Invazia rusească în Ucraina a făcut ca numele (orașelor) să fie în centrul atenției presei. Ca atare, ne-am întîlnit cu cele mai colorate tranliterații posibile. De ce? Și cu ajutorul Institutului de lingvistică, care a permis apariția DOOM3 pe model comunist (oferind transliterații din chirilică doar pentru limba rusă, nu și a limbilor din fostele țări din U.R.S.S.) și nici nu s-a deranjat să creeze pagină oficială care să se ocupe de aceste aspecte. Astfel, nu trebuie să ne mire că fiecare își dă cu părerea sau chiar să încerce să își impună opiniile, deși nu se pricep la aceste chestiuni!
Un exemplu de părerism este cel de aici:
Pe ce baze crede domnul Șora că ar trebui să scriem Kîiv nu știu și nici măcar nu pot bănui. Dar am cîteva argumente care ne spun de ce nu trebuie să scriem așa:
- Numele orașului este încetățenit de multă vreme în limba română (se scrie Kiev de la începuturile scrierii cu litere latine);
- În conformitate cu norma curentă numele se scrie Kiev, dar dacă am presupune că nu avem o formă încetățenită, atunci ar trebui să scriem Kyiv, în conformitate cu transliterarea oficială din Ucraina (acceptată internațional);
- Având în vedere că domnul scrie cu â și sunt atunci logica ne spune că respectă noua ortografie, astfel că dacă vrea musai o transliterație (dubioasă, totuși), atunci trebuie să scrie Kâiv (stupid, nu?);
- Dacă scriem Kîiv/Kâiv, va trebui să și pronunțăm așa, chestie dificilă în limba română;
Un alt argument important este cel al transliterației din ucraineană, dar pentru că nu sînt descrise regulile acestea în DOOM, ar putea fi greu de acceptat de cei care cred în DOOM ca într-o biblie! Totuși, hai să vedem cum ar ieși: numele orașului în limba ucraineană este Київ. Ce sunete reprezintă literele acestea?
- К – sunetul [k];
- и – de obicei sunetul [ɪ], un sunet între i și e, dar uneori este sunetul [î] (de exemplu în secvența ий sau după consoanele dure);
- ї – diftongul [ĭi];
- в – un sunet între [ŭ] și [v], în cazul acesta este mai spre [ŭ], vezi aici cum se pronunță.
Dacă vrem să fie cît mai aproape de pronunțare – am pus cratima pentru a fi clară silabația – am avea Ky-iiu, dar în locul lui y am putea pune tot i (dar am avea o mică ambiguitate). Iar dacă dorim o transliterație care să fie aproape de cea oficială ucraineană ar trebui să avem Ky-iv (cu o remarcă similară pentru y).
În mod indirect, avem dovada că în cazul Kîiv este vorba de „părerism” și nu o încercare de a impune un standard: site-ul RFI folosește î pentru и doar pentru Kiev, nu și în cazul Jitomir (Житомир, pronunțat aproximativ [Jîtomer]):
Nu sînt multe de făcut în acest moment, singura instituție care ar putea reacționa ar fi Academia (sau Institutul de lingvistică din cadrul Academiei) pentru a pune la punct o transliterare oficială din ucraineană!
Pentru conformitate pun o imagine cu diagramele vocalelor ucrainene comparativ cu cele românești, unde putem vedea clar că и nu este î:
