Athanorul labios al domnului Lavric...

Printre caracteristicile cel mai ușor de detectat la semidocții cu ifose regăsim autosuficiența, în special la cei care au avut parte de o validare formală de la societate (au primit un doctorat, au scris o carte șamd) și folosirea cuvintelor rare într-un procentaj (și un discurs) nenatural. Și unde poți să îți demonstrezi mai clar nivelul scăzut (și în general semidoctismul în care se bălăcește cultura românească) altfel decît dînd cu mucii-n fasole în revista literară națională, România Literară?!

Evident dl. Lavric habar nu are ce înseamnă derviș, că nu e o naționalitate, că nu are treabă cu India, dar egoul umflat de lingăii care acum încearcă să se delimiteze de penibilul personaj îl face pe aceasta să elucubreze fără vreo jenă!

Cei cu un ego ceva mai voluminos vor dori să și inventeze cuvinte, nu numai să le importe, astfel că ar fi fost imposibil să nu ne lovim și în acest caz de această boală. Athanorul ca athanorul (putem accepta că omul vrea sa arate că a citit și-n alte limbi, dar nu e în stare să găsească o corespondență pentru cuptorul alchimiștilor), dar de ce ar inventa termenul „labios” care nu are nici o noimă (sufixul -os creînd înțelesul „plin de labii/buze”) și ar crea o asociere tîmpă (și nu mă refer la misoginismul pe care-l transmite, ci doar la lipsa de sens)?!

Că domnul nu o bunghește cu punctuația și pune ditamai virgula între subiectivă și predicat nu cred că miră pe nimeni (cum să își permită regulile astea să se pună cu măreția domnului filozof?!), dar anacolutul se presupune că poate fi evitat de o persoană cu educație medie (mai ales că e vorba de o carte, unde știm că măcar editorul, poate și corectorul, dacă există, verifică textul)!

profanare de injurii

Dorința oamenilor de a folosi cuvinte al căror înțeles nu-l cunosc e constantă sursă de mirare pentru mine!

Chiar aș fi curios ce zic gălățenii despre specimenul pe care l-au ales să îi reprezinte!

NB Trebuie să remarcăm și nesiguranța „ghilematică” a sursei (Gândul): folosește ba ghilimelele englezești (""), ba cele românești („”)...

Chinurile gastronomice ale limbii române

În restaurantele patriei se păstrează valorile tradiționale, iar tradiția violării limbii române sub pretexte gastronomice este perpetuată (mde, valorile tradiționale!).

Că rucola este foarte nărăvașă și trebuie dresată înainte de a fi pusă în salată probabil știe toată lumea! În schimb, puțină lume știe că se scrie corect zalhana, nu zahana (iar cei pedanți știu și că activitatea principală a zalhanalelor o reprezintă ovinele)...

Uneori, limba română nu este suficientă pentru exhibarea afectării și se apelează la limba franceză.

Doar că în franceză gourme înseamnă un pic altceva (numele unei boli), iar scris cu accent – gourmé – înseamnă „rigid, pompos, țeapăn”)! Cine știe, poate pe cei de la Hanul Berarilor i-a ajutat Dan Puric la crearea meniului! Apropo, nici dacă ar fi fost scris corect (gourmet) nu ar fi fost mai puțin distractivă combinația oximoronică între fast food și mîncarea rafinată... Nu întîmplător apelativul cîrnați (vezi rețeta „gourme”) nu îi vizează pe cei care exagerează cu rafinamentul!

Ajungem la climax în momentul în care citim meniul online al restaurantului Maize de unde dau un singur exemplu: caracatiță ciobănească servită cu mousse de mămăligă, sos de capră și ulei de brad! Comentariile sînt inutile!

„Ciorbă de burtă vegetariană din ciuperci”

Dacă e vorba de mîncare la modă, trebuie să vorbim și despre vegetarieni, în special despre cei care mai tot timpul fac referințe la mîncărurile cu carne, chiar dacă asta înseamnă să construiască sintagme rizibile (fie că e burta vegetariană, fie că e burta din ciuperci). Trebuie să recunosc că e un obicei pe care nu mi-l explic: cum foarte probabil referința către carne și obiceiurile „barbare” îi va alunga pe vegetarienii convinși, înseamnă că rețeta se adresează vegetarienilor de conjunctură, caz în care eticheta „vegetariană” chiar este în plus!

Nu trebuie să-i uităm nici pe canibalii care vor să se hrănească bio și îi preferă pe vegetarieni (probabil pentru că au mai puțin toxine în organism)! Totuși nu trebuie să blamăm folosirea cuvîntului sandwich în forma de bază, englezească, căci nici măcar DOOM2 nu este foarte hotărît: deși recomandă sandvici și sendviș, în cuvintele compuse se preferă senviș și senvici (cam cum pronunță toată lumea: cu e și fără d)!

