Furculision, fripturision, învîrtision...

Deși a fost creat de Alecsandri cu intenția probabilă de a fi un hapax, termenul a făcut carieră și este în mod constant folosit pentru a satiriza folosirea greșită a unei limbi străine (un fel de romgleză, dar în sens invers!)

Cred că sînt interesante următoarele observații:

• în ciuda folosirii sale pe scară largă, termenul nu este explicat în dicționare!
• deși secvența (vezi videoul) este mai lungă, doar primul cuvînt, furculision, a intrat în conștiința populară (îl găsim pe Google în cîteva zeci de mii de documente, pe fripurision în cîteva sute, iar învîrtision apare doar în cîteva zeci)...
• traducerea cuvînt cu cuvînt a unor expresii, satirizată în piesă de Alecsandri, se mai întîmplă și în zilele noastre! 

CHIRIȚA: Da' ian să-i fac eu un examen... Guliță, spune nineacăi, cum se cheamă franțuzește furculița?
GUGULIȚĂ: Furculision.
CHIRIȚA: Frumos... dar friptura?
GUGULIȚĂ: Fripturision.
CHIRIȚA: Prea frumos... dar învîrtita?
GUGULIȚĂ: Învîrtision.
CHIRIȚA: Bravo... Guliță... bravo, Guliță... (Îl sărută.)
ȘARL (în parte): Gogomanition, va!...

gamen...

Fragment din Manoil

O utilizatoare a dexonline.ro ne-a întrebat într-un mesaj ce ar putea să însemne gamen, termen pe care îl descoperise în două locuri distincte: Manoil (D. Bolintineanu) și Steaua fără nume (M. Sebastian).

Fragmen din Steaua fără nume

Evident, cuvîntul nu avea vreo definiție pe site, iar din contextele oferite nu se prea putea înțelege clar (mai mult, cele două exemple sugerînd sensuri total diferite)! Nu am reușit să descopăr o explicație nici măcar în Dicționarul Tezaur (cel de 19 volume), cu toate că volumul cu definițiile de la litera G a fost publicat mult mai aproape de perioada cînd era folosit termenul!

Ce știm sigur: este varianta românizată a franțuzescului gamin „băiat, tînăr, adolescent”. Din păcate sensul acesta se potrivește doar la pasajul din Manoil, în cel din Steaua fără nume sensul lui gamen pare a fi un accesoriu din uniformă care se purta în apropierea capului (o fundă, o pălărie). Distanța de aproape de 100 de ani între cele două  face perfect posibilă dezvoltarea unui sens nou, dar asta implică folosirea pe o scară relativ largă a termenului (pe care l-aș fi catalogat drept barbarism la prima vedere) în respectiva perioadă. Pentru clarificarea sensului de la Sebastian este nevoie de mai multe ocurențe ale cuvîntului (în special din perioada interbelică)!

Cel mai lung cuvînt din limba engleză

    Nu, nu l-am preluat dintr-un dicționar... Pur și simplu l-am descoperit folosind un motor de căutare un pic altfel: Wolfram Alpha. Cum se caută? Simplu! Ce obținem?

pneumonoultramicroscopicsilicovolcanoconiosis

    E adevărat că și în dexonline se poate folosi pentru descoperirea celui mai lung cuvînt din limba română (atestat de dicționare) – electroglotospectrografie – însă nu trebuie să uităm că motorul de căutare menționat mai sus este orientat către matematică... Sigur, cuvîntul de mai sus este inventat, dar din momentul în care a fost introdus în dicționarul Oxford, acolo a rămas!

    Că tot am ajuns aici, nu pot să nu amintesc și de celebrul hapax legomenon shakespeare-ian: honorificabilitudinitatibus (da, el e latinesc la origini, după cum se și vede, dar autorul voia să persifleze pedanteria). Cuvîntul acesta care înseamnă ceva de genul „starea de a fi capabil să primești onoruri” îmi aduce aminte de o lectură dintr-o revistă Flacăra Rebus a anilor '80 în care găseam cuvîntul (informație pe care nu o pot confirma, din păcate, neavînd la dispoziție arhiva acestei reviste la dispoziție): inonorabilitudinalitate și era atribuit lui Nicolae Bălcescu, însemnînd ceva de genul „lipsă de mîndrie patriotică”. Dacă reușesc să găsesc acul în carul cu fîn, voi aduce lămuriri suplimentare...

Editare ulterioară: am descoperit în revista Rebus nr. 6 (666) din 15 martie 1985. Totuși, se impune o observație: Nicolae Bălcescu a murit în 1852, deci nu avea cum să inventeze acel cuvînt în 1856, cum se specifică în respectivul text. Nici de o operă publicată postum nu poate fi vorba, căci abia în 1861 a început publicarea operelor sale. Știți cumva vreun expert în Bălcescu care să ne poată ajuta?