E greu de închipuit că cineva poate folosi „la propriu”, dar să creadă că înseamnă „la figurat”, dar asta e realitatea tristă! Căci mă gîndesc că nu-și închipuie că Tesla ar fi la propriu pe un val (pe un surf?): e greu și cu un singur automobil, d-apăi cu întreaga companie?
Nu mai spun de folosirea lui trilion cu altă definiție decît cea din DEX (chestie inacceptabilă într-un program TV economic)...
Este lăudabil că mai există site-uri care încă mai prezintă știri despre știință sau articole de popularizare a științei, însă ar trebui înțeles că cei care le editează ar trebui să le și citească (sau să le înțeleagă)...
Astfel, aflăm din articol că cercetătorii „prezic” evenimente din trecut, cînd, clar pentru toată lumea școlită și neșcolită, de fapt a prezice este legat numai de viitor! Nu știu dacă mai are sens să indic și finețuri de pragmatică precum accentuarea inutilă cu „a avut loc pe Pâmînt”, în special a doua subliniere cu galben (care te face să crezi că lumea crede că s-a întîmplat în altă parte)!
În limba latină, rictus însemna „gură (larg deschisă); deschiderea gurii” și provine, la rândul lui, din verbul ringor „a deschide gura larg; a mârâi (cu dinții la vedere)”.
În franceză, de unde am preluat termenul, sensul principal este cel medical – contracție a mușchilor feței în unele afecțiuni ale sistemului nervos (de exemplu cele cauzate de tetanos sau otrăvirea cu stricnină) –, dar se folosește mai mult sensul figurat: „grimasă, strâmbătură”.
Sursa căutărilor este evidentă!
De ce să ne exprimăm firesc și simplu în limba română cînd putem să o facem greșit? 😁 În limba română, cel puțin cînd e vorba de sport, se spune „X și Y fac pereche” sau „X face pereche cu Y”. Unor jurnaliști sportivi nu li s-a părut suficientă prepoziția cu, așa că au supralicitat cu alături de. Totuși, alături de se folosește fie ca locuțiune (care are un pic alt sens – „pe același plan cu”), fie cu sensul locativ, „lîngă”! Rezultatul este o formulare care este semantic greșită, dar și sună artificial!
De ceva vreme a (re?)apărut în uz termenul port ca alternativă pentru purtare. Dacă acum o sută de ani, era clară influența franceză, din păcate nu am reușit să aflu care este motivul revigorării expresiei.
Chiar dacă vox populi are limitări, este grăitor faptul că numai 2% dintre repondenți au ales varianta „portul măștii”:
ceea ce mă face să cred că este o formă preponderent scrisă (probabil preluată dintr-o lege sau o hotărîre de guvern). Rog pe oricine care crede că a descoperit cauza să ma ajute cu respectiva informație!
Nu este plăcut să te bîlbîi sau să faci niște greșeli cînd ești în direct la TV, dar poți invoca scuza porumbelului pe care nu-l mai poți băga înapoi (sau, dacă nu ești un prezentator obișnuit cu emisiunile, te scoți mai bine cu scuza emoțiilor). Dar ce putem spune de cei care fac asemenea greșeli într-un material pregătit dinainte? Au vreo scuză?
Într-o secvență de cîteva secunde apar 3 bîlbe:
