În ultimul timp a intrat în „arsenalul” unor jurnaliști o nouă greșeală: lipsa articolului la numele proprii (de țări și orașe în special)! Cu siguranță este un model preluat de jurnaliști care nu înțeleg prea bine nici limba sursă (engleza sau franceza) și nici cea țintă (româna)!
joi, 20 octombrie 2022
miercuri, 9 martie 2022
*Kîiv și părerismul lingvistic
Invazia rusească în Ucraina a făcut ca numele (orașelor) să fie în centrul atenției presei. Ca atare, ne-am întîlnit cu cele mai colorate tranliterații posibile. De ce? Și cu ajutorul Institutului de lingvistică, care a permis apariția DOOM3 pe model comunist (oferind transliterații din chirilică doar pentru limba rusă, nu și a limbilor din fostele țări din U.R.S.S.) și nici nu s-a deranjat să creeze pagină oficială care să se ocupe de aceste aspecte. Astfel, nu trebuie să ne mire că fiecare își dă cu părerea sau chiar să încerce să își impună opiniile, deși nu se pricep la aceste chestiuni!
Un exemplu de părerism este cel de aici:
Pe ce baze crede domnul Șora că ar trebui să scriem Kîiv nu știu și nici măcar nu pot bănui. Dar am cîteva argumente care ne spun de ce nu trebuie să scriem așa:
- Numele orașului este încetățenit de multă vreme în limba română (se scrie Kiev de la începuturile scrierii cu litere latine);
- În conformitate cu norma curentă numele se scrie Kiev, dar dacă am presupune că nu avem o formă încetățenită, atunci ar trebui să scriem Kyiv, în conformitate cu transliterarea oficială din Ucraina (acceptată internațional);
- Având în vedere că domnul scrie cu â și sunt atunci logica ne spune că respectă noua ortografie, astfel că dacă vrea musai o transliterație (dubioasă, totuși), atunci trebuie să scrie Kâiv (stupid, nu?);
- Dacă scriem Kîiv/Kâiv, va trebui să și pronunțăm așa, chestie dificilă în limba română;
- К – sunetul [k];
- и – de obicei sunetul [ɪ], un sunet între i și e, dar uneori este sunetul [î] (de exemplu în secvența ий sau după consoanele dure);
- ї – diftongul [ĭi];
- в – un sunet între [ŭ] și [v], în cazul acesta este mai spre [ŭ], vezi aici cum se pronunță.
sâmbătă, 19 octombrie 2019
membri-membrii
![]() |
| Captură de aici |
miercuri, 10 iulie 2019
proprii sau propriii?
Și proprii și propriii sînt flexiuni valide ale lui propriu, însă primul este plural nearticulat, al doilea este cel articulat. Faptul că se pronunță la fel face ca greșeala să fie întîlnită foarte des!
Statistic vorbind, sînt șanse mai mai să avem trei de i dacă adjectivul propriu este pus înainte determinantului. Cel mai simplu mod de a verifica dacă scriem cu doi de i sau trei de i este să vedem cum am folosi singularul (unde diferențele sînt ceva mai clare propriu vs propriul). În cazul de față am spune/scrie „înlăturată de propriul parlamentar”, deci și la plural trebuie să fie articulat (deci propriii)!
vineri, 15 decembrie 2017
Din nou despre „brucsel”
Cum pronunțăm numele unui oraș străin în română? Regula din DOOM este destul de simplă: dacă există o formă adaptată în limbă, se folosește aceea, dacă nu, se folosește pronunția din țara respectivă. Deși nu există o formă adaptată, DOOM-ul nu lasă loc de interpretări în privința pronunțării numelui capitalei Belgiei:
Cum se pronunță în Belgia? Avem două comunități mari: valonii (care vorbesc franceza) și flamanzii (care vorbesc neerlandeză); în franceză numele capitalei se scrie Bruxelles și se citește brüsel (cu accent pe e), în neerlandeză se scrie Brussel și se citește brusăl (cu accent pe u). Interesant că în pagina dicționarului wiki se specifică și pronunția cu k, dar autorii au simțit nevoia să clarifice că pronunția este folosită de străini!
Editare ulterioară (am mai adăugat niște argumente):
- în Franța x-ul nu se pronunță neapărat [ks] (de exemplu Auxerre), deci un argument în acest sens nu poate fi valid;
- în limba engleză se pronunță ceva de genul [brasăls], deci nici vorbă de [ks];
- nu poate fi vorba de o pronunție românească, căci ar fi fost [brukseles].








