Din nou despre Peru

Scriam mai demult despre pronunțarea greșită a unor nume străine, iar unul dintre exemple era Peru, în conformitate cu norma (și identic/similar cu pronunția din țara de origine): Perú, cu accentul pe ultima silabă, nu pe prima! 

Ei bine, argumentul cu norma nu mai este valabil pentru că, în înțeleciunea sa, Institutul de lingvistică s-a gîndit că ar fi mai bine să schimbe norma după cum pronunță majoritatea populației. Lucru care nu ar fi neapărat greșit, dar, dacă ne uităm la intrarea corespunzatoare din dicționar, observăm următoarele:

1. Intrarea figurează cu + (adică cuvînt nou), ceea ce reprezintă o inducere în eroare, căci intrarea există în DOOM, iar în DOOM2 nu apare pentru că acolo s-a luat hotărîrea să se pună doar intrările cu probleme!

2. Schimbarea vine în contradicție cu politica dicționarului de a promova numele oficiale (vezi și articolul despre Belarus, Myanmar, Țările de Jos). Vezi secțiunea 2.4.1:

și 2.5:

La Peru nu putem vorbi de o tradiție, iar dacă vrem musai să ne referim la așa ceva, trebuie să o considerăm pe cea din DOOM (1982)!

azile sau aziluri?

Tocmai am deschis noua ediție a DOOM (DOOM3) și am redescoperit vechea meteahnă a Institutului de lingvistică: modificările discreționare. Este și cazul lui azil, care și-a schimbat pluralul pesemne printr-o vrajă, căci nu există nici un fel de motiv:

• uzul: majoritatea vorbitorilor folosesc forma în -uri; 
• tradiția: încă de la începuturi (la mijlocul secolului XIX) pluralul preferat este cel în -uri;
• dicționarele: toate dicționarele indică pluralul în -uri, singura excepție notabilă fiind Micul dicționar academic (2010) care indică pluralul în -e iar la cel în -uri adaugă eticheta „învechit” (nu e clar pe ce baze); 
• regulile: nu a apărut vreo regulă nouă care să impună acest plural (și chiar dacă ar fi apărut, ar fi avut nevoie de explicații serioase);

Ca să dovedesc primul punct (în Google apare un echilibru între cele două versiuni), am făcut un sondaj pe pagina de facebook a dexonline care dovedește că peste 80% dintre vorbitori folosesc pluralul în -uri!

Probabil există în DOOM3 mai multe schimbări de acest gen (avem deja experiența DOOM2).

Editare ulterioară: la mai bine de doi ani de la apariție, cuvîntul are parte de o mediatizare excesivă, astfel ca am făcut un nou sondaj! 

Etimologia cuvîntului pix

Se poate crede că etimologia cuvintelor recent „achiziționate” de limbă este o treabă simplă, însă nu întotdeauna se întîmplă asta (vezi, de exemplu, branulă). Este și cazul lui pix, care nu are cum să fie prea vechi (măcar pentru că pixul a fost inventat abia în 1938). 

Sare în ochi faptul că nu există un termen specific pentru pix în limbile mai importante: ball pen sau ballpoint pen în engleză, stylo à bille în franceză, penna a sfera în italiană și Kugelschreiber în germană! Informal, în franceză se mai spune bic (de la compania BIC), iar în engleză și italiană biro (de la produsul Biro, numele inițial al instrumentului, creat după numele inventatorului, maghiarul László Bíró)! 

Este evident că etimologiile prezentate în dicționarele mai importante sînt eronate, căci apar prea multe variante posibile. Sigur, tehnic vorbind, una dintre variante ar putea fi cea corectă, însă nu pare cazul aici:

• pick (din engleză) în DEX;
• byk (din franceză, dar cu mențiunea confer) în MDA – preluare din DLR;
• pix (din engleză) în MDN;
• nume comercial (fără alte referințe).

Nu numai etimologia, ci și informația temporală din MDA/DLR pare dubioasă, așa că primul lucru întreprins a fost căutarea pe Google. Evident, este imposibil de aflat ceva, termenul e prea comun și ca atare există extrem de multe informații (inutile), astfel că și dacă ar exista ceva, este aproape imposibil de găsit acul în carul cu fîn!

Al doilea pas a fost căutarea șirului de litere pix prin colecția de ziare vechi, acțiune care a dat rapid rezultate (înaintea anului 1965 oferit de MDA/DLR):

Am găsit în Informația Bucureștiului din 7 ianuarie 1954 - nr. 139:

Steagul Roșu din 7 august 1954 - nr. 115:

în Universul din 29 martie 1951 - nr. 73:

și cel mai vechi text cu pix ca substantiv comun în Adevĕrul din 28 februarie 1949 - nr. 17401:

E interesant că din context reiese (cel puțin în unele articole) că e vorba de fapt de un fel de creion (sau pix-creion/creion-pix, cum preferați). Am descoperit cîteva ocurențe foarte vechi, care sugerează o denumire comercială (în două locuri s-a folosit clarificarea tip „Pix”), așa că am trecut la verificarea reclamelor. „Succesul” nu s-a lăsat așteptat și am găsit cîteva reclame la un produs Montblanc... Pix, care este exact produsul pe care îl căutam! Iată cîteva exemple:

• Curentul din  7 decembrie1942 - nr. 5321;
• Universul din 29 octombrie 1941 - nr. 294;
• Romania din 14 decembrie 1939 - nr. 555;

Cu informațiile găsite pînă acum putem descoperi rapid pe Google ce nu am putut la început, și anume colecția Montblanc PIX care există și acum! Avînd în vedere că firma Montblanc este germană, cred că putem spune fără probleme că pix vine din germană! Mai rămîne să descoperim dacă are vreo însemnătate sau e doar un simplu nume ales de marketing! 

De remarcat două lucruri: primul ar fi că firma Montblanc este o firmă scumpă, ceea ce înseamnă că numele nu s-a răspîndit odată cu produsele vîndute, ci mai curînd datorită faimei companiei și succesului produsului în rîndul celor care-și permiteau  – exprimarea „tip Pix” devine mai de înțeles acum: probabil instrumentul de scris a fost copiat și vîndut în variante mai ieftine. Al doilea lucru demn de menționat: linia Pix a apărut în 1934, deci înaintea inventării pixului (cum spuneam, în 1938), iar descrierea produsului îl face mai curînd mai apropiat de creion; de altfel mină desemna în anii aceia exclusiv mina de creion (altă curiozitate din DEX ar fi inexistența sensului corespunzător minei de pix)!

Totuși, din combinarea acestor informații rezultă evoluția sensurilor termenului: Pix (nume propriu) ➡ pix (creion mecanic, generic) ➡ pix (creion mecanic, dar și cel cu pastă)  ➡ pix (doar cel cu pastă, pentru creionul mecanic preferîndu-se calificarea pix-creion). 

Adăugare ulterioară: colegul Tavi Mocanu de la dexonline a trimis o întrebare direct la sursă și avem confirmarea că numele ales pentru linia Pix este pur și simplu o alegere de marketing, fără vreo semnificație specială: PIX, hat keine tiefgründige Bedeutung. Es sollte etwas Kurzes und einprägendes sein. 

DEX-ul și parafazia

Am descoperit de curînd că DEX-ul conține definiții (aproape) duplicate. Întîmplător am ajuns pe această pagină din DEX 2009:

Definițiile sînt asemănătoare și pare o greșeală care se poate întîmpla cînd există mai multe echipe care lucrează, iar acestea nu se coordonează coroborată, neapărat, cu inexistența unei corecturi profesioniste! 

Prima reacție a fost să verific cum este în DEX 2016, gîndindu-mă să corectez problema:

Surpriză și nu prea: nimic nu s-a schimbat! Încercînd să merg pe firul apei, am căutat în ediția din 1998 (prima în care apare):

Aici am avut de-a face cu o altă surpriză: există o singură definiție, dar este pusă greșit din punct de vedere lexicografic. Asta ar explica un pic greșeala din DEX 2009, căci ne putem gîndi că o persoană a observat lipsa termenului la locul lui (deși atunci ne putem întreba de ce nu s-a reparat și la participiu), iar alta a mutat definițiile la locul lor!

Serviciul de consultanță lingvistică al Institutului de Lingvistică București

De ceva timp s-a redeschis serviciul de consultanță al Institutului de Lingvistică București. Site-ul este diferit de varianta anterioară, dar promptitudinea e similară. Ultima actualizare a paginii e de acum aproape 2 ani și, oricum, actualizările au durat mai puțin de 6 luni...

Din fericire de data asta răspunsurile au fost publicate, astfel că găsim și cîteva informații interesante. Cu ocazia asta am descoperit o inconsecvență a DOOM2:

Subiect: doi sau două august
Întrebare: Cum este corect să rostim: „Pe doi (doisprezece / douăzeci și doi) august s-a lansat proiectul” sau „Pe două (douăsprezece / douăzeci și două) august ...”? Dacă spunem „pe data de două” acordul este obligatoriu?
Răspuns: Potrivit DOOM 2005 p. XCII, pentru exprimarea zilelor de 2, 12 sau 22 ale lunilor se pot folosi fie formele de masculin ale numeralelor, fie cele de feminin (ambele fiind corecte): doi / două februarie, doisprezece / douăsprezece mai sau douăzeci şi doi / douăzeci și două august. Exprimarea datei în construcția „data de ...” nu impune folosirea formei de feminin a numeralului, putându-se spune fie data de doi august, fie data de două august.
Pentru prima zi a lunii se folosește întotdeauna numeralul ordinal masculin: întâi august.

De ce e inconsecvență? Pentru că se impune ca în date, ziua 1 să fie citit ca numeral ordinal, iar la restul zilelor ca numerale cardinale. În plus, auzim peste tot Unu mai sau Unu iunie (iar în Transilvania încă se mai spunea acum 20 de ani Prima mai), astfel că nu poate fi luat în calcul uzul (sigur, pe internet găsim un raport de 2:1 în favoarea lui întîi, însă textele în care se scrie 1 cu litere sînt de mii de ori mai puține decît cele în care se folosește cifra).

Institutul de lingvistică

   Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” are un site. Sau mai bine zis avea, că de cel puțin o săptămînă nu merge...
    Dacă aveți, totuși, nevoie de informații de pe site-ul lor, puteți încerca arhiva web.