Atavism factual adevărat

Ai zice că dacă ești profă de română care vrei să revoluționezi țara ești atentă la ce spui. Ce-i drept, la partea de comunicare (manipulare de fapt) stă foarte bine: postarea în care se autovictimizează a fost suficient de manipulatoare (în ciuda unor minciuni evidente) încît să facă pe mulți să-i înghită gogoșile.
Mai prost stă exact la capitolul scris pe contractul de muncă: limba română. Ca orice habarnamist care vrea să epateze, domnișoara se regăsește în beția de cuvinte, cuvinte folosite greșit și logică precară. Hai să vedem cîte tîmpenii a putut scrie așa numita profesoară:

1. „Tot ce am spus e factual adevărat” – factual e adjectiv, adevărat așijderea, alăturarea lor e ca nuca-n perete. Probabil se gîndea la fapte adevărate sau adevăr factual, dar nu impresionăm mai tare bizonul cu combinații semidocte?
2. „e verificabil pînă la virgulă” – sigur, aici are dreptate: fix pînă la virgulă, că a greșit zecimalele și a zis că ar fi luat 9,67 în loc de 9,65 la examenul de titularizare...
3. „se poate lua această decizie discreționară” – discreționar înseamnă arbitrar, dar tot domnișoara explică că totul e legal, conform regulamentului, deci exact opusul lui dicreționar...
4. „se poate nega dreptul de a concura cu șanse egale pe un post liber” – păi postul nu e liber, d-aia au angajat suplinitor pe el... dar mai contează logica cînd avem ora de vituperație?
5. „e inacceptabil ca decizia de angajare să nu țină cont de...” – după război mulți viteji se arată: cînd a semnat contractul a fost acceptabil. Brusc a devenit inacceptabil cînd i-a încetat contractul. Probabil că așteptările domnișoarei ar fi să se încalce legea pentru ea...
6. „resursa umană” – probabil o metonimie pentru profesor, pornind de la numele departamentului Resurse Umane care, fie vorba între noi, nu există în școli;
7. „insider” – barbarism, nu există în limba română;
8. „marginal” – tot barbarism, cuvîntul există dar înseamnă cu totul altceva decît transpare din postarea asta. Oricum, e adjectiv, nu substantiv (inclusiv în engleză are nevoie de un determinat);
9. „sistem atavic de angajare” – cuvînt folosit aiurea: atavic înseamnă „(trăsătură) care apare după mai multe generații”, or domnișoara voia să zică că e un sistem care se moștenește din generație în generație, nu că e o trăsătură care a sărit cîteva generații...
10. sistem de repartiție ca în comunism – sugerează că sistemul n-ar fi bun pentru că e vechi (eroare de logică elementară);
11.  „Pentru că posturile dispar înainte de concursurile care ajung un teatru absurd” – deci nu dispar înainte de concursurile care nu ajung un teatru absurd. Sau poate domnișoara nu știe să pună virgula (sau nu vrea, că așa e „cool” pe facebook)?
12. „discuție [...] dincolo de imix[t]iuni politice” – nu, dincolo de nu înseamnă „fără”, ci „în partea cealaltă a..” sau „ în afară de”;

V-ați dori un asemenea specimen să fie profesorul copiilor dvs.? Eu cu siguranță nu...

mastodont...

La prima vedere ar părea un cuvînt fără multe probleme de interpretare:

MASTODÓNT, mastodonți, s. m. Mamifer pahiderm fosil uriaș, asemănător cu elefantul. – Din fr. mastodonte.
sursa: DEX '09 (2009)

Șoferul unui mastodont

Se mai folosește la figurat (cu sens peiorativ) pentru a indica un om gras, care se mișcă greu sau, conform Dicționarului de argou, „instituție anacronică, de mari dimensiuni”. Îl auzim mai des, de fapt, cu referire la clădirile sau fabricile comuniste: mastodont/mamut (industrial). În orice caz, la folosirea la figurat este indubitabilă asocierea cu noțiunile de uriaș și neobișnuit.

Folosirea formei figurate m-a surprins la ProTV căci aflăm că mastodontul poate avea... șofer! Din context reiese că este vorba de un TIR, însă pare un pic forțată asocierea, avînd în vedere că nu este nimic neobișnuit ca TIR-ul să fie masiv (nici măcar nu era un transport cu gabarit depășit):

Știrile ProTV...

Situația poate deveni hilară în momentul în care o balenă (alt apelativ pentru lucruri/persoane uriașe) este numită mastodont:

O femeie, la un pas de a fi hrană pentru o balenă: Vezi cum era să fie înghițită de mastodont.
Antena 3, 2011

Cercetînd folosirea termenului în știri, se poate observa că folosirea termenului mastodont pentru TIR-uri este o modă destul de nouă (nu am găsit știri foarte vechi)...

planor... submarin

Planor submarin sau beție de cuvinte?

    Nici nu a fost adoptat bine în limba română cuvîntul dronă și deja a început să capete sensuri suplimentare. O știre Digi24 ne informează în titlu că ar fi vorba despre o dronă (în engleză drone fiind trîntor, masculul albinei), din textul știrii întelegem că ar fi vorba de fapt despre un mini-submarin autonom.
    Putem presupune că greșeala aceasta este preluată din engleză (în textul original se folosește chiar drone). Totuși contribuția autohtonă nu este deloc neglijabilă: subtitlul conține minunata sintagmă oximoronică „planor submarin” lîngă care orice comentariu e de prisos...

Programul metroului...

Trecînd peste greșeala elementară de folosire a unui interval folosind între dar nu și pe și, dacă programul metroului este de o oră, între 7:00 și 8:00, se verifică regula! Că intervalul 7:00-8:00 este cuprins în 5:00-23:00...

Era oare atît de greu să scrie simplu „Program: 5:00-23:00”?