„Egalul acesta ar fi cea mai mare victorie a Rusiei”

La primul meci de astăzi (Rusia - Spania) mi-am promis să nu închid sonorul și comentatorii nu mi-au înșelat așteptările! N-am avut răbdare să notez chiar toate perlele, dar destule mi-au zgîriat urechile (la numele străine variantele greșite sînt cu roșu, iar cele corecte cu verde):

• „campionatul under [andăr] șaptișpe” - ori spunem toate cuvinte în engleză (Under 17), ori le traducem pe toate (sub 17);
• Soci – pronunțat într-o singură silabă (vezi aici);
• Dzyuba (Дзюба) e pronunțat ba Giuba, ba Dziuba sau Djiuba (depinde de comentator);
• Diego Costa e pronunțat ba Costa, ba Coșta (depinde de comentator) – și în spaniolă, și în portugheza braziliană (Costa e născut în Brazilia) numele se pronunță cu s.
• Mario Fernandes e pronunțat Fernandeș, deși corect e Fernandes, cu s;
• Cheryshev/Cerîșev (Черышев) e pronunțat Cerișev deși transliterarea standard românească este chiar Cerîșev;
• „deznodămîntul după 45 de minute” – lăsînd la o parte că nu e nimic tragic aici, deznodămîntul implică finalul confruntării;
• „ciudată decizia de a-l trimite pe bancă pe Iniesta” – de fapt nu a fost trimis pe banca de rezerve, ci a fost de la bun început acolo (nu a fost titular);
• „cifrele statistice sînt incredibile”;
• „pare să aibe alt ritm”;

Prelungirile s-au încheiat apoteotic cu minunăția: „egalul acesta ar fi cea mai mare victorie a Rusiei”!

Este de mirare faptul că cei care comentează meciurile pentru TVR nu au sesizat marele avantaj al faptului că acest eveniment este găzduit de Rusia: numele sînt transliterate fonetic în alfabetul chirilic, ceea ce înseamnă că este suficient să se uite pe numele jucătorilor scrise în limba rusă pentru a putea pronunța (relativ) corect numele...

NB Cam în toate limbile lumii World Cup se traduce ceva echivalent cu Cupa Mondială (doar în rusă și germană am descoperit că se traduce cu termenul echivalent cu „campionat”). În perioada interbelică se folosea exclusiv denumirea de Campionat, căci acesta era numele oficial (primele două ediții au fost campionate, abia cel din Franța, din 1938 a fost Coupe de Monde).

Editare ulterioară: cel mai apreciat comentariu la întrebarea Campionat Mondial sau Cupă Mondială, pusă pe facebook: ☺️

moment de respiro

Dintre șabloanele folosite de comentatorii Campionatului Mondial din Rusia mi-a atras atenția moment de respiro, folosit într-un moment de acalmie în joc. Prima impresie ar fi că avem de-a face cu o expresie sudată, însă DEX-ul are altă părere:
expresia

RESPÍRO s. n. Moment de relaxare, de repaus între două perioade tensionate, agitate. – Din it. respiro.
sursa: DEX '16 (2016)

Cuvîntul respiro este împrumutat din italiană, unde se folosește ca variantă prescurtată a expresiei momento di respiro. Ca și la noi, termenul este folosit cu precădere în jargonul sportiv. Nu e clar dacă a fost împrumutat doar respiro (cum sugerează dicționarul) sau întreaga expresie (care a fost și tradusă). Echivalentul românesc ar fi expresia „a-și trage sufletul”.

O mică problemă ar putea fi că, în conformitate cu definiția din dicționar, respiro conține ideea de moment, astfel că exprimarea ar putea fi considerată pleonastică. Cred, totuși, că nici cel mai înverșunat luptător împotriva pleonasmelor nu poate condamna folosirea expresiei pentru că, cu excepția lui respiro folosit ca nume propriu, nu-l putem descoperi separat în limba română, cel puțin printre documentele care se pot consulta pe Internet (în DCR2 avem două exemple care îl folosesc pe respiro singur, dar de acum 40-50 de ani).

Din punct de vedere semantic, DEX-ul impune în definiție ca momentul de relaxare să apară între două momente tensionate, chestiune nu se potrivește întotdeauna uzului (în transmisiunile sportive): de cele mai multe ori este vorba de o perioadă în care nu se întîmplă nimic interesant. În plus, pare evident că un comentator nu poate ști în direct dacă va mai veni o perioadă tensionată/agitată în joc! Din acest motiv aș spune că definiția corectă este cea din dicționarul de neologisme:

RESPÍRO s. n. moment de relaxare, de repaus; răgaz, odihnă. (< it. respiro)

sau cea din Dicționarul de cuvinte recente (edițîa a II-a):

respíro s. sg. tant. (livr.) ♦ 1. Relaxare, repaus ◊ „În genere, ziua de odihnă este un eficient «respiro» pentru toți membrii caravanei despresurați de grijile presante ale programului zilnic.” R.l. 17 VI 74 p. 5; v. și Sc. 19 XII 79 p. 1. ♦ 2. (impropriu) (Ultima) oră ◊ „Știrile de ultim respiro referitoare la mode.” Săpt. 23 I 76 p. 8 (din it. respiro; DEX-S; cuv. este mai vechi în română)

Răzbunare...

Dorința de senzațional căutată de anumiți ziariști le expune de cele mai multe ori carențele de limba română. Comentariul „live” decent (care a tradus firesc revenge cu revanșă) a fost practic anulat de editorul articolului care s-a gîndit probabil că răzbunare va atrage mai mulți cititori. Cu această acțiune, ziaristul a reușit doar să dovedească că limba română este o mare enigmă:

• termenul răzbunare pur și simplu nu se potrivește în contextul sportiv;
• revanșă are oricum, pe lîngă sensul sportiv, și sensul de răzbunare, deci schimbarea e cu atît mai de neînțeles; 

a face spectacol

    Un site de știri a găsit de cuviință să își intituleze un articol cam așa:

G.B. a făcut spectacol la tribunal

    Citind articolul, este evident („a făcut scandal”) că mesajul articolului nu este unul laudativ, ci dimpotrivă. Însă, din greșeală sau din neștiință, redactorul a amalgamat două expresii conotate negativ în limba română: a se da în spectacol și a face circ pentru a obține una avînd conotație pozitivă: a face spectacol...

*cît de omniprezent

    Într-una din zilele trecute, la sfîrșitul unui meci de fotbal, comentatorul (nu am reținut cum îl cheamă) a exclamat:

Cît de omniprezent a fost jucătorul X!

Chiar dacă nu se folosește explicit un grad de comparație pentru adjectivul omniprezent, folosirea lui „cît de” impune ca adjectivul de după el să se poată compara. Ceea ce, evident, nu este cazul lui omniprezent.