Se pare că gramatica pare mai prietenoasă dacă este discutată la o șuetă, altfel nu îmi pot închipui cum reguli foarte șubrede (demontarea lor fiind extrem de ușor de realizat: practic deschizi
Gramatica limbii române și găsești explicația care contrazice „regula”) se răspîndesc printre oamenii cu pretenții. Una dintre regulile care există doar în folclor este cea care spune că ar fi incorect să spui un
prieten de-al meu pentru că, chipurile,
de este de fapt
dintre și nu poți spune
prieten dintre al meu.
 |
Explicația din GLR 2008, vol. I, pagina 622 |
Culmea e că nici măcar nu este o noutate, cum sugerează DOOM2 (semnul exclamării figurează în DOOM2 ca indicator de schimbare a normei, deși în DOOM nu pare să existe această „regulă”):
căci apare încă de la Eminescu și Alecsandri...
Ar mai fi de verificat ultimul Îndreptar ortografic (ediția a V-a), însă mă îndoiesc că ar exista acolo ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu