La ce folosesc semnele de punctuație?

Răspunsul oficial (și superficial, vezi ultimul paragraf) este relativ simplu: cele mai multe se referă la pauzele din vorbire (vezi și la ce se folosește virgula)! Dar există pauze care nu se marchează cu semne de punctuație (de exemplu pauza de respirație), chestie care face omul neobișnuit cu condeiul sau tastatura să adauge virgule aiurea în text!

Iată o exemplificare folosind textele din ultimul Îndreptar ortografic:

Mai avem semne folosite pentru intonație (semnele exclamării și ale întrebării) sau unele pentru oferirea unor detalii inaccesibile în vorbire (să le spunem metainformații): ghilimelele și linia de dialog.

Din păcate, explicațiile simple nu sînt întotdeauna cele „adevărate”: nu întotdeauna se pune virgulă sau alt semn de punctuație unde se face o pauză scurtă de vorbire (pauză aceasta e numită de unii cezură) și nici nu trebuie să fie obligatoriu pauză cînd avem o virgulă! Am inserat în fraza precedentă și cîte un exemplu pentru fiecare din cele două situații: 

• prima virgulă din fraza precedentă – cea imediat de după „din păcate” – nu cere o pauză (sigur, se poate face, dar ar fi emfatică);
• înaintea lui „cezură” – vezi paranteza – se face o pauză, dar este greșit să punem virgulă!

Putem să rîdem de cei care pun uneori virgulă între subiect și predicat, dar nu ar trebui să îi uităm pe cei care dau regulile. Sau care de fapt nu le dau, căci punctuația este și în ziua de azi motiv de ceartă, iar asta în primul rînd din cauza neclarității regulilor!