Româna se înrudește cu albaneza într-o măsură mult mai mare decît o acceptă tradițional lingvistica și istoriografia din România. Ceea ce nu s-a spus încă pînă acum este că fondul latin al celor două limbi, la origine surori, este identic și că procesul latinizării lor a fost simultan, urmînd același mecanism. [...]
Pentru lingviștii români de ieri și de azi albaneza a rămas un idiom străin, suspectat, privit cu un soi de oroare neîncrezătoare. În această omisiune prin tăcere a intelectualilor și specialiștilor români intervine teama dintotdeauna de a se arăta balcanic, teamă combinată cu ceea ce Culianu numea „patriotismul greu de consecințe” (CULIANU 1995, p. 169). Și, desigur, spaima că s-ar putea (să ne ferească Dumnezeu) să se creadă că românii ar fi venit de fapt de undeva de mai la sud. Eliade însuși nu concepea o adevărată apropiere, o comparare a românilor cu albanezii decît ca pe un lucru rușinos, de ocară, de care singuri sînt responsabili românii, prin înapoierea lor cronică. România, scria el retoric într-un moment de autoflagelare, „își merită soarta între Paraguay și Albania” (ELIADE 1990, t. II, p. 94).
În realitate, relațiile trecute ale românei cu albaneza au fost mult mai intime decît au vrut să o recunoască vreodată lingviștii și istoricii români. Discursul dominant rămîne însă și astăzi cel practicat în vremea lui de Eliade, care califica româna drept un „miracol”, dînd exemple cum ar fi acela că e singura limbă romanică în care s-a păstrat articolul enclitic: „se spune în română lup, lupul, lupului, etc. exact ca în latină lupus, lupum, lupi” (ELIADE 1943, p. 19). Departe însă de a fi un „miracol istoric”, româna este o limbă neolatină care, printr-un proces de convergență, s-a modificat structural devenind o limbă balcanică. Bulgara și macedoneana – limbi slave – au trecut prin același proces. Româna și albaneza nu sînt așadar singure în această situație. Ele formează împreună cu bulgara, macedoneana, și într-o mai mică măsură sîrba și greaca modernă ceea ce a fost numit o „uniune lingvistică”, sau „uniunea lingvistică balcanică”. Conceptul a fost avansat de lingviștii Weigand și Sandfeld (cf. SANDFELD 1930). În România, însă, cu rare excepții, cum a fost Rosetti, care accepta conceptul de „uniune lingvistică balcanică” (ROSETTI 1968, p. 203 sq.), aceste apropieri structurale dintre română și celelalte limbi balcanice s-au văzut în general respinse (cf. RUSSU 1970; MACREA 1971). Lingviștii locali le-au respins prin argumente care în concepția „clasică” păreau de nezdruncinat, ex.: „româna nu se diferențiază structural de celelalte limbi romanice printr-o trăsătură nelatină, ci prin restructurarea elementelor latine însăși” (sic! MACREA 1971, p. 41). Între timp, însă, a fost acceptat tot mai mult un alt concept, cel de „convergență” a limbilor. Trubețkoi propusese deja această teorie a convergenței, dînd ca model tocmai limbile balcanice, iar mai recent ideea a fost aplicată la studiul limbilor indo-europene în ansamblu (TRUBETKOI, 1987; RENFREW 1989).
 | ||
Chix în DLR
|
CHIX, chixuri, s. n. (Fam.) Nereușită, eșec (rușinos) într-o acțiune, într-o manifestare. ◊ Expr. A da chix = a nu reuși. – Din germ. Kicks.
 |
| Statistici dexonline pe facebook, noiembrie 2012 |
 |
| Evoluția like-urilor |
brînză → brînzică → brînzicuță → brînzicuțică → brînzicuțicuță → ...care, teoretic, poate continua la infinit.
 |
| grizonant în DEX 2009 |
nu mi se pare normal ca un judecător [...] să aibă salariul dublat de la 5.000 la 12.000 de leiMie nu mi se pare normal că există cineva care vorbește limba română să nu înțeleagă sensul de bază al cuvîntului a dubla... Sigur, oricine poate avea o scăpare, dar dacă profu' de mate îți spune că 5000 s-a dublat la 12.000, parcă îți vine să rîzi...
Polițiștii [...] au depistat şi reţinut pe raza municipiului Piteşti un cetăţean italian în vîrstă de 56 de ani, pe numele acestuia existînd un mandat de arestare europeană emis de autorităţile judiciare italiene [...]Trecînd cu grație peste anacolut, mi-a zgîriat urechile expresia marcată cu roșu: probabil că arestarea a fost europeană (că doar avem o poliție la nivel european, nu?), însă domnișoara trebuia să vorbească despre mandatul de arestare. Caz în care acordul lui european se face cu mandat (care este centrul expresiei).
Propoziția subordonată din fraza „Ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii [Kindle-ului]” este:Baremul specifica ca fiind corectă varianta c., însă multe voci au indicat varianta b. (și s-a creat o petiție în acest sens, cerînd modificarea baremului); ba chiar s-a găsit o jurnalistă care să propună varianta a.
a. atributivă
b. predicativă
c. subiectivă
Astăzi am aflat că 42% dintre elevi au răspuns că acea propoziție este subiectivă, iar aproximativ 40% că e predicativă. Acesta este motivul.
Ne vom bucura după ce vom securiza votul [...]Se impune să spunem că definiția lui a securiza din DEX nu este tocmai adusă la zi, însă nici măcar alternativa Dicționarului de Neologisme nu ne oferă un sens care să se potrivească. Singura variantă care s-ar potrivi cît de cît ar fi un împrumut din engleză (secure – „to put beyond hazard of losing or of not receiving”) sau franceză (securise - „Rendre plus sûr, plus stable”).
Ne vom bucura după ce ne vom asigura votul [...]Dar tentația folosirii neologismelor este totdeauna puternică pentru cei nesiguri de valoarea intrinsecă a discursului lor, care încearcă astfel să folosească alte metode de a epata...
SUA evocă acțiuni împotriva Siriei [...]Nici nu trebuie o citire atentă a articolului pentru a înțelege că de fapt SUA sugerează aceste acțiuni (eventual le cere). Verbul a evoca se ocupă doar de acțiuni trecute: fi descrie acțiuni trecute, fie le trezește în mintea cititorului.
Discutăm despre XXX care e ministru de Interne şi care nu cred că era îndreptăţit să ocupe o funcţie ministeriabilă în Guvern.Trecem cu grație peste anacolutul din fraza citată (este ceva normal la politicienii noștri) ca să ajungem la cuvîntul problemă: ministeriabil.
[...] se aruncă un băț de chimen în sos [...]Presupunînd că traducerea scîrțîie (probabil în script era cinnamon stick care conține aceleași consoane precum cuvîntul chimen), nu poți să nu te gîndești că omul habar nu are ce traduce: chimenul este o plantă ierboasă, care nu conține bețe (și trebuie adăugat că nu trebuie să fii expert în gastronomie pentru a ști că uzual se folosesc în bucătărie fructele chimenului, mai rar frunzele sau rădăcina... oricum nici vorbă de băț).
Cîini nu sînt evrei ca să fie duși la AuschwitzDacă te gîndești că cei care au scris chestia asta trebuie să îi convingă pe ceilalți să salveze cățeii, începi să îți fie milă de bietele animale indiferent de sentimentele...
Virgula dintre determinant și determinat este o greșeală la fel de gravă precum virgula dintre subiect și predicat, așa că ne putem lesne aduce aminte de proverbul „vede paiul din ochiul altora, nu bîrna din ochiul său”...Agramatism, marca ICR
[...] anumiți miniștri se antepronunță înainte ca dosarul să fie evaluat [...]Sigur, în cîntărirea punctelor de vedere antagonice nu trebuie să ne oprim la formă, ci trebuie să ajungem la fondul problemei; tot atît de adevărat e că lipsa de interes pentru formă indică și alte lipsuri, mai subtile (dacă îți „scapă” un pleonasm grosolan, probabil că îți vor scăpa și finețurile logice, deci sînt mari șanse să transmiți un cu totul alt mesaj decît cel dorit).
X rupea scrisoarea de la Y în modul cel mai cabotin cu putinţă[...]În orice caz, pare că nu este o întîmplare: vezi și articolul acesta. Nu e grav să nu cunoști cuvîntul cabotin, însă grav este să-l folosești fără a-l cunoaște (totuși, o căutare nu ar dura mai mult de un minut...). Dacă putem face un compromis spunînd că folosirea ca adjectiv a lui cabotin ar fi admisibilă (deși ar fi mai curînd în spiritul limbii engleze; în limba română adjectivizarea substantivelor făcîndu-se de obicei cu ajutorul sufixului specializat -esc), „decorarea” cuvîntului cu superlativul este de-a dreptul poetică...
SLAVA
EROILOR CEFERISTI
CARE S-AU JERTFIT PENTRU
APARAREA ROMANIEI
SI REANTREGIREA
NEAMULUI
salutar nu înseamnă „de salutare” (n.r. nici „de salutat”), ci „prielnic sănătății, salvator”. A saluta, la început, în limba latină, însemna „a ura sănătate”.Actualizare: linkul inițial către filmulețul care ilustra episodul nu mai funcționează, astfel că îl puteți viziona aici:
Un site de știri a găsit de cuviință să își intituleze un articol cam așa:G.B. a făcut spectacol la tribunalCitind articolul, este evident („a făcut scandal”) că mesajul articolului nu este unul laudativ, ci dimpotrivă. Însă, din greșeală sau din neștiință, redactorul a amalgamat două expresii conotate negativ în limba română: a se da în spectacol și a face circ pentru a obține una avînd conotație pozitivă: a face spectacol...
„Nu ne potrivim stilistic cu suflul nou al discursului [...]”Sigur, toată lumea a înțeles aproximativ despre ce este vorba în propoziție (presupunînd că omul a vrut să spună „nepotrivire de stil”, deoarece nu conținutul afectiv al discursului era problema, ci cel textual). Problema e că stilistic este adjectiv (de altfel sufixul -ic este generator de adjective), iar verbele sînt determinate de adverbe, nu de adjective... Pentru cei care au lipsit la lecția teoretică de gramatică, este ca și cum în loc de „Nu ne potrivim bine cu el” ai spune „Nu ne potrivim *bun cu el”.
