, la traducătorul român, căci în franceză avem:

La première opération de collecte des données nécessitera la mise au point de tests portant sur trois compétences linguistiques: lire, écouter et écrire.

Iar în engleză:

In the first round of data-gathering, tests will be developed on three language skills: reading comprehension; listening comprehension; and writing.

Sau italiană dacă doriți:

Nella prima tornata di raccolta dei dati, verranno elaborate prove su tre competenze linguistiche: comprensione alla lettura; comprensione all'ascolto; espressione scritta.

Dar ne putem mira de asta, cînd în manuale avem chestii similare?

Athanorul labios al domnului Lavric...

Printre caracteristicile cel mai ușor de detectat la semidocții cu ifose regăsim autosuficiența, în special la cei care au avut parte de o validare formală de la societate (au primit un doctorat, au scris o carte șamd) și folosirea cuvintelor rare într-un procentaj (și un discurs) nenatural. Și unde poți să îți demonstrezi mai clar nivelul scăzut (și în general semidoctismul în care se bălăcește cultura românească) altfel decît dînd cu mucii-n fasole în revista literară națională, România Literară?!

Evident dl. Lavric habar nu are ce înseamnă derviș, că nu e o naționalitate, că nu are treabă cu India, dar egoul umflat de lingăii care acum încearcă să se delimiteze de penibilul personaj îl face pe aceasta să elucubreze fără vreo jenă!

Cei cu un ego ceva mai voluminos vor dori să și inventeze cuvinte, nu numai să le importe, astfel că ar fi fost imposibil să nu ne lovim și în acest caz de această boală. Athanorul ca athanorul (putem accepta că omul vrea sa arate că a citit și-n alte limbi, dar nu e în stare să găsească o corespondență pentru cuptorul alchimiștilor), dar de ce ar inventa termenul „labios” care nu are nici o noimă (sufixul -os creînd înțelesul „plin de labii/buze”) și ar crea o asociere tîmpă (și nu mă refer la misoginismul pe care-l transmite, ci doar la lipsa de sens)?!

Că domnul nu o bunghește cu punctuația și pune ditamai virgula între subiectivă și predicat nu cred că miră pe nimeni (cum să își permită regulile astea să se pună cu măreția domnului filozof?!), dar anacolutul se presupune că poate fi evitat de o persoană cu educație medie (mai ales că e vorba de o carte, unde știm că măcar editorul, poate și corectorul, dacă există, verifică textul)!

monolit... metalic

Cele mai multe cuvinte pe care le învață omul de-a lungul vieții sînt cele interpolate din context. Atunci cînd lecturile și/sau cunosțințele sînt insuficiente identificarea se poate face greșit! De exemplu, în această știre termenul „monolit” este folosit greșit:

Chiar dacă nu ne putem da seama din context întotdeauna ce înseamnă monolit, totuși, ne putem da seama din elementele de compunere mono- din grecescul mono „unic, singur” și -lit din lithos „piatră”...

Interesant e că monolit a fost cel mai căutat cuvînt al zilei de 28 noiembrie de pe dexonline, iar cel mai probabil greșeala aceasta este cauza! 

*Cîtă casă?

 Nu știu dacă este vorba de o greșeală intenționată, o glumă sau e chiar vorba de necunoașterea limbii...

industria ospitalității...

De ceva timp, sintagma din titlu a început să fie folosită pe scară din ce în ce mai largă, în special în știri (găsim peste 13.000 de știri pe internet):

• în 2017 găsim circa 500 de știri care conțin sintagma;
• în 2018 circa 1000;
• în 2019 circa 2200;
• în 2020, în primele 8 luni avem deja peste 2700!

Totul ar fi frumos dacă expresia nu ar fi construită precum în bancurile cu Radio Erevan! Adică „industria ospitalității” nu este nici industrie (este vorba de prestare de servicii) și nici nu are legătură cu ospitalitatea, căci ospitalitatea se referă la comportamentul dezinteresat al cuiva, nu la o afacere!

Totuși, chiar dacă sensurile folosite nu apar în dicționare, există încercări consistente de a le atribui aceste sensuri. Astfel, pentru industrie (cum avem și în „industria sexului” sau „industria financiară”) se presupune un sens mai general, de „activitate”, ceea ce nu e tocmai absurd, căci și în limba latină avea acest sens (industria însemna „activitate, diligență, asiduitate”). Pentru ospitalitate lucrurile sînt un pic mai complicate, căci în ciuda eforturilor celor din domeniul hotelier de a-i numi pe chiriași oaspeți, noțiunile sînt total diferite, banii plătiți creînd o diferență majoră între concepte!

sticlă din... ciob?

Tocmai am auzit exprimarea „sticlă din ciob” pentru a desemna un recipient din sticlă: la un cunoscut fast-food mi s-a spus azi că au o anumită băutură răcoritoare doar la „sticlă din ciob”...

Înțeleg că sticlă a ajuns să desemneze (folosindu-se o sinecdocă) un recipient în formă cilindrică cu gît îngust (pe vremuri numit și butelie – de aici îl avem pe „a îmbutelia”) și că a spune „sticlă din sticlă” sună un pic ciudat, dar de ce tocmai ciob?! Căci ciobul nu este specific sticlei și, mai mult, are o nuanță peiorativă în limba română.

CIOB, cioburi, s. n. Bucată, fragment dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart; hârb. – Cf. tc. çöp.
sursa: DEX '09 (2009)

Se pare că nu e o situație singulară:

pistă de... canotaj!

Trebuie multă imaginație ca să asociezi canotajul (care se practică exclusiv pe apă) cu o pistă (construită exclusiv pe un teren). Pentru primarul Nicolae Robu se pare că imaginația nu are limite!

Normal, inovația care pare acum hilară ar putea fi adoptată în viitor prin extinderea sensurilor cuvîntului pistă, însă deocamdată nu cred că cineva nu schițează un zîmbet cînd își închipuie niște canotori concurînd pe o pistă!

Trebuie spus că inovația e recentă (nu am descoperit documente mai vechi de 2013), iar alte  argumentele care o fac neviabilă ar fi inexistența unor termeni similari în limbile de circulație (unde se folosește tot echivalentul lui lac), inexistența unor termeni similari în alte sporturi de apă (nu avem *„pistă de înot”, ci bazin de înot) și, poate mai puțin important pentru vorbitori, dar important lingvistic, originea termenului latinescul pistare „a fărîmița, a măcina”.

Cert e că toate știrile care conțin sintagma bizară provin din Timișoara (cu o mică excepție, două apariții și la Cluj).

pacient... oncologic

Odată cu promovarea medicinii în media, am început să din ce în ce mai des să observ folosirea unor sintagme care nu prea au legătură cu limba română, de genul celor din imagine:

Sigur, un jurnalist nu ar dori să le spună canceroși, dar cred că „bolnav de cancer” este suficient de bine! Însă atracția folosirii unor cuvinte pe care nu le stăpînesc suficient pare că e prea mare. Aștept cu nerăbdare apariția „pacienților hepatici” sau a celor „genitali”! 

testat pozitiv...

Odată cu noul coronavirus am importat și o nouă formulare improprie – testat pozitiv – găsim zeci de mii de rezultate numai în zona știrilor! Există și varianta mult mai puțin folosită detectat pozitiv, dar pare doar o încercare de a nu repeta cuvîntul testat (totuși, cred că e o opțiune mai aproape de limba română). Deja avem trei tabere în funcție de prepoziția folosită după expresie: la (15%), cu (66%) și pentru (19%). Dacă pentru pare să fie varianta traducătorului leneș (echivalare directă for - pentru dacă spunem „testat pozitiv” de ce ar mai conta nuanțele?), surprinde preferința pentru cu și, de asemenea, lipsa lui de (pare cea mai potrivită opțiune pentru verbul a testa).

În limba română se spune de obicei „are boala cutare”, „i s-a descoperit boala cutare” sau, dacă ținem neapărat la a testa „rezultatul la testarea pentru boala X a ieșit pozitiv”. Poate stupid că trebuie explicat, dar testarea reprezintă altceva decît rezultatul! În limba engleză, vestul to test are și o valoare intranzitivă, exact cea corespunzătoare expresiei tested positive for, însă limba română nu are (cel puțin deocamdată) o asemenea valoare și de aceea formularea ar trebui evitată!

Pare destul de evident că formularea cea nouă este strîns legată de epidemie, cel puțin din două motive, ambele oferite de Google:

• numărul știrilor în care formularea nu e asociată cu noul coronavirusul reprezintă mai puțin de 0,1% din totalul știrilor care conțin formularea;
• rezultatele de pe Google Trends (vezi imaginea);

Cele cîteva zeci de știri care conțin formularea „testat pozitiv” se referă aproape în exclusivitate la dopaj, ceea ce înseamnă că formularea din engleză a fost importată de jurnaliști sportivi (cunoscuți pentru traduceri aproximative), însă nu mi-e clar cum a reușit să se extindă așa rapid... Rămîne să vedem dacă sintagma va fi folosită și după pandemie!

spaimă atavică

Studiile făcute pe copii relevă faptul că cea mai mare parte a vocabularului este obținut prin interpolare (adică prin asocierea unui sens din context). Totuși, în ultimul timp am observat că din ce în ce mai multe cuvinte sînt interpolate greșit, iar unul dintre cuvintele care par să aibă „succes” este atavic, care ar desemna o trăsătură primitivă, ascunsă de trăsăturile moderne. Prin extinderea sensului probabil ar putea fi folosit cu sensul de trăsătură primitivă.

De exemplu aici:

în relația cu spaima, atavic nu poate însemna nimic din ce spune definiția că ar trebui să însemne: în mod cert frica de justiție nu poate proveni de la stramoși, după cum nici ideea de primitiv nu se poate asocia cu frica de a ajunge la închisoare. Din context am înțelege că mai curînd se sugerează ceva de genul: spaimă necontrolată sau continuă ceea ce este, în mod evident, total inadecvat.

Ne putem întreba din ce cauză mecanismele uzuale ale dezvoltării vocabularului încep să se deterioreze și nu pot găsi o relație directă cu scăderea timpului alocat lecturii, ci doar o relație indirectă: mai puțină lectură înseamnă mai puține cuvinte în contexte „canonice” deci șanse mai mari să te întîlnești cu cuvinte folosite greșit și deci mai multe cuvinte învățate greșit din start.

protest de susținere...

Oricît ar părea de curios, unele persoane pot alătura cuvinte fără să înțeleagă sensul acestora! Dacă în limba vorbită se mai poate ierta (cînd ți-a ieșit porumbelul din gură e tardiv deja), atunci cînd pui un text pe facebook sau, mai rău, cînd postezi un articol online greșeala e impardonabilă!

Sigur, protest poate fi prescurtarea pentru „miting de protest”, însă nu poate fi folosit în loc de miting, la modul general!

Șeful jandarmilor și limba de lemn

Șeful interimar al Jandarmeriei a participat la o „conferință de presă”* în care, în ciuda declarațiilor privind atașamentul său față de România, a arătat clar o detașare totală de limba română, în mai puțin de 4 minute reușind să uimească prin numărul de greșeli făcute (sublinierile cu galben fiind greșelile redacției)!

Să le luăm pe rînd:

• „polarizări diferite” – polarizare înseamnă un pic altceva (în limbajul de zi cu zi, nontehnic, înseamnă „grupare a opiniilor, manifestărilor în două tipuri, opuse”), probabil că e o confuzie cu poziționare (ambele sînt neologisme care au căpătat noi sensuri în ultimul timp); în plus, asocierea cu diferit e oarecum oximoronică;
• „spectru media” – spectru înseamnă fie „fantomă”, fie „un ansamblu de valori pe care le poate lua o mărime fizică”. Vorbind figurat, „din tot/întreg spectrul” se folosește dacă se dorește să se sublinieze totalitatea, unanimitatea;
• „să ne așezăm” – din context pare că ar vrea să spună „să ne liniștim/potolim”. Nici măcar un sens al verbului a (se) așeza nu se potrivește în context;
• „examen legal” – asocierea este foarte curioasă, căci sugerează că ar exista examene ilegale (oare ce or fi acelea?) și, în plus, unora le poate suna precum „examen medico-legal”... 
• „absolvirea acestui examen” – nu, nu absolvim examene, ci numai forme de învățămînt: școală, facultate șamd (sau, prin restricție, un an școlar). Examenele se susțin și se trec (sau se pică)!
• „anul centenar” – exprimare lipsită de sens: ca adjectiv, centenar înseamnă „care a împlinit 100 de ani” (deci nu poate fi vorba de an). Dacă ținem neapărat să folosim și noțiunea de an, ar trebui folosit „anul centenarului” (s-ar înțelege că e vorba de un an în care sărbătorim centenarul);
• „anul unirii” – nu, nu sîntem în anul unirii!
• „să ne așezăm la calm, la moderație” – ca mai sus, cu mențiunea că pare un amestec de expresii: „a te așeza la discuții” cu „a îndemna la calm, moderație”....

Multe din exprimările de mai sus par șabloane de exprimare care se potrivesc ca nuca în perete în context, dar probabil fac parte din limba de lemn a militarilor. Știu că printre cerințele postului de polițist sau jandarm nu apare și inteligența (nici la noi, nici în alte părți), însă la examenul de admitere există și proba de limbă română, deci ne-am aștepta ca măcar discursul pregătit să fie rezonabil!

_______________

* Trecem peste faptul că de fapt „conferința de presă” a fost doar un comunicat de presă cu public, căci a refuzat să răspundă la întrebările din partea presei. La cum arată comunicat pregătit (și probabil corectat) înțelegem de ce nu a vrut să riște să răspundă în direct întrebărilor!

Vînătoarea de acari...

Un articol altfel interesant reușește să ne capteze atenția (dar nu și bunăvoința) încă din primul rînd:

Nu știu cum a reușit autorul să amestece două expresii (una despre vînătoarea de vrăjitoare și alta despre acarul Păun), dar rezultatul este hilar. Bomboana de pe colivă o reprezintă transformarea unui nume (Păun) în substantiv comun: dacă acarul Păun reprezintă o persoană, în schimb, acarul păun (eventual cu cratimă) pare o noțiune suprarealistă (cum ar fi și doctor crocodil sau primar oaie), în special pentru modul în care a decis flexiunea ambilor termeni ai expresiei (ca să eliminăm orice posibilitate de eroare neintenționată cum ar fi fost dacă scria acari păun)!.

deșeuri municipale...

Cine ajunge într-o benzinărie și nu ține ochii-n pămînt imposibil să nu observe cutiile metalice galbene avînd  inscripția: deșeuri municipale!

Pentru oricine familiarizat cu limba română, municipal înseamnă „care aparține unui municipiu; care este caracteristic unui municipiu; care ține de municipalitate”, noțiunea de apartenență fiind în afara oricărui dubiu. Astfel

Termenii care sînt des asociați cu municipal în mediul online (dar pot extrapola faptul că și în vorbirea curentă se întîmplă la fel) :

• spital
• campionat
• ștrand
• club
• teatru

confirmă explicația dicționarelor. Numitorul comun este evident: ideea de instituție, organizație!

Cum, în mod evident, deșeurile nu reprezintă o instituție, imediat ne gîndim la principalii: termeni impuși de lege, limbaj corporatist de lemn sau traduceri proaste! În cazul de față, avem jackpot: toate cele trei!

Cu un pic de străduință găsim definiția sintagmei în Anexa I a HG 162/2002:

h) Deșeuri municipale - deșeuri menajere și alte deșeuri care, prin natura sau compoziție, sunt similare cu deșeurile menajere și care sunt generate pe raza localităților.

Traducerea ca atare ar putea să fie sugestia traducătorilor români din cadrul instituțiilor Uniunii Europene, dar nu pot fi totuși sigur că ei au creat ciudățenia (poate doar au preluat-o din legislația românească), mai ales că cele 3 variante pentru sintagma „municipal waste” sugerează că și pentru „deșeurile municipale” (112 ocurențe în legile noastre) „deșeurile urbane” (34 de ocurențe) și pentru „deșeurile orășenești” (9 documente) creația este a legislativului (sigur, probabil tot prin intermediul unor traducători)!

melis(s)ă

Cei care nu au auzit de melisă (scris cu un singur s, totuși) pot fi liniștiți: e o variantă importată a plantei numite popular roiniță (bine, sînt convins că nici numele acesta nu este foarte cunoscut) și se găsește în compoziția a numeroase ceaiuri medicinale!

Cum s-a ajuns totuși la traducerea proastă? Planta se numește în engleză lemon balm (lemon „lămîie”, balm „baslam, rășină, preparat aromatic”), dar deseori e folosită doar partea a doua a numelui (balm), ceea ce face ca dicționarele să îl înregistreze pe balm și cu sensul de melisă (deși indicația e clară balm = lemon balm).

Altfel, faptul că producătorii cutiei au eșuat lamentabil (și traducerea, și numele cu s dublat, și ortografia greșită cu L mare) este ceva obișnuit în comerțul românesc. Sigur, nu trebuie să ne așteptăm la cheltuieli imense cu ambalajul, însă investiția a 5 minute pentru verificarea textului nu poate afecta profitul!

P.S. Interesant că și această plantă a fost folosită pentru crearea unei băuturi alcoolice! Vezi și exemplul din DLRLC:

Constantin Racoviță muri pe tron, victimă a patimei sale pentru melisă și băuturile spirtoase. (Al. Odobescu, Scrieri literare și istorice, vol. I, pagina 264)

brunch tradițional...

Alăturarea reușită de cei de la Digi Oradea e oarecum oximoronică: brunch-ul este o masă „modernă”, care combină micul dejun și prînzul (breakfast și lunch), așadar nepotrivită cu calificativul „tradițional”. Sigur, înțelegem din text că e vorba de o masă cu produse tradiționale. Termenul englezesc care este adoptat de normă (și DOOM² și DEX, vezi aici), dar trebuie să remarcăm că editorii nu știu regula simplă de declinare a cuvintelor străine: deoarece se termină cu ch pronunțat [č] (ca ci-ul românesc), atunci este necesară folosirea cratimei pentru declinare: brunch-uri!

Trebuie spus că redactorii nu sînt la prima ispravă, căci au comis-o și aici, probabil cînd făceau reclamă acestui eveniment:

Laborator măcelărie...

Laborator măcelărie

Laboratorul este locul unde se fac experimente științifice. Prin extensiune putem spune că într-un laborator se prestează muncă asociată cu prepararea manuală (nu industrială) a unor rețete (laborator farmaceutic sau chiar laborator de cofetărie) sau cu creația sau cu cercetarea (laborator de film sau laborator teatral).

LABORATÓR, laboratoare, s. n. Local sau încăpere prevăzută cu instalații speciale, aparate și instrumente pentru experiențe științifice și lucrări practice în domeniul științelor experimentale sau aplicate.

Măcelăria, în schimb, este locul unde se tranșează și se vinde carnea, astfel că asocierea celor două cuvinte este cel puțin hilară, singurul lucru care pe care l-aș putea asocia simultan celor două cuvinte ar fi activitatea prestată de Dr Mengele!