Trebuie aici să facem o mică paranteză: situația lui x este un pic ciudată deoarece alfabetul chirilic românesc nu avea o literă specială pentru combinația cs. La introducerea alfabetului latin x-ul a fost multă vreme într-o zonă „gri”: deși ba era, ba nu era considerată literă a limbii române, x-ul era folosit fără probleme și întotdeauna era pronunțat [ks].
![]() |
Literele alfabetului - Abecedar (1874) |
De altfel toate cuvintele din română care conțin x și care se pronunță cu [gz] au fost împrumutate din franceză sau au fost create în limba română de la împrumuturile acestea. Și se poate aplica aproximativ regula franceză (unele cuvinte, totuși, se pronunță cu [ks] în limba română, de exemplu a exacerba). Cu două excepții...
auxiliar și elixir
Conform DOOM2 există doar două cuvinte în limba română în care x se pronunță [gz], deși înaintea lui nu se află un e: auxiliar și elixir (în cazul lui elixir, încă din 1954 se recomanda varianta cu [gz])!
Hai să luăm cazul lui auxiliar: În Micul dicționar ortografic (1954) se recomanda pronunțarea cu [ks], dar în Îndreptarul ortografic din 1965 (ediția a doua) se specifica pronunțarea cu [gz]. Edițiile următoare (inclusiv cele două ediții ale DOOM) au păstrat recomandarea din 1965. Nu este clar motivul schimbării.
Larousse spune că auxiliaire și élixir se pronunță cu [ks], astfel că ar fi și mai interesant de aflat motivul pentru care s-a recomandat o astfel de pronunție!