Știți cum arată clopotul lui Gauss în versiunea românească? Foarte plat, cam așa (trage un pic pe dreapta, parcă!):
Nu știu cum s-a reușit performanța de a avea între 4,75 și 9,50 un număr aproape constant de elevi, dar nu cred că lucrul acesta ar fi putut fi planificat! Trebuie totuși remarcată o ușoară îmbunătățire față de examenul din 2015, cînd numărul de elevi creștea (aproximativ liniar) odată cu media, iar 10,00 era de departe cea mai întîlnită medie, dar și o involuție față de 2019, cînd distribuția mediilor era mai aproape de distribuția normală!
Platoul rămîne și la nivel de note, nu doar la intervale:
Culmea e că dacă ne uităm doar la distribuția pentru limba română observăm că aici nu s-a schimbat prea mult distribuția față de anii trecuți, deși tipul subiectelor s-a schimbat radical!
S-a păstrat inclusiv „gaura” dinaintea notei 5,00, treabă mult mai vizibilă dacă vedem distribuția pe note, nu pe interval:
La matematică este tot ciudată, dar într-un alt fel (dar la fel de ciudată ca în anii trecuți)!
Ce concluzii putem trage?
- deși s-a încercat modificarea stilului de examen, subiectele încă sînt mult prea ușoare (nu știu de ce crede ministerul că notele mari neconforme cu realitatea ar putea ajuta pe cineva);
- subiectele nu ajută la diferențierea elevilor buni de cei foarte buni (sau a celor slabi de cei foarte slabi) nici prin granularitate, nici prin dificultatea subiectelor;
- singura explicație e cea de acum 6 ani: nivelul scăzut al examenului și absența subiectelor nu dificile, ci și a celor mediu spre dificile au un singur scop: ascunderea dezastrului din educație!
Notă: de obicei examenele standardizate, cum este și acesta, au rezultatele distribuite normal (adică graficul să fie aproximativ clopotul lui Gauss). Sigur, există teoretic și posibilitatea ca testul să fie proiectat special să nu aibă rezultatele distribuite normal (dacă scopul testului nu ar fi diferențierea elevilor), dar, pe lîngă faptul că acest lucru ar trebui anunțat, nici nu ar fi potrivit scopului acestui examen!
