Un caz tipic al acestui asalt este „lupta” dintre inedit și insolit:
INEDÍT, -Ă, inediți, -te, adj. Care nu a mai fost publicat, care se publică pentru prima oară. ♦ Fig. Necunoscut mai înainte; nou, neobișnuit. – Din fr. inédit, lat. ineditus.
INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus.Pe scurt, inedit este un lucru nou, necunoscut înainte (fie că este un manuscris, la sensul propriu, fie altceva, la figurat), insolit este un lucru care surprinde. Faptul că și la inedit și la insolit avem în dicționare sinonimul neobișnuit nu înseamnă că cele două reprezintă același lucru, ci pur și simplu că aria semantică a lui neobișnuit cuprinde aria semantică a ambelor cuvinte.
Deși cele două au arii semantice total diferite, în ultimii 20-30 de ani, inedit a acoperit încet-încet teritoriul lui insolit. Drept rezultat insolit a devenit din ce în ce mai puțin folosit: conform Google raportul ocurențelor celor două cuvinte în știrile recente este de 100:1 în favoarea lui inedit, iar raportul căutărilor 10:1.
În ziua de azi majoritatea ocurențelor lui inedit folosesc sensul care ar fi mai curînd al lui insolit: avem astfel hotel inedit, mijloc de transport inedit sau parteneriat inedit, ba avem un Inedit TV și rubrica Inedit la știri, iar cazurile cînd e folosit corect par a fi mai curînd rodul întîmplării: jurnal inedit. Întrebarea care se pune e ce facem noi: păstrăm o limbă română bogată și expresivă sau îl părăsim pe insolit și îl folosim numai pe inedit pînă se va norma folosirea sa greșită?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